Adrian Vasilescu, BNR: La ieftinirea creditelor se ajunge numai cu inflație calmă

(Foto: George Călin / Inquam Photos)

Guvernul urmează să modifice, în ședința de vineri, ordonanța 114, așa-numita OUG a lăcomiei, care va aduce o nouă modalitate de calcul pentru ROBOR, indice care intervine în formula dobânzilor la credite. Consilierul de strategie al BNR, Adrian Vasilescu, spune într-un interviu acordat Republica.ro că o scădere a ratelor la credite printr-un ROBOR calculat la tranzacții este „o iluzie”. 

„Speranța că ROBOR-ul, calculat la tranzacții, ar fi mai convenabil… e o iluzie”, spune Adrian Vasilescu, consilierul de strategie al BNR.

Printr-un act fiscal nu se poate schimba nivelul dobânzilor la creditele pe care le dau băncile, fie în contractele ipotecare, fie în cele pentru creditele de consum, a explicat consilierul BNR. „Numai inflația, dacă scade substanțial, poate să contribuie la ieftinirea creditelor”, este de părere consilierul de strategie al băncii centrale.

Guvernul va modifica, în ședința de mâine, OUG 114, cu scopul de a îmbunătăți acest act normativ. Ce impact ar putea avea modificările în cauză asupra sistemului bancar?

Ministerul Finanțelor a cerut, potrivit legii, avizul BNR. La Banca Națională, într-o primă fază, departamentele de specialitate au făcut o analiză aprofundată și au elaborat puncte de vedere. Toate aceste puncte de vedere au trecut, apoi, prin filtrul Direcției Juridice, unde au fost asamblate într-un document unic, care a fost înaintat Consiliului de Administrație cu aviz (intern) de legalitate. În faza finală, analiza a fost făcută într-o ședință a Consiliului de Administrație al BNR, convocată de urgență. Regret, dar nu pot să mă refer nici măcar aluziv la conținutul acestui document, care este oficial. Adresantul fiind Ministerul Finanțelor. Eu pot să fac public doar punctul meu de vedere. Am dinainte un tablou, înfățișând datele ROBOR-ului pe toate cele opt scadențe, din prima zi bancară a anului curent până astăzi, din care se desprind semnificații extrem de interesante.

Ce credeți, modificările care vor fi aduse OUG 114 vor avea ca efect împlinirea scopului acestui act normativ, acela de a fi ieftinite creditele în România?

OUG 114 este un act fiscal, parte a politicii fiscale. Aici trebuie să fie căutate scopurile acestui act. Dobânzile active însă, cele percepute de bănci pentru credite, sunt parte a politicii monetare. Să fie clar: Guvernul, care gestionează politica fiscală, are tot dreptul să fiscalizeze în această țară; și are tot dreptul să introducă impozite pentru bănci, bineînţeles respectând legităţile economice. Dar nu înseamnă că, printr-un act fiscal, se poate schimba nivelul dobânzilor la creditele pe care le dau băncile, fie în contractele ipotecare, fie în cele pentru creditele de consum. Numai inflația, dacă scade substanțial, poate să contribuie la ieftinirea creditelor. 

Ce ați spus acum este o afirmație. O puteți proba?

Prima probă o oferă statistica. Cărțile scriu că dobânzile (mă refer, acum, la cele active, care exprimă prețul creditării) și inflația sunt surori siameze. Ce vedem când analizăm datele statistice? Că ori de câte ori scade inflația, iar piețele financiare și cele de mărfuri se conving că scăderea inflației intră într-un proces de consolidare, scad și dobânzile la credite. În anii 2015 și 2016, când în România am avut inflație negativă, dobânzile la credite, îndeosebi la cele din contractele ipotecare, au scăzut substanțial, situându-se la același nivel sau mai jos față de dobânzile din Cehia, Polonia sau Ungaria. Iar noi, când analizăm ieftinirea sau scumpirea creditelor, cu aceste țări ne comparăm, și nu cu Germania, Franța ori Marea Britanie. Inclusiv ROBOR-ul, în etapa amintită, a coborât spre zero. Iar când, în toamna lui 2017, scumpirea dirijată a electricității, energiei termice și gazelor, în combinație cu creșterea prețului țițeiului pe piețele internaționale, au dat aripi unui nou ciclu inflaționist, ROBOR-ul a părăsit nivelul zero. Și, de atunci, pe măsură ce inflația și-a luat avânt, ROBOR-ul a tot urcat.

Dacă însă, acum, va fi reglementată o nouă metodă de calculare a ROBOR-ului, nu vor scădea și dobânzile la credite?

Dacă am înțeles bine, ROBOR-ul a fost desprins de taxarea activelor financiare. Cât privește ieftinirea creditelor, tot statistica vine să lămurească lucrurile. În momentul de față, media dobânzilor pe piața creditelor este în jur de 8 la sută. Să socotim. În componența acestei dobânzi, de 8 la sută, patru părţi reprezintă operaţiunile băncii, două părţi apărarea de riscul de creditare, o parte o reprezintă costul finanţării iar ultima parte costul capitalului. Are vreun rol ROBOR-ul în ecuaţia asta? Desigur, nu! ROBOR-ul are un rol numai sub incidenţa OUG 50 din 2010, un act normativ care prevede că dobânda activă se stabileşte prin adunarea nivelului ROBOR-ului la cotaţii, de obicei la scadențe de trei luni sau şase luni, plus marja băncii. Marja băncii fiind fixă, pe când ROBOR-ul e variabil. Piaţa interbancară are însă capriciile ei, căci orice piață are şi capricii, dar are cu deosebire regulile ei şi respectă totodată legităţile economice. În Constituţie se spune că economia României este economie de piaţă. Și cum piaţa este dirijată de legităţi economice, este o iluzie să crezi că pot fi reduse dobânzile bancare cât timp inflația este încă mare.

Dar ROBOR-ul, în fond, ce exprimă?

ROBOR-ul este un preț: vedem, zilnic, la ce dobânzi acele bănci cu surplus de lei împrumută băncile cu deficite de lichiditate. Cum am spus, piața este deseori capricioasă. ROBOR-ul la scadența pe o zi, în lunile ianuarie, februarie și martie din acest an, a înregistrat creșteri până la 2,70, apoi scăderi la 2,54, 2,29, 2,07. Și a tot scăzut până la 1,76 la sută. Apoi, dintr-o dată, a sărit la 2,60, a coborât la 1,70, și pe urmă s-a dus peste 3,50, nivel care indică și plafonul impus de rata Lombard a BNR. În speță, rata la creditele de urgență, pe care orice bancă, dacă are titluri de stat, le poate primi zilnic de la BNR, în împrejurarea în care alte bănci nu oferă împrumuturi sub 3,50 la sută. Peste 3,50 nicio bancă nu poate specula, în mod normal. Dacă, analizând datele statistice, vedem zile cu cotații de 3,55, chiar 3,60, așa ceva este posibil pentru că unele bănci, care au avut titluri de stat dar le-au vândut ca să câștige imediat, nu s-au mai calificat pentru creditul Lombard la BNR. Așa că au apelat la creditele altor bănci, care le-au taxat. Prin urmare, speranța că ROBOR-ul, calculat la tranzacții, ar fi mai convenabil… e o iluzie.

Văd, aici, nevoia unei paranteze. Ce înseamnă ROBOR la cotații și la tranzacții?

În fiecare zi, între orele 10:45 și 11:00, zece bănci participă la o ședință de cotații. Fiecare își cotează dobânzile, ceea ce înseamnă că afișează prețurile; dobânzile, deci, pentru plasamentele către alte bănci, în ziua respectivă. În 17 ianuarie a.c., bunăoară, când cotațiile au fost de 1,74 la sută la o zi și la două zile, dar de 2,93 la sută la 3 luni și de 3,22 la sută la 6 luni, media tranzacțiilor a fost de 1,54 la sută. Așadar, momentul cotațiilor înseamnă afișarea dobânzilor, la opt scadențe, de la o zi la 12 luni, iar dobânzile la tranzacții înseamnă prețul efectiv la care s-au făcut plasamentele. Realitatea din 17 ianuarie – o dobândă medie la tranzacții de 1,54 – a dat naștere unor discuții aprinse. Multe voci au spus: să nu mai fie luate în calcul, la credite, cotațiile, ci tranzacțiile efective. Numai că tranzacțiile sunt mult mai volatile decât cotațiile. Și am văzut, efectiv, cum prețurile din tranzacții au urcat peste mediile cotațiilor. Azi, 28 martie, cotațiile pe termen foarte scurt, la care de regulă se fac tranzacții, au fost între 3,41 și 3,49 la sută, în timp ce la 3 luni și la 6 luni au fost de 3,23 și respectiv 3,32 la sută. 

Ar putea OUG 114, modificată, să contribuie la ieftinirea creditelor?

Asta ar fi o perspectivă luminoasă. În împrejurarea că băncile vor beneficia de înlesniri dacă vor da mai multe credite și, în acest fel, vor contribui la creșterea intermedierii financiare, vom avea de-a face cu o măsură stimulativă. Dar nici nu poate fi ignorat faptul că încă nu a fost stăvilit ciclul inflaționist pornit în toamna lui 2017, care a atins un vârf de creștere a prețurilor, pe 12 luni, de 5,41 în mai 2018; și a avut o revenire în februarie 2019, după ce în toamna lui 2018 prețurile dădeau semne de calmare. Totodată, noi avem în prezent cea mai mică rată de intermediere financiară din UE. Orice bancă, la fel ca orice firmă, obține câștiguri sănătoase din dever; din vânzări mai multe, deci; sau din mai multe credite date. Cum însă cauzele principale care țin jos intermedierea financiară nu sunt în sistemul bancar, ci în economia reală, unde se mențin insolvențele, capitalurile negative și pierderile, profit în bănci nu se poate face din dever, ci din marjă. Din dobânzi în creștere. Sunt parlamentari care își fac unele calcule și spun că, în 2018, băncile au avut un profit imens, cel mai mare profit din Uniunea Europeană. În primul rând, nu e așa. În al doilea rând, acest profit, care într-adevăr e mai mare față de anii trecuți, se prezintă în felul următor: 10 bănci din 36 nu au profit; iar profitul celorlalte 26 de bănci, într-adevăr cel mai mare din ultimii zece ani, este rezultatul unor regularizări între veniturile din operațiuni bancare și provizioanele pentru riscuri, care au fost foarte mari între 2009 și 2014, mușcând zdravăn din profituri.

Să recapitulăm: suntem ultimii din UE la intermedieri financiare, așa că deverul în sistemul bancar e foarte scăzut, și va crește doar împins în sus de economia reală. Care ar fi soluția?

Restructurările din companii, disciplina financiară, competitivitatea – iată soluția! Pentru că numai prin revigorarea economiei reale va crește numărul firmelor care se pot legitima la creditul băncilor. Și va fi stimulată formarea unei mase critice a populației care va putea lua credite de la bănci. Dacă întreprinderile vor lucra mai bine și vor câștiga mai mult, atunci populația va câștiga mai bine, inflația va fi mai mică și dobânzile active vor scădea. Din toamna lui 2017, dobânzile au urcat pentru că și inflația a urcat. În plus, viteza cu care crește PIB-ul (PIB-ul nominal) e un fapt încurajator, dar nu și suficient. Mai e nevoie, pe lângă o inflație calmă, de un PIB restructurat, sustenabil, care să asigure un nivel ridicat al creșterii economice pe locuitor la paritatea standard a puterii de cumpărare. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp