Foto: Inquam Photos / George Călin
Succesul naționalei de tineret a României a Euro U21 a adus în prim plan eficiența Academiei de fotbal fondate de Gheorghe Hagi în ceea ce privește pregătirea jucătorilor tineri. Însă afacerea condusă de fostul număr 10 arată bine și din perspectiva datelor financiare, lucru destul de neobișnuit într-o industrie aflată pe pierdere, remarcă Iancu Guda, președintele Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România.
„Domnul Hagi a investit, conform declarațiilor publice și a ceea ce se vede în situațiile financiare, aproximativ 10 milioane de euro, bani proprii obținuți din fotbal și întorși în fotbal. E un concept unic, care în spate are iubirea lui pentru fotbal, pasiunea și modelul lui de viață. Muncă, răbdare. Nu spun asta pentru că sunt fan Viitorul. Dacă vă uitați la financiarele acestei companii, face un profit, pe ultimii 5 ani, de 13%, în condițiile în care la acest sector, activități ale cluburilor sportive, pierderea la nivel de industrie e de 3%. FCSB face pierdere de 10%, Clujul de 30%. Aici e un profit de 13%. Un business foarte sănătos, vizionar, construit cu multă muncă. Un concept unic, 3T: tineri talentați în timp”, a declarat Iancu Guda în ediția emisiunii „În fața ta” care urmează să fie difuzată la Digi24 sâmbătă, de la ora 14:05.
„Primul ingredient pentru un business de succes este ca antreprenorul să iubească ceea ce face”, crede Iancu Guda.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acum, dupà cum spunea PPDA, Patrick Poivre D’Arvor - lucid si malitios in acelasi timp - la sfârsitul jurnalului de la ora 20 de pe TF1 pe care l-a prezentat mai bine de 30 de ani, « este momentul sà inchidem televizoarele si sà ne reluam activitàtile normale. »
Ne strivim din nou o lacrimà, inghitim din nou o gurà bunà de salivà, trecem din nou de la un zâmbet de mândrie desteptatà pe care aproape nu indrazneam sà-l afisam, la obisnuitul rictus de insatisfactie amarà si resemnare, din care am putut evada pret de cateva zile. Iar acum ? Dà-ne Doamne starea noastra cea de toate zilele si nu ne duce pe noi in ispita de a vrea si cere mai mult…Càci ne-a fost fricà nu care cumva sà urcam prea sus si sé ne doara prea ràu cand vom càdea de-acolo.
La inceputul acestei expeditii de comando suicidar in peninsulà , in psihologia noastrà colectivà era larg in vânt desfasurat un baner cu « Lasciate ogni speranza voi che entrate ». Dar uite cà baietii àstia tupeisti si insolenti l-au sfâsiat si ce-au facut pe urmà ? I-au sterpelit lu’ Veorica steagul cu cap de lup de la « presidintia » Consiliului UE si au preluat ei presedintia Romaniei in Europa fotbalisticà undàr doiunu.
Si-acum gata români, ajunge cu gluma, n-ati trecut Prutul ci chiar Tibrul, v-ati luat portia de libertate si un pic din demnitatea pierdutà inapoi. Fiti multumiti, màmàliga a explodat ciclic la 50 de ani dupa cum era programat si ne-am calificat la Tokyo. Am stricat ceva ploi pe-acolo in pofida caniculei, ne-am bàgat prin niste càrti desi nu eram la-nceput, am turtit ceva cifre de audientà pe care contau niste canale tv, iar la jocul « Dacii si Romanii » am dat la pace cu Galii si le-am tras clapa macaronarilor . Pe scurt si clasic spus, am facut o figurà frumoasà. Personal, visam sà-i batem pe azzurii in finala de pe stadionul Dacia ; ar fi fost tifla supremà, un « bras d’honneur » urias cât columna lui bàdica Traian.
Dar dincolo de titlul irvingstonian al acestui articol, realizàm din pacate cà nu ne putem depàsi umbra si navigàm in continuare - echipe nationale si public deopotrivà - cam intre doi poli, mai ceva ca Black Pearl. De-acum incolo, nu mai exista un Jack Sparrow la cârmà, ci Doctor Contra si Mister Radoi, care trebuie sa intre in « parlay » si sà negocieze serios asupra viitorului pe termen scurt al echipajelor pe care le vor mâna la abordaje, spre ape tot mai tulburi in campania europeanà si olimpicà de anul viitor.
Iar pericolul care-i pândeste nu vine nici de la armada spaniolà, nici de la drakkarele scandinave. A fost cohorta de Mitici, Mirci, Pàdureni, Coposi, Iorgulesti, Porumboi, Burleni, Borci, Becali si Prodance pe post de geambasi, care dupà ce au parjolit gazoanele României, au secat tribunele, au dus la abator toti armàsarii si le-au vândut pânà si potcoavele, au sfârsit prin a ingropa fotbalul românesc sub ruinele unor stadioane care nici màcar nu mai reusesc sà se ridice din cenusà, pentru a fi gata la timp anul viitor.
Acum mà tem sa nu vinà rândul acestor mânji tineri care, abia struniti si invàtati ce-nseamnà s-alergi un derby de clasà fatà de o cavalcadà pe imasul comunal, vor fi luati in càtarea lasoului de càtre noii samsari care i-au ochit din tribune la ultimele meciuri, cà vor fi vânduti pe nimic unor cluburi gen FC Kozlodui sau Kebab Spor, unde vor face tusa si se vor pierde dupà primul campionat.
Constatàm acum, la ora bilantului de dupà acest european, cà mai mult ca oricând, o bunà parte a fotbalul românesc din ultimul deceniu a fost polarizat de « filiera » machedoneascà. De-o parte Gicà, regele neincoronat - care a coborât de pe tronul imaginar pe care noi si presa sportivà l-am pus - si s-a apucat singur si aproape cu mainile goale de destelenit, de semànat si de crescut, cu simplitatea si incàpàtânarea unui Moromete : « dom’le, vin vremuri grele, da’ noi asta stim sà facem si trebuie s-o facem ».
De cealaltà, nea’ Jiji, pàstor de operetà poleità la sosea, cu vocatie pseudoathonità de smurdist national si mai degrabà lup deghizat in Merinos, care a târât dupa el mirosul de lânà râncedà pânà in cancelariile europene dàn Brusel, cum ar zice nea Livache.
Primul, s-a bucurat natural pentru fiul sàu si profesional pentru bàietii lui, vârful unui aisberg de vreo 300 de copii care au trecut pe la academia lui de fotbal de la Viitorul ; o raritate in România fotbalisticà de azi si o replicà, de succes se pare, la scoala lui nea’ Pisti Covacs de la Ajaxul lui Mr. Johann, sau la cea din Chelsea’ul lui gospodin Abramovich.
Al doilea, clownul sef al unui clan cu pretentii de impresari în Mercato, deprins doar cu numàratul oilor la strungà si al bancnotelor la iarmaroacele organizate între douà campionate. Acesta este « dezvoltatorul » care a investit de fapt într-un fotbal de cumetrie, nasul, la propriu si la figurat, al fotbalului românesc si al unor nume, pe care acum preferàm sà le trecem sub tacere.
Acestia au înteles în final cà pot face o brânzà mai mare la stâna asta doar pe cont propriu si dupa ce vor scàpa de sub bunda fals protectoare a pàcurarului sef.
Cam aceasta ar fi cred pe scurt, radiografia acestui moment, în care viitorul reprezentativelor noastre nationale e mai incert si mai polarizat ca oricând . Inainte de momentul Euro 2019-U21 era mai simplu, caci era de-o singurà culoare cum se spune. Acum e mai complicat. Am realizat ca iatà, dupà atâtia ani, ne-am trezit cu totii parcà din somnul cel de moarte pe stadioanele Europei, ei pe gazon iar noi, al 12-lea jucàtor in tribune.
Am reînceput sà speràm, sà avem curaj si sà îndràznim sà ne recâstigàm locul pierdut. Dupà 20 de ani. Ar fi de scris un nou roman de aventuri frumos, dar nu de Dumas tatal, ci de Hagi si fiul.
FCSB pierdere de 10% ,sa fim seriosi Becali nu statea acolo daca nu facea profit.
Fotbalul la noi e bazat pe coruptia instaurata de Dragomir si Sandu si perpetuata pana in ziua de astazi.
Hagi este o exceptie dar sa vedem cat il tine pentru ca deja a vandut mare parte din Viitorul. tocmai din lipsa de bani asa ca profitul ala pe hartie nu stiu cat este de real ca sa dea bine la vanzare.
Fotbal fara coruptie astazi nu exista nici macar la cluburi cu eticheta , daca ati stii cum si cat au furat presedintii de la Atletico Madrid v-ar trece cheful de fotbal.
Cititi cine a fost Jesus Gil si cum a ridicat Atletico Madrid care acum e pe cai mari.
Astazi fotbalul este o mare afacere in care se spala bani cu duiumul plin de coruptie si de afaceri dubioase.