Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ai eșuat. Așa, și?

Bărbat alergând după metrou

Subiectul pe care îl auzim de la începutul lunii, din orice direcție am privi, este eșecul sistemului, al statului. În fiecare știre, articol sau discuție purtată la locul de fumat, tema este prezentă ca un nor întunecat. Dar cum se ajunge la un eșec atât de mare și generalizat astfel încât soluțiile să fie atât de dificil de identificat. Dacă ne uităm la analiza situației și a momentelor anterioare, începem să identificăm greșeli și eșecuri mai mici, care au fost ascunse. În cultura noastră, recunoașterea greșelilor este un semn de slăbiciune și atunci preferăm să le ascundem sub covor. Ar fi grozav pentru toată lumea dacă am începe să privim diferit eșecul. Hai să învățăm ce lecții ne oferă și data viitoare, dacă insistăm să facem greșeli, măcar să facem unele diferite. Doar că la noi, se pare că și în valul 4 avem aceeași situație pe care am văzut-o și la valurile anterioare. Din păcate cu rezultate mai grave.

Relația dificilă pe care o avem cu gestionarea eșecurilor vine din copilărie, am auzit des de la părinți, profesori și mai ales de la antrenorii mei de la baschet următoarea propoziție – eșecul nu este o opțiune. Cuvinte care au un efect negativ asupra unei persoane, mai ales la o vârstă mai fragedă. Din momentul în care începi să crezi ce ți se spune, la primul eșec pe care îl vei avea, lumea ta se va sparge și va clătina. Doar că pentru a deveni un adult adaptat avem nevoie de eșecuri la fel de tare cum e bine să facem diferite boli ale copilăriei pentru a dezvolta anticorpi pentru ele.

Ai eșuat? Așa și? Eșecul este întotdeauna o opțiune, poți transforma experiența în energia de care ai nevoie pentru următorul proiect sau o lecție ce te va ajuta să ai succes data viitoare. Michael Jordan nu s-a lăsat de baschet după ce nu a câștigat campionatul între 1984 și 1990. Iar lecțiile învățate l-au făcut să câștige 6 titluri in următorii opt ani. Eșecul este ceva natural, nimeni nu e perfect dar după un număr de ratări, învățând din greșeli, poți sa te apropii destul de mult de perfecțiune. Cel mai important lucru este să îți gestionezi corect insuccesele, pentru a putea să le folosești ca și cărămizi pentru construcția viitorului și nu ca motive pentru a renunța și a te înfuria.

Primul pas este să începem proiectul cu așteptarea că e posibil să nu ne iasă. Sunt șanse oricând ca asta să se întâmple, mai ales când nu totul e în controlul nostru. Ar fi mai bine să încorporezi noțiunea în planul tău mental de la început. Să fim realiști, dacă presupunem că totul va merge exact așa cum am plănuit, de fiecare dată, e ca și când am paria pe prognoza meteo corectă în următoarea luna. Și nu uita ce spunea Mike Tyson – “toată lumea are un plan până primește primul pumn în față”. Este imposibil să crezi că în timpul unui meci de box nu vei fi lovit, dar tocmai pentru că te aștepți ca asta să se întâmple, vei fi mai pregătit să reacționezi. Crede in idea ta, începe proiectul chiar în prezența riscului de eșec și poți utiliza asta în avantajul tău. Teama de eșec te poate face mai atent la detalii în etapa de pregătire.

Mai devreme sau mai târziu în viața noastră, fie profesională, antreprenorială sau personală, eșecul este o realitate, nu doar o opțiune și modul în care vei răspunde este crucial. Prima reacție ar trebui să fie să rămâi calm. Dacă ne enervăm și căutăm vinovați nu vom rezolva nimic. Stai un moment și relaxează-te, analizează ce s-a întâmplat și abia apoi ia o decizie. De cele mai multe ori, o reacție impulsiva va înrăutăți situația. Vezi contextul din mai multe puncte de vedere, cere feedback și implică și alți oameni în analiză. Sub presiune e bine să aflăm și opiniile altora pentru a clarifica imaginea de ansamblu.

Foarte important, când refaci traseul pentru a identifica unde ai greșit, caută și lecția pentru a te asigura că este o greșeală care nu va mai apărea. Este o diferență între școală și viață. La școală primești lecția și apoi testul, în viață începi cu testul și abia apoi realizezi care e lecția. Mai mult decât atât, la școală profesorul subliniază cu roșu unde ai greșit pentru a fi foarte clar, în viață și carieră, tu ești și elev și profesor. Trebuie sa găsești singur greșelile. Să adăugăm și persistență pentru a avea succes. Foarte des eșecul apare pentru că oamenii renunță prea ușor. De fapt teama de eșec este doar o proiecție a viitorului. Tu ești încă aceeași persoană cu o idee grozavă, motivație puternică și pasiune. Concentrează-te pe ceea ce ai și transformă frica în combustibil, nu o lăsa să îți întunece mintea.

Ca experiment, sunt voci care recomandă să eșuăm intenționat, într-un mediu controlat. Nu ai talent la muzică, începe să cânți la chitară. Ai două picioare stângi, mergi la un concurs de dans. Ideea din spate este că vei învăța mai ușor să gestionezi eșecul și să îți cunoști limitele. Sunt convins că am învățat la fel de multe despre baschet din înfrângeri ca și din victorii. Poate chiar mai mult din eșecuri uneori.

După experiențele personale am ajuns să îmi spun – “am învățat atâtea din greșelile făcute încât am de gând să mai fac și pe viitor”. Cat timp păstrezi un aspect pozitiv din eșecurile tale și te transformă într-o versiune mai bună, nu ar trebui să fie o sperietoare. Nu spun să invităm eșecul în activitatea noastră, dar poate reușim să schimbăm percepția și să înțelegem că dacă învățam lecția, data viitoare nu o vom mai repeta. Și ar fi și păcat, sunt atâtea greșeli noi de făcut și lecții faine de învățat!!!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cu sau fără teoriile eșecului, la care probabil că nici prezidentul nu s-ar fi așteptat, nici aceste nu ajută pe nimeni. E ca în povestea cu drobul de sare, pe care nimeni nu s-a gândit să-l dea jos de pe sobă. Mai rău e că la noi pruncul a fost ucis și drobul e tot acolo. Pentru că de ani mulți, deja întreaga societate funcționează, conform zicalei, la plăcinte, înainte, la război, înapoi ! Adică, după ce s-a împământenit libertatea la jaf prin năvală, închisorile nu mai cuprind, ca și spitalele, mulțimea delincvenților, justiția a devenit o fantasmă, guvernările un teatru ieftin, de paiațe, resursele, în bloc, amanetate, hrana populației îndoită cu balast și otrăvuri, la ce să ne mai așteptă că poate fi reparat și, mai ales de către cine ?!
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Text: Mihai Chiratcu/ Voce: Alex Livadaru
sound-bars icon