Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Albalact și neagra concluzie

Duminică după amiază. Fac clătite. Şi, în timp ce torn laptele peste compoziţie, gândul îmi zboară instantaneu la Albalact. Una din ultimele redute româneşti. Un business de familie, dezvoltat la începutul anilor 90 de familia Ciurtin care s-a încăpăţânat să se ia la trântă cu multinaţionalele care, ca în multe alte sectoare de activitate de altfel, au năvălit în Estul Europei, y compris România.

Am urmărit îndeaproape evoluţia Albalact, mai ales din calitatea de investitor pe bursă. Am fost convins atunci când am achiziţionat acţiuni Albalact că va veni momentul vânzării, că mai devreme sau mai târziu familia de antreprenori români va capitula. Am apreciat strategia coerentă urmată cu conştiinciozitate de a ajunge numărul unu pe piaţă. O piaţă în care există Danone, Hochland, Friesland etc. 

O strategie care a presupus investiţii majore finanţate mai ales din banii acţionarilor, Albalact nu a distribuit dividende, concretizate în ferme moderne de vaci, aparatură modernă de colectare, transport şi prelucrare a laptelui, achiziţia fabricii de brânzeturi Rarăul Câmpulung Moldovenesc şi, partea vizibilă a aisbergului, campanii agresive de branding – toată lumea a auzit de Zuzu, nu? Albalact a inovat în domeniul ambalajului, introducând bidonul de plastic pentru comercializarea laptelui şi câte şi mai câte... 

Toate astea m-au făcut la un moment dat să cred şi mai ales să sper că m-am înşelat. Chiar dacă ştiam că acţionarii majoritari au transferat pachetele de acţiuni de acţiuni deţinute pe două vehicule înregistrate în Cipru, semnul indubitabil că va urma vânzarea. Am sperat totuşi că unul din compatrioţii mei visează la mai mult, că vrea să se extindă regional şi să arate tuturor că în apriga luptă concurenţială câştigătorul nu este mereu acelaşi – multinaţionala. Albalact a ajuns lider de piaţă, încununarea muncii constante vreme de douăzeci de ani şi a unei strategii coerente, după cum afirmam mai sus.

Pentru a urma anunţul sec publicat zilele acestea potrivit căruia Lactalis a achiziţionat pachetul majoritar al liderului, român subliniez, al pieţei lactatelor. A mai căzut un bastion, un ideal poate sperat de unii dintre noi...

Rămâne în urmă o poveste frumoasă de business, un case study de povestit studenţilor economişti şi cam atât. Din păcate, finalul este mereu acelaşi.

Trebuie să mă opresc căci mi se ard clătitele...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca ne plac beneficiile, lucrurile bune ale globalizarii si apartenentei la o piata {comuna} a UE atunci trebuie sa suportam si aceste "infrangeri" care ne doare..... :-)
    • Like 0
  • Nu prea inteleg de ce se mira atata lumea ca s-a vandut Albalactul. Este un parcurs normal al oricarei afaceri, condusa de un antreprenor competent. Infiintezi, cresti, ajungi la apogeu, vinzi. E ceva normal, doar ca in Romania acest mod de biznis nu e prea raspandit. Din pacate cel mai raspandit e cel care dupa apogeu, urmeaza un atac de cord, un accident de masina, sau un faliment rasunator.
    Asadar cred ca proprietarii Albalact au facut ceea ce orice antreprenor competent.
    • Like 0
    • @ Iulian Cozma
      check icon
      @Iulian Cozma , Toate multinaționalele au la bază afacerile de „familie„ a unor oameni ambițioși, care,stupoare nu au făcut infarct și au creat imperiile cunoscute și azi,în multe cazuri controlând încă marile afaceri ale acestora,știai?nu cred.Bill Gates nu mai ajungea cel mai bogat om dacă gândea ca tine și se lăsa păpat de foștii finanțatori și vindea la concurență.Mentalitatea asta de slugă ce aleargă după locuri călduțe ne ucide încet dar sigur ca națiune și nu ne va permite nicicând să avem un cuvânt de spus în relațiile economice interne și internaționale.
      • Like 0
  • Întrebarea mea este, ce fel de brand Românesc este albalact, din moment ce ei colectează laptele de la fermieri din ungaria? Laptele de la fermeierii Români nu este bun. Atunci despre ce brand vorbim?
    • Like 1
    • @ Ion Olteanu
      Apple dupa parerea Dvs. e brand romanesc sau chinezesc, avand in vedere ca IPhone e asamblat in China?
      • Like 1
    • @ Ion Olteanu
      am vrut sa scriu "american", SCUZE
      • Like 0
  • La cat de frumos si temeinic au crescut pe piata era de asteptat sa faca pasul ca sa devina un brand regional. Sunt sigur ca au avut parte de tot felul de piedici, de hartuire birocratica, de concurenta neloiala si de presiune constanta de a vinde afacerea crescuta si ajunsa "la majorat".
    Nu cred ca actionarii au dorit acest lucru, e greu sa crezi ca cineva "creste" o afacere doua decenii ca sa o vanda. Cred ca presiunea a fost prea mare. Mi se pare ca se inscrie intr-o "traditie" ca nimic romanesc si bun sa nu iasa dintre granite ca atare ci sub numele unei multinationale, ca o noua pozitie in portofoliu. Un alt efect al globalizarii, in care multinationalele, asemenea unor gauri negre, se intrec in a inghiti brand dupa brand, devenind din ce in ce mai puternice si preluand controlul a tot ce poate produce bunastare.
    • Like 1
  • Bătălia cu multinaționalele a fost pierdută. Pe terenul industriei alimentare, mai degrabă al micii industrii alimentare, se poate lupta. În această felie pot exista mii mărci de produse, pot fi menținute și create zeci de mii de locuri de muncă. Segmentarea pieței, nișare, legătura tot mai strânsă cu consumatorii, legarea producției locale de consumul local în alimentația publică, piețe volante și locale. Lanț alimentar scurt.
    • Like 0
    • @ Tiberiu Cazacioc
      de acord. si in industria berii e valabil ce spuneti, deja au aparut mici berarii artizanale, gen Zaganu, etc. Se pot cuceri nisele de produs sau geografice cu efort, pasiune si abordare dedicata a clientului, ceea ce multinationalele nu prea fac, caci isi creaza avantaje din standardizare
      • Like 1
  • din motive asemanatoare (plus nu sunt de acord cu pasteurizare si omogenizare si descompunere ) am ales sa cumpar lactate de la producatori. Gustul nu se compara: + prospetimea. Da, e mai perisabil, dar imi asum riscul, pot sa fac iaurt.
    • Like 3
  • Din pacate vindem tot. Cred ca aveau toate sansele sa raman sus si sa scoata si profit daca continuau tot asa. Dar au ales calea usoara, exit-ul, la fel ca si un start-up software de exemplu al carui vis e sa fie achizitionat de un gigant. Restul povestii e destul de clar, nu ma astept la lucruri bune de la francezi. Parerea mea este ca un brand puternic ar trebui sa treaca in primul rand testul timpului si cred ca ar mai fi trebuit sa treaca ceva timp pana la o vanzare. Vom vedea...
    • Like 2
  • Am urmarit si eu evolutia Albalact si ceea ce va urma cu produsele de acolo va semăna perfect cu ceea ce s-a intamplat cu produsele Napolact si Dorna: eliminarea produselor de nisa, comercializarea de produse fabricate in alte tari, închiderea de fabrici in Romania. Si sa nu uitam Albalact nu are produse renumite cum aveau celelalte numite (branza Nasal, cascavalul Dorna, etc).
    • Like 4
    • @ Adriana Nadasan
      e foarte probabil sa aveti dreptate
      • Like 0
  • In cei 16 ani de activitate probabil ca inamicul numarul 1 al Albalact nu au fost multinationalele concurente ci jungla legislativa si administrativa romaneasa. Asa ca nu ma mira daca actionarii romani au decis ca au muncit si s-au stresat destul si ca acum ar fi momentul sa se si bucure de rezultatele muncii lor.
    • Like 3
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chris Simion

Claudiu este doar unul dintre cei peste 11.000 de ctitori ai teatrului care se construiește în prezent pe Grivița, la nr 53, în București, la inițiativa cunoscutei regizoare, invitată recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu”.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro