Am ajuns în Dubai, loc pe care din prejudecată l-am tot ocolit, și am rămas șocată de oportunitățile pe care le-am pierdut în ultimii ani

Foto: Getty Images

Am condus o vreme echipe de suport vânzări pentru o companie care avea prezență și în Orientul Mijlociu, am interacționat cu mediul de afaceri de acolo și eram familiarizată cu diferențele culturale în business si cu provocările zonei. În experiența mea profesională am călătorit în 54 de țări și contextul a făcut ca țara cu numărul 55 să fie la finalul lui 2021: UAE – Dubai.

Onest vorbind am rămas extraordinar de surprinsă de ceea ce am descoperit și șocată de oportunitățile pe care le-am pierdut în ultimii ani, ocolind din multiple prejudecăți, zona.

Ca turist, la început te impresionează aeroportul (ce a depășit London Heathrow ca trafic), apoi infrastructura/ autostrăzile (6 benzi pe fiecare sens), apoi clădirile de oțel cu Burj Khalifa – cel mai înalt turn din lume, dominând peisajul, Burj al Arab – singurul hotel de 7 stele din lume, apoi Marina cu cea mai mare insulă artificială construită vreodată de mâna omului – Palm Jumeirah. Descoperi apoi că în mijlocul deșertului s-au construit niște concepte interesante: Dubai International Financial Center, Dubai Internet City și Dubai Media City (media cluster), metroul Dubai ( finalizat în 4 ani)! Descoperi ca turist că în Dubai totul pare a fi posibil, indiferent cum alegi să-ți petreci timpul – Dubaiul satisface cam toate dorințele. Descoperi un oraș viu ce pare că știe în ce direcție se îndreaptă: să fie numărul 1 în tot ceea ce face. Descoperi cum oamenii au reinventat deșertul prin viziune, creativitate și inovație.

Foto: Getty Images

Dar ce este dincolo de oțel și beton?

Când specialiștii vorbesc despre Modelul Dubai se referă în general la: creștere rapidă, expansiune ambițioasă, idei creative, implementare rapidă a oricărui plan, livrare eficientă a serviciilor și deschidere către lume și business – principiul dominant fiind „Ce e bun pentru business, e bun pentru Dubai!”

1. Viziune: „Vreau ca țara mea să fie numărul unu, nu numai în regiune, ci în lume. Numărul unu în educație, sănătate, vreau să oferim poporului cel mai înalt nivel de trai. Putem realiza orice, singura limită poate fi imaginația noastră!” – aceasta e viziunea Șeicului Mohammed bin Rashid Al Maktoum – prim ministru UAE și Lider al Dubaiului. La capitolul viziune de țară România nu a emis încă una cu care să rezoneze principalii jucători, dar mai ales alegătorii. A verbalizat cineva ceva în utimii ani în afară de conceptul „România Educată” în care nici guvernanții nu cred? Și e păcat cu atât de multe creiere școlite, să lași politicul să piardă imaginea de ansamblu a unei nații și să joci mărunt acceptând din start un destin mediocru.

2. Strategie: Într-o economie bazată anterior pe producția de petrol, diversificarea surselor de venituri în economie este prioritatea numărul 1 în UAE: 70% din GDP trebuie să vină din sectorul servicii. Și le-a cam ieșit. Fără să fiu expertă în domeniu, România avea o lungă tradiție ca țară agrară. Industrializată apoi în ritm alert în comunism – a devenit ulterior necompetitivă în contextul ruperii blocului comunist, cu industrii fruntașe decapitate în epoca post 1989. Azi practic îmi e greu să formulez în ce industrie anume mai excelăm pe harta lumii și nu lipsa de expertiză ne-a adus aici, ci politicul și jocurile mărunte, obiectivele pe termen scurt și de ce nu, subminarea constantă a patriotismului și a valorilor românești într-un context european în care granița dintre patriotism și naționalism a devenit foarte fină si supusă lupei „corectitudinii politice”.

3. Principii de funcționare. În UAE instituțiile guvernamentale funcționează în baza unor principii foarte clare de la care nu se face rabat. Iată câteva dintre ele:

• Uniunea emiratelor este fundația, Dubai este doar un pilon al federației, Uniunea – nevoile și principiile sale au prioritate
• Nimeni nu este mai presus de lege în Dubai, încluzând familia conducătoare. Se spune că nivelul de corupție al funcționarilor publici este foarte redus în Dubai.
• Dubai este neutru politic, iar Guvernul se va concentra mereu pe performanță economică puternică
• Puternică colaborare între sectorul public și cel privat. Se evită astfel situația în care Guvernul. sufocă sectorul privat, ori sectorul privat corupe și slăbește Guvernul.
• Dubai își propune să fie patria tuturor profesioniștilor talentați din lumea întreagă. Dubai devine astfel un magnet pentru mințile luminate din lumea întreagă.
• Ne pasă de generațiile următoare. Destinul generațiilor viitoare nu trebuie afectat de situația economică sau de politica regională, „investim și generăm valoare pentru generațiile viitoare”.

Pe mine cel mai mult m-a impresionat ultimul principiu. Noi, românii, ne înglodăm în datorii ca țară, importăm imens, poluăm, defrișăm, hăcuim sistemul Educației și al Sănătății, devenim din ce în ce mai dependenți de structuri externe României – care e moștenirea pe care noi, generația ce a scos comunismul pe ușa istoriei, o vom lăsa copiilor noștri? „Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri” – fără să fiu nostalgică sau monarhistă și acum îmi răsună cuvintele Regelui Mihai în minte. Pentru mulți dintre guvernanți, generația viitoare înseamnă niște cifre cu care poți jongla în funcție de context, nu neapărat destine sau destinul țării. Poate sună dur ce scriu acum, dar în opinia mea ca cetățean al acestei țări, în România se guvernează pentru acum sau până la următoarele alegeri și nu având în minte generațiile următoare.

4. Educație. În 2004, Șeicul Mohammed, liderul Dubaiului, a decis înființarea Dubai School of Government pentru a asigura modernizarea practicilor guvernamentale și a stimula inovația. Au ales să studieze cu cei mai buni, Harvard Kennedy School a fost implicată în acest proces de educație printr-un program numit ”Inițiativa Dubai”. Și alte școli prestigioase au fost implicate în instruirea funcționarilor guvernamentali, scopul fiind nu numai să ajute Dubaiul să progreseze, dar să devină și un model pentru alte state. Azi guvernul acestui stat are Ministerul Inteligenței Artificiale sau Ministerul Bunăstării (wellbeing), funcționarii publici se instruiesc, sunt educați să facă strategii pe termen scurt (nu mai mult de doi ani) dar și să se concentreze pe obiectivele strategice pe termen lung ale Uniunii. Sunt educați să vorbească în limbajul tehnologic al viitorului. Sunt educați că în UAE cuvântul „imposibil” nu există – el e specific celor leneși și slabi. Înființarea Knowledge Viilage în 2003 si Dubai International Academic City în 2007 permite acum profesioniștilor, expaților, copiilor lor, să se instruiască la standarde internaționale în Dubai și nu în străinătate.

Despre Educație în România ultimilor 30 de ani s-a scris mult, s-a vorbit și mai mult și s-a făcut foarte puțin. Funcționăm în regim de avarie până când va face poc! Guvernanții sau politicienii sabotează însăși ideea de instruire prin doctorate și diplome fantomă. Numărul elevilor sau al talentelor care pleacă la studii în străinătate și nu mai revin în țară este mai mare ca niciodată. Sunt și inițiative bune, izolate, însă ne lipsește viziunea și strategia pe termen lung în Educație, dar e greu când politicul e atât de inserat la butoanele de conducere a sistemului educațional. Se pierde obiectivul esențial și se cârpește masiv.

5. Leadership. Dubai are în acest moment o formulă de leadership care dă rezultate. Am fost instruită că un lider fără de performanță și fără de acțiune doar halucinează frumos. Ori pășesc pe străzile impecabile ale orașului, mă uit în jur la frenezia oamenilor veniți să-și facă un trai acolo din multiple țări ale lumii și mă izbește ceva vizibil: tot ce văd a fost construit după ce eu m-am născut. Au trecut 33 de ani de la evenimentele din 1989 din România – mă uit în jurul meu în Dubai fiind și îmi spun că și dacă reușeam în România 25% din ce s-a realizat aici, tot am fi avut un alt standard de viață și poate satele nu ar mai fi rămas pustii și românii nu ar mai fi experimentat cea mai mare imigrație în vreme de pace.

Iată câteva dintre cele mai sugestive lecții de leadership cu care Guvernul din Dubai operează:

1. Conduce cu viziune și curaj, aspiră să fii numărul 1 în tot ce faci!

2. Credibilitatea în leadership se construiește numai prin acțiuni, nu prin cuvinte. Astfel Guvernul are încredere în popor și poporul în Guvern.

3. Nu-ți fie teamă să scalezi!

4. Un lider autentic face orice ca să-și creeze propriul destin și viitorul națiunii sale – nu așteaptă evenimentele regionale sau globale sa creioneze acest viitor pentru el.

5. Nu visa la începuturi modeste, mici – visează la finaluri extraordinare!

6. Setează-ți obiective înalte și nu te mulțumi cu mai puțin. Fiecare obiectiv trebuie să fie amețitor de ambițios. (ca un drum până pe Marte). Obiectivele mai puțin ambițioase vor genera rezultate mediocre și cine vrea să fie mediocru?

7. Gestionează-ți atenția și nu timpul! Te ajută să te concentrezi pe obiectivele strategice.

8. Imaginația nu este suficientă – trebuie să fie însoțită de acțiuni îndrăznețe.

9. Nu te lăsa distras de cei care îți spun „Nu” sau „Nu se poate”. E ok să te poticnești din când în când, atâta timp cât ai o viziune și înveți din toate aceste opriri.

10. Orice implică un risc – asta nu trebuie să ne oprească de la a acționa. Putem să implementăm măsuri bune de risk management pentru rezultate mai bune, dar niciodată riscul nu trebuie să fie o barieră ce ne împiedică să progresăm și să inovăm! Visele îndrăznețe și recompensele lor uriașe vin mereu la pachet cu riscuri.

11. Competiția te face întotdeauna mai puternic și mai bun. De competiție se tem doar cei slabi.

12. Trebuie să finalizăm fiecare proiect la timp, pentru că timpul este cel mai prețios. Orice altceva poate fi înlocuit, nu și Timpul. Folosește-l bine și acționează rapid!

13. Când vine vorba de livrare rezultate nu există zone de gri – e ori alb, ori negru!

14. Crează noi modele ce le vor face pe cele vechi redundante.

15. Învață ceva nou în fiecare zi!

Economia Dubaiului este azi dominată de servicii, comerț, transport/logistică, retail, turism și real estate. Populația a crescut de la 700,000 în 1995, la 2,75 milioane în 2017. Exporturile au crescut cu 645% între 1995 si 2017. În 2016, 70% dintre Fortune 500 companies aveau centre regionale stabilite în Dubai, orașul fiind numit în top 8 orașe la nivel global. Dubai atrage azi mai mulți turiști din lumea întreagă decât New York, Singapore, Istanbul sau Amsterdam, conform Global Destination Cities Index. Turismul medical înflorește rapid și se așteaptă o creștere de 18%. Portul Jebel Ali atrage în fiecare minut al fiecărei zile 100 de containere, majoritatea plecând către alte destinații. Dubai figurează cu cel mai mic indice de corupție, are o legislație a muncii permisivă, taxe mici sau deloc (free zones).

Două sute de naționalități trăiesc și muncesc azi în Dubai și se conturează inclusiv o comunitate românească de profesioniști angajați în diverse companii ori antreprenori români ce au părăsit România în ultimii 15 ani pentru Dubai. Din discuțiile mele cu o parte din ei, au găsit aici un alt nivel de trai, un sistem de beneficii și salarizare competitiv, asigurări de sănătate și uneori ”no taxes”.

Foto: Getty Images

Acum nu vreau să predic perfecțiunea Dubaiului – are și el călcâiul lui Ahile, ploaia de exemplu. Clădirile, străzile și chiar Expo 2020 nu au fost proiectate să acomodeze ploaia. Am prins ploaie în Dubai câteva zile la rând și s-a încetinit sau închis totul, chiar și Expo 2020… Incluziunea femeilor în roluri de conducere poate fi iar o zonă discutabilă, dar nu despre asta scriu azi aici.

Suntem o țară democrată, cu munți, dealuri, câmpii și ieșire la mare (nu în deșert), cu climă temperată, cu forță de muncă educată ș.a. cu minți luminate în multe domenii și nu reformăm profund de 33 de ani. Ne este greu să ne coalizăm în jurul unui proiect de țară în care să credem – votanți și guvernanți. Cred că nu iubim suficient România, deși ne batem în piept că da. Joe Biden, în discursul aniversar din 6 ianuarie 2022, a spus ceva legat de patriotism care ni se potrivește și nouă: „Este ușor să-ți iubești țara când ești ales într-un rol politic, ori când primești ceea ce vrei.. E mult mai greu să-ți iubești țara când crezi că se îndreaptă în direcția greșită. Adevăratul patriotism lucrează în cadrul sistemului pentru a dezvolta țara, indiferent dacă vă hrănește sau nu interesele personale!” După 1945, câți dintre români au crezut că țara se îndreaptă în direcția potrivită? Dar după 1989? Avem mult de lucru cu noi înșine pentru a schimba întregul!

Text preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp