Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Habits: Hai cu noi dacă ți s-a urât cu binele

Fericire Insta

Foto: Getty Images

Bei cel puțin 2 l de apă zilnic? Nu mereu, dar e știut că ne face bine. Mișcare de cel puțin trei ori pe săptămână? Nu apuci, dar ce bine ar fi să faci și tu intervalele alea ca să poți arăta altceva vara asta. Orar de somn regulat? Cine mai reușește să doarmă ca lumea de un an încoace? Salate în loc de burgeri? Ok, dar nu in weekend sau când sunt stresat de atâta zoom și oricum cine mă mai vede și unde? Alcoolul, nicotina, mâncatul seara, nitriții din apă, sucurile, zahărul, aerul poluat din oraș, uleiul, pâinea, statul pe canapea cu zilele, patru ore cu ochii în ecran zilnic… știm sigur că ne fac rău.

Cineva ne-a spus, doctorul ne-a recomandat sau știm de acasă - de cele mai multe ori - ce ne face bine și ce nu. O armată globală de oameni cu profesii în slujba bunăstării noastre - mentori, life coaches, nutriționiști, guru, șamani, personal something something - ne arată cum să medităm, vizualizăm, respirăm, cum să ne mișcăm, să facem performanță, să fim eficienți și productivi, să arătăm mai bine - totul în numele unui succes care poate veni, al unei dezvoltări personale așteptate la capătul eforturilor scumpe, a unei imagini mai bune, mai frumoase, mai respectate, mai invidiate. Ni se vorbește pe toate vocile și mediile despre acțiuni transformative, momente aha, revelații sau povești personale cu rang de metodă, se folosesc toate cuvintele pe care Insta le adoră - mindfulness, comunitate, co-creație, proiect, holistic, identitate, conectivitate, se fac festivaluri scumpe unde lumea aude de la mari guru ceea ce vrea să audă și ceea ce poate citi în cărți scrise de demult. În general, noi, oamenii obișnuiți, suntem mereu îndemnați să facem ceva. Nu să fim ceva/ cineva. Dacă nu alergăm maratonul sau nu urcăm pe Everest e doar fiindcă ne autolimităm. 


Problemele legate de această abundență de tehnici și oameni care vor să ne facă pe toți eroi apar atunci când omul încearcă cu bună credință ce i se propune ca să ajungă la situația în care-și dă seama că nu este suficient să te uiți în oglindă și totul se va împlini, așa cum ai visat, că pur și simplu nu contează câtă meditație ai făcut dacă tu la ora 7 dimineața ești încă treaz de gânduri negre sau fiindcă ai văzut trei filme proaste peste noapte, că te îngrași ori de câte ori manânci „cu focus și intenție” și că intenția pusă în Univers nu te face nici mai bogat, nici mai bun, nici mai frumos sau mai slab, ci doar mai obosit, dependent de stresul zilnic pe care ți-l provoci și mai frustrat. Mentorii îți vor spune atunci că nu ai făcut destul, că nu te iubești destul sau că puterea intențiilor tale e slabă, oricum tu ești greșit.



Eu, omul obișnuit, recunosc că toată această avalanșă de sfaturi, tehnici, ajutoare mă copleșește și mă face să alerg mereu în urma unuia sau alteia de pe Insta care mereu reușește să facă și pâine cu maia la șapte dimineața, perfect machiată, și meditație și Pilates și aeroyoga, teme cu cei mici, mic dejun instagramabil, șapte ședințe pe zoom, cină cu prietenii și sală sau 50 km cu bicicleta…


Spun Stop avalanșei de „bunăstare” pe care lumea o trimite către mine sub toate formele de mai sus. Efectul nu poate să fie decât o zdravănă depresie, am văzut cazuri. Nimeni nu poate rezista ritmului acestui fel de „bine” și să iasă reparat și fericit. Unele lucruri pot într-adevăr să funcționeze, dar sigur nu toate și nu pentru toți.

Și atunci?


Aleg. Aleg. Aleg. Ce mă face să râd. Ceva ce nu trebuie să fac, dar când și dacă aleg totuși să fac mă umple de bucurie - cum ar fi mersul pe jos prin soare cu oameni care merg la rândul lor de plăcere și pentru că nu trebuie. Aleg mereu ceva ce îmi adaugă. Pentru corp, minte și spirit. Îmi dau seama că lumea modernă le tot desparte. Aleg să le îngrijesc împreună - ce fac, cum gândesc, cine sunt. Câteodată asta înseamnă să nu fac mare lucru iar altă dată înseamnă că fac de toate. Și asta e bine. Dau încet tot zgomotul și mă oblig să citesc iar zilnic din cărți cu coperți. Dacă se poate filosofie și poezie. Spală multă rugină și limpezesc mintea oricărui om. Uit telefonul cât pot de des pe silent ca să pot să mă concentrez pe ceea ce fac sau mi se spune. Nu răspund la fiecare apel. Fac aproape toate întâlnirile mergând prin parc. Scriu de mână scrisori sau note. Evit oameni care nu știu să fie generoși și pe cei fără compasiune. Obiceiuri sănătoase pentru corp, minte și spirit. Mă interesează umanitatea individului și cred că cel mai mare pericol al lumii moderne este că ne anulăm ceea ce ne face valoroși în lanțul trofic - capacitatea de a înțelege și de a simți..
.

De aceea când Oana Igrișan mi-a propus să fondăm Societatea Omului Sănătos m-am gândit că vom fi încă niște oameni care vor să schimbe lumea și să spună altora ce trebuie să facă pentru asta. Am început cu niște modeste plimbări prin parc. Pe unii i-am invitat apoi s-au adus unii pe alții. Toate vârstele, toate mediile, toate profesiile. Și ne-am dat seama că încet, încet devenim o mișcare preocupată de două lucruri: cum trăim cu corpul, mintea și spiritul nostru dar și unde trăim - cum arată orașul, strada, oamenii lângă care trăim.


Și am realizat că ei pot schimba ceva. Nu prin gesturi uriașe sau bani mulți, ci prin reînvățarea obiceiurilor sănătoase pe care mulți le știm de acasă: cum gândești, ce faci, cine ești. Firesc. Pe măsura omului. Un pas înaintea celuilalt. În fiecare zi.
.

Conversațiile Habits sunt primul nostru program despre obiceiuri sănatoase. Pe parcursul unui an vom aduce către voi oameni - nu vedete - care știu bine ce vorbesc fiindcă studiază sau practică ce spun - mișcare, nutriție, somn, gândire critică, dezvoltare personală, fericire, anxietate, voluntariat, credințe etc.

Vino cu noi in Societatea Omului Sănătos și pune un pas înaintea celuilalt.

Din 18 martie de la ora 20.00 intră pe www.societateaomuluisanatos.ro pentru primul episod Habits despre Mișcare și dacă te interesează te poți înscrie în comunitate sau ne poți vedea pe Fb si Insta.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • -Cugetă!

    Bune cele,
    Purice Narcis-Teofil
    • Like 0
  • Salve, comunitate!

    - O scrisă, bine zisă! ia-ți ceea ce crezi că-ți este necesar din ceea ce-ai citit!

    Rămas bun,
    Purice Narcis-Teofil
    • Like 0
  • O nerozie de articol, gen „influensării noștrii-s mai buni decît ai lor”, care n-are nici măcar semnul „advertorial” la început cum ar trebui.
    • Like 2


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult