Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am ajuns în Năvodari. Ce rușine de „stațiune”!

Plajă-

Mi s-a oferit o oportunitate și am evadat la finalul săptămânii la Năvodari.

Am stat într-un apartament situat aproape de malul mării. Proprietarul îmi spunea că atunci când a contractat apartamentul, dezvoltatorul îl asigurase că în fața blocului nu va fi construită nicio altă clădire. Bineînțeles că, în stilul tipic românesc, în care cuvântul dat nu există, la vreo doi ani a mai răsărit un bloc în față, apoi altul în lateral, luându-i prietenului meu vederea la mare, rămânând din tot ce-a fost doar o fâșie de plajă și apă ce mai pot fi admirate din balcon. M-am bucurat că am ales să plec acum, când este mai lejer, fiindcă nu pot să îmi imaginez cum este în vârful de sezon, prin iulie-august, întrucât parcări sunt extrem de puține, șoselele, aleile dintre blocuri sunt înguste, se lucrează din loc în loc, unele drumuri sunt deja blocate, fiindcă de fapt nu a existat niciun plan de urbanism, nicio viziune generală. Sau dacă au existat, nu au fost respectate.

Multe dintre fostele drumuri de pământ se înfundă într-o construcție sau sunt pline de denivelări și gropi ca într-un veșnic șantier, munți de materiale de construcții tronează pe lângă blocurile ce răsar unele printre altele, ticsite la o distanță de cel mult 10-15 metri. Este o înghesuială de nedescris, nu există spații verzi, totul este sufocat de betoane și clădiri care mai de care, niciuna nu seamănă cu alta, cu excepția grupurilor de clădiri ce aparțin aceluiași dezvoltator. Despre parcuri ce să mai vorbim, lipsesc cu desăvârșire. 

S-a construit haotic, fără a se respecta vreo regulă a arhitecturii, vreun plan sau o viziune integrată. Regimul de înălțime diferă, arhitecturile, culorile sunt așa cum a dorit fiecare, clădirile nu sunt la linie, este evident că nu li s-au impus nimic dezvoltatorilor, adică niciun număr de locuri de parcare, în raport cu numărul de apartamente, nici distanțe între celelalte imobile, de spații verzi nici pomeneală. Finisajele la multe dintre blocuri lasă mult de dorit, deși majoritatea sunt relativ noi. Se vede că s-a lucrat repede, cu neprofesioniști și materiale ieftine. A fost urmărit un singur scop, profitul. În toată „stațiunea" nu am văzut copaci plantați, cu excepția celor de pe faleză sau vreun petic de iarbă printre blocuri. Doar betoane și asfalt.

Ai impresia că te sufoci, probabil exact așa cum spuneam, prin iulie sau august este un infern, numai relaxare nu poate fi aici.

În privința prețurilor, pot spune că erau destul de mari, cu toate că sezonul estival nu a început oficial, din loc în loc se montau umbrelele și șezlongurile pe plajă. Unele beach baruri erau deja deschise și atrăgeau ca un magnet mașinile de fițe.

După această experiență, am înțeles un lucru. Că dacă voi reveni vreodată, o voi face doar în extrasezon. Și din această ieșire mi-a rămas la inimă tot plimbarea la Constanța.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Romanii au toate aceste dezamagiri pe spezele vietii lor care trece in furie si incrancenare. Da, din nenorocire, nu stiu sa se revolte. Nu stiu sa protesteze. Adica nu sunt luptatori. Atunci cand te revolta ceva, normal ar fi sa protestezi vehement. Probabil ca stam prea mult la televizor, suntem vesnic obositi si lasam balta protestele. Iar mafiile exact pe asta conteaza!
    • Like 2
    • @ Adriana Negruti
      Nume check icon
      Pentru a protesta trebuie sa existe un simt civic. Din pacate in mentalul actual acesta nu exista. In momentul in care vom invata de mici sa-l respectam pe celalalt si ce tie nu iti place altuia nu ii face, abia atunci vom incepe sa miscam lucrurile in aceasta tara. Cred ca vor mai trece cel putin 3-4 generatii, si imi este frica sa nu fie deja prea tarziu.
      • Like 2


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult