Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am crescut cu glume, frici și mituri. Cine le vorbește azi adolescenților despre sex, consimțământ și respect?

protest Teodora Marcu

În imagine, persoane protestează pentru a atrage atenția asupra violenței împotriva femeilor, la București, la câteva zile după ce fostul partener al Teodorei Marcu, o tânără de 23 de ani, a împușcat-o de mai multe ori în timp ce aceasta se plimba cu fiica ei. / foto: Mihai Barbu / AFP / Profimedia

Încă mai dezbatem dacă educația sexuală ar trebui să fie prezentă în școli, în ce formă, cu ce teme, cine ar trebui să o predea și cum. Ne punem aceste întrebări și ne blocăm în detalii birocratice sau ideologice, în timp ce realitatea ne aruncă în față tragedii care ne șochează și ne dor.

Pornind de la tragedia tinerei de 23 de ani din Constanța, ucisă într-un mod brutal, după ce ani la rând a fost amenințată cu moartea și a făcut plângeri la poliție (dosarul a fost anchetat de DIICOT, dar s-a clasat din lipsă de interes public) și care se pare că a fost abuzată de criminalul ei încă de când avea 14 ani, m-am gândit la trei teme și la felul în care am interacționat eu – și cei din jurul meu – cu ele. 

Vă invit să le priviți prin ochii adolescentului care adoarme confuz într-o seară, după ce a auzit o expresie sau o glumă pe care n-a înțeles-o. Pe stradă, în curtea școlii, la TV sau – mai nou – pe internet.

1. Cine și unde ar trebui să le vorbească tinerilor despre concepte precum „violul conjugal”? Dacă răspunsul e „părinții”/„mama”, cred că putem fi de acord că nu este deloc satisfăcător. Îndrăznesc o ipoteză: fiecare dintre noi cunoaște cel puțin o persoană care nu înțelege cu adevărat ce înseamnă această expresie.

2. Sunt născut la începutul anilor ’90, iar primele informații despre sexualitate le-am aflat pe la 12 ani, de la băieții mai mari. Câți dintre dumneavoastră vă regăsiți în această poveste, indiferent de vârstă? Știm cu toții în ce consta această „educație”: misoginie, obiectificarea femeii, exagerări și denigrări – transmise cu mândrie și umor toxic.

3. Când și cine ar trebui să discute cu noi despre orgasmul feminin? Un posibil răspuns: „Soția îl va învăța pe soț, eventual după căsătorie...” Dar cu cine a discutat soția despre asta? Cât de liberă s-a simțit soția să discute astfel de subiecte? Și, mai ales, dacă o femeie nu a ajuns să-și cunoască propriul corp, cum ar putea să-i spună bărbatului ce are nevoie?

Lăsăm internetul să fie „educatorul” principal și pentru generațiile care vin? Vor afla ei despre aceste subiecte – care presupun empatie, grijă și respect – din clipuri pe TikTok, bancuri, glume proaste sau sfaturi primite pe ascuns, de la prieteni sau rude? Sau alegem un cadru în care aceste informații să fie transmise clar, corect și în siguranță?

Ajungem poate să delegăm (și) această sarcină inteligenței artificiale?

În Evanghelia după Matei, Isus Hristos se exprimă clar privind singurul motiv acceptat pentru divorț:

„Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară numai pentru pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă, preacurvește; și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește.” (Matei 19:9)

„Dar Eu vă spun că oricine își lasă nevasta, afară numai din pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește.” (Matei 5:32)

M-am întrebat adesea: câtor femei din această țară li s-a spus, într-o formă sau alta – „Taci și îndură!” – atunci când s-au plâns, poate la spovedanie, despre bătăile și abuzurile trăite?

Cine le-a vorbit bunicilor și mamelor noastre despre importanța preludiului sau despre faptul că au dreptul să spună „nu”, chiar și în propria căsnicie?

Ce fel de educație sexuală primesc tinerii crescuți în familii de creștini practicanți?

Nu putem măsura câte frustrări, traume, violențe sau chiar crime pot avea la origine o educație sexuală greșită, tăceri încărcate de rușine, lipsa comunicării sau necunoașterea propriilor drepturi. Dar putem presupune că numărul nu este mic.

Dacă tăcem, altcineva o să vorbească în locul nostru. Internetul, pornografia, glumele violente sau rușinea transmisă din generație în generație vor deveni „profesorii” de azi. Iar copiii noștri vor învăța — nu când trebuie, nu ce trebuie și, cel mai grav, nu de la cine trebuie. Educația sexuală nu e un moft, nu e un atac, nu e o rușine. E o formă de grijă. E un răspuns matur la o tăcere care, cel mai probabil, ne costă mult.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • andrei andrei check icon
    suna bine, dar sa nu uitam ca 45% dintre elevi sunt analfabeti functional. de ce ar fi ei atenti la educatia sexuala si nu ar fi atenti la orele de matematica sau romana? toti profesorii urla de la inceputul liceului ca matematica si romana sunt importante pentru bac si viitorul lor si totusi elevii nu invata. de ce ar fi dintr-o data atenti la educatia sexuala?


    procentul la care ar ajunge informatia ar fi mic, dar procentul de mame minore e mare in grupa de elevi analfabet functional
    • Like 1
  • D check icon
    Cine să facă educația sexuală în școli? Profesorii ăia care produc analfabeți funcționali? ONG-urile de feministe care dau vina pe patriarhat pentru orice deși femeile au cea mai mare influență în formarea noilor generații prin % ridicat de femei din sistemul de educație primar și gimnazial.

    Dacă tot trasați paralele cu familia creștină sau de altă tradiție, dați și niște cifre concrete. Cât la sută din agresori și din victime provin din familii stabile, în care au crescut cu ambii părinți, și cât din familii destrămate?
    • Like 1
    • @ D
      Mihai D. check icon
      Câinii latră, ursu trece.....
      • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
sound-bars icon