Am fost la expoziția cu „Drăcoaice fără sutiene” de la Sectorul 1. Celor scandalizați le recomand să vadă în muzeele lumii șase lucrări celebre „mult prea îndrăznețe”

Arta naște discuții și polemici de când omul și pământul. Este absolut firesc să fie așa – este cred una dintre forțele artei, aceea de a genera reacții indiferent dacă ele sunt pozitive sau negative. Nu e o noutate și nu ține de un spațiu geografic anume. Însă, ca în orice polemică, măsura opiniilor emise este dată de bagajul cultural, emoțional și intelectual al celui care le formulează. Arta este deschisă interpretării personale a fiecărui privitor, iar în cazul expoziției Dincolo de canon, curatoriate de Călin Stegerean și Reka Csapo Dup, un privitor a văzut „drăcoaice fără sutien” și s-a scandalizat public. E important să înțelegem că acesta e nivelul lui și asta a înțeles el și poate n-ar mai fi fost nimic de adăugat dacă opinia emisă nu ar fi fost – la nivel de intenție, cel puțin – un atac politic. Iar un atac politic nu echivalează în niciun caz cu o critică de artă.

Dat fiind că arta naște controverse, tinerii artiști expuși (și aș vrea să citiți cu atenție cuvântul expuși, înțelegându-l pe toate palierele sale semantice), alături de curatori și de gazda expoziției, ar trebui să conștienteze faptul că cel puțin acest aspect a fost bifat din plin. Felicitări!

Nu am putut scrie nimic până nu am fost să văd expoziția. Ar fi fost necinstit. Știam deja o parte din lucrări – le văzusem la Diploma (cine nu știe despre Diploma, se poate informa pe diplomafestival.com), dar voiam să le văd personal. E adevărat că spațiul de expunere este unul neobișnuit – mai ales pentru România. Dar poate tocmai pentru că ne aflăm în România, unde mare parte din public este inert când vine vorba de arta contemporană – mulți dintre cei care îmi vizitează galeria încă întreabă dacă trebuie plătit bilet, întrebare care pe mine mă face să cred că e prima oară când omul acela intră într-o galerie de artă – tocmai de aceea, spuneam, arta a început să evadeze din spațiile convenționale – muzee, galerii, spații de artă independete – și invadează acum spațiile publice. Când muntele nu vine la Mahomed... În urmă cu puțin timp, lucrarea artistei Anca Mureșan, pictată pe holul de intrare al Facultății de Farmacie, la invitația instituției, a creat rumoare în rândul publicului. Tendința generală este de a fi virulent în momentul în care înțelegerea este incapacitată. Mă tem că mulți dintre concetățenii noștri înțeleg prin artă “ceva frumos” și eșuează în a înțelege că se află în fața unui discurs mult mai amplu. Sigur că arta poate fi uneori și “frumoasă”, însă de cele mai multe ori arta este un construct complex, care conține straturi multiple de interpretare. Discuția despre ce este arta este una lungă, dar pentru citititori o citez pe Liviana Dan, curator și critic de artă, din prefața cărții Dublă expunere: Arta contemporană este politică, filosofie, știință și “încă ceva”. Pentru acest “încă ceva” toți devin nervoși.

Pe toți acești nervoși care s-au declarat scandalizați de expoziția Dincolo de canon: noua sculptură azi îi invit să parcurgă mai jos o incompletă listă a lucrărilor de artă care au făcut istorie și care pe ei i-ar fi băgat în cu totul altă dimensiune dacă ar fi dat vreodată cu ochii de ele (situație improbabilă dat fiind că majoritatea acestor lucrări se află acum în marile muzee de artă unde nu cred să pună piciorul vehemenții comentatori scandalizați de expoziția găzduită de Primăria Sectorului 1 din București):

1. L’Origine du Monde sau Originea lumii (1866) pictată de Gustave Courbet ar fi luat cu siguranță aerul celor scandalizați de tinerii noștri artiști. Mai jos, aveți o imagine a lucrării considerate a fi o adevărată “Mona Lisa a vaginelor”. Originalul este azi expus în Paris, la Musée d'Orsay. 

Foto GINIES / Sipa Press / Profimedia

2. Nud, 1910 al lui Egon Schiele, lucrare aflată în prezent la Muzeul Sammlung der Albertina, în München. Schiele – a fost un băiat rău ale cărui lucrări au făcut să tremure sufletele pudibonzilor vienezi. Autor al unor nuduri atent studiate, Schiele a avut un asemenea efect asupra semenilor săi, încât aceștia, la comemorarea a 100 de ani de la moartea artistului, au fost nevoiți să cenzureze imaginile lucrărilor sale, expuse public pentru a promova evenimentul, adăugând peste părțile intime ale personajelor o bandă albă pe care scria: Ne pare rău! Au trecut 100 de ani, dar (arta lui) este încă mult prea îndrăzneață!

  

Foto: Stephen Chung / Alamy / Alamy / Profimedia

3. Fountain (sau pe românește Fântâna) – creată și expusă de Marcel Duchamp în 1917, lucrarea este o sculptură readymade, ce constă într-un pisoar de porțelan, semnat R. Mutt. Propunând această lucrare pentru expoziția inaugurală a Societății Artiștilor Independenți, artistul a stârnit un val de controverse – de altfel, lucrarea nu a fost expusă, deși a fost aprobată de către comitetul Societății, care s-a conformat regulii ca toate propunerile să fie acceptate. În prezent, teoreticienii și istoricii de artă consideră lucrarea ca fiind un adevărat punct de cotitură în arta secolului 20. Ulterior, între ’50 și ’60, Duchamp a primit comandă pentru alte șaisprezece replici ale lucrării, care se află acum în cele mai importante muzee de artă din lume. 

Foto: Tony Kyriacou / Shutterstock Editorial / Profimedia

4. Facem un salt în timp și ajungem la lucrarea artistului italian Piero Manzoni care a creat o lucrare cu titlul Artist’s Shit (Căcatul Artistului). Nu, nu este o greșeală de traducere și nu, lucrarea nu este una metaforică în raport cu titlul ei. Lucrarea în sine este formată din 90 de conserve sigilate, care conțin fix ceea ce scrie pe etichetă (în italiană, franceză, engleză și germană – și acum, în traducerea mea, și în română):

Excrementul artistului

Greutate 30 gr net

Proaspăt conservat

Produs și ambalat

În mai 1961

Lucrarea este un manifest ce reflectă credința artistului că arta ar trebui să conțină elemente personale ale celui care o creează. Et voilà! Lucrarea nu mai produce rumoare, mai ales că a fost vândută pe suma de 300.000 dolari - las informația aici pentru cei în mintea cărora valoarea artei se traduce doar în bani.

Foto: Piaggesi/Fotogramma/Ropi / Zuma Press / Profimedia

5. Continuăm cu lucrarea lui Maurizio Cattelan, La Nona Ora ( adică Al nouălea ceas) – o lucrare care la noi ar fi stârnit valuri de proteste în rândul ortodocșilor sensibili. Titlul lucrării face trimitere la ora la care a murit Hristos pe cruce. Cu toate acestea, lucrarea nu simbolizează un crucifix, ci este reprezentarea (hiper)realistă, în ceară, a Papei prăbușit la pământ, cu sceptrul papal în mână, lovit de un meteorit ca de o pedeapsă divină. De altfel, lucrarea a stârnit controverse ample - în momentul expunerii ei (2000) la galeria Zacheta din Varșovia, doi membri ai Parlamentului Polonez au încercat să dea la o parte bolovanul și să repoziționeze lucrarea pe verticală.

 Foto: Heathcliff O'Malley / Telegraph / Camerapress / Profimedia

6. The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living (1991) – lucrare al cărei titlu este un poem absolut minunat (sună la fel de bine și în română - Imposibilitatea fizică a morții în mintea cuiva viu), realizată de Damien Hirst, unul dintre cei mai celebri artiști contemporani din Marea Britanie. Mi-e puțin groază când mă gândesc câte animale au trebuit să moară în practica artistică a lui Hirst. Revenind la lucrarea cu titlul-poem, ea constă într-o instalație formată dintr-o vitrină în care se află un rechin conservat în formol. Lucrarea i-a fost comandată lui Hirst de către Saatchi, iar la vremea ei a fost considerate “obscenă”.

Foto: Nils Jorgensen / Shutterstock Editorial / Profimedia

Mă opresc aici cu lista, dar vă invit să o completați. Sunt convinsă că unele descoperiri vă vor surprinde. Cel puțin. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp