Foto MoiraM/ Alamy /Profimedia
Creștem și suntem educați în diferite medii, iar atunci când ajungem adulți avem valori conforme mediului în care am crescut. Prin urmare, în situații de criză mulți se simt responsabili nu doar față de ei înșiși, ci și față de cei din jurul lor. Pentru că sistemul lor de valori le spune că e moral și decent să îi protejeze și pe alții. De asta unii poartă mască și alții nu.
Mecanismele în care funcționează propaganda și dezinformarea sunt eficiente. Aș vrea să pot pătrunde în mintea unei persoane care nu crede că există virusul și care prezintă simptomatologia specifică „dictaturii sanitare”. Cu siguranță sistemul meu e valori e departe de cel al unei astfel de persoane.
Dar dincolo de ocultă mondială, cipuri, 5g-uri, există încă o tipologie care refuză purtarea măștii.
Sunt cei care au atât de multe de zis, încât nu suportă să „li se pună botniță”. De regulă aceștia sunt libertarienii care susțin și apără doar propria lor libertate, nu și pe a celor din jur. Evident, e datoria fiecăruia să se protejeze, dar totuși, într-o comunitate nu e nevoie de aportul tuturor?
Sunt și eu parțial libertariană și adesea am fantezii intense despre cum statul își vede de treaba lui și lasă piața să se „destrăbăleze”. Altfel nu aș fi luat parte destul de des la „serate libertariene”.
Revenind la discuția cu libertarianul fără mască, deși mintea mea nu poate înțelege cum aceasta poate funcționa ca o „botniță”, am încercat ieri seară să ascult câteva argumente. Omul nu a adus argumentul „botniței”, nu au fost nici măcar cele legate de o „manipulare subtilă” datorată felului în care se poartă o mască. De fapt, din punctul meu de vedere, nu au existat argumente suficient de valide. La un moment dat discuția se rezuma, pentru el, la faptul că un om poate fi liber să infecteze pe altul, pentru că e dreptul lui să aleagă dacă poartă sau nu o mască.
Vedeți.. într-un final, zic eu, chestiunea în cauză se rezumă tot la moralitate, decență și mai ales sistem de valori.
Sistemul meu de valori îmi spune că pe lângă faptul că e necesar să mă protejez pe mine, e și moral și de bun simț din partea mea, să îi protejez pe cei din jurul meu. De asta, spre exemplu, dacă aș conduce, aș opri la semafor când e roșu. Pentru că, deși e dreptul meu să trec pe roșu și să iau amendă, dacă așa am eu chef, conștientizez că există pietoni și că e normal să îi protejez. Pentru că trăim într-o comunitate unde eu consider că este normal să avem grijă unii de alții, ține de bun simț și de respect de sine, implicit și respect față de ceilalți. E atât de simplu.
În mijlocul discuției, un prieten, mi-a recomandat un filmuleț în care Milton Friedman spune că nu există nici măcar o singură persoană pe lumea asta care să producă un creion. Friedman explică faptul că pentru producția unui simplu creion e nevoie de lemn, de un copac, de un fierăstrău, de grafit, de o mină de grafit, de un miner, de oameni care să producă vopseaua de pe creion etc. În final reiese că pentru un simplu creion există o multitudine de părți cointeresate, care contribuie la crearea acestuia.
Dacă pentru un creion e nevoie de atât de mulți oameni, pentru funcționarea propice a unei comunități nu e nevoie de la fel de mulți oameni? Având în vedere că discuția avea loc într-un mediu libertarian, argumentele au luat toate întorsăturile posibile, dar omul fără mască încă era în sistemul lui de valori, în care nu înțelegea cum o acțiune sau o inacțiune a lui ar putea provoca reacții în societate. A fost acel moment în care m-am întrebat în gând dacă nu cumva libertarianismul a devenit „corect politic”. Pentru că omul susținea că nu îi poate fi îngrădit dreptul lui de a refuza masca. Desigur, deja trecea departe de argumentul că nepurtarea măștii ar putea fi un mod de a încălca sau îngrădi libertatea/drepturile celor din jur. Eram într-o zonă a absurdității în care ne putem permite să fim mai cu moț decât alți oameni doar pentru că avem drepturi. A fost cândva un aspect al libertarianismului faptul că omul, în societate, are doar drepturi și nu și responsabilități și mi-a scăpat mie? Chiar dacă, fiind libertarieni, susținem că fiecare individ trebuie să fie responsabil de propria persoană, nu ar trebui să ne gândim și la modul în care oamenii pot interacționa într-o societate? Nu există un punct în care libertarianismul se întrepătrunde cu decența umană?
De multe ori, unii libertarieni consideră că doar propria libertate/proprietate este importantă și uită de existența comunității unde mai mulți indivizi trebuie să facă în așa fel încât să co-existe.
Și atunci, am considerat oportun să întreb dacă nu cumva, noi, oamenii, ar fi trebuit să fi evoluat deja mai mult și să fi depășit comportamentul individualist accentuat. Mă gândeam că poate am învățat să coabităm și să ne pese mai mult unii de ceilalți. Răspunsul a venit scurt și cuprinzător din partea prietenului meu: nu. Și argumentele au fost pe măsură. Aparent, din punct de vedere biologic, omul nu a evoluat suficient de mult încât să fie conștient sau conștiincios față de cei din jur. Adevărul e că dacă mă uit la comportamentul oamenilor încă de la începutul pandemiei, nu pot contrazice acest lucru. Dacă atât de mulți oameni nu sunt conștienți nici măcar de ei înșiși, cum ar putea fi conștienți de lumea în care trăiesc?
De data asta am zis că dacă tot nu am ajuns la nivelul ăsta al evoluției, măcar la baza existenței umane să ne întoarcem și să luăm în calcul instinctul de supraviețuire. Rezultatul a fost argumentarea că pentru animale, în natură, e mai important să se reproducă, deoarece ajung să se lupte pentru asta. Iar homo sapiens (latină: „Omul înțelept” sau „Omul inteligent”) încă nu a reușit să atingă acest punct al evoluției.
Astfel, fiind în plină perioadă fertilă, am ajuns într-o dezbatere despre ce este mai important pentru rasa umană, supraviețuirea sau reproducerea?
Gândindu-mă că pe această lume au început să apară totuși oameni care au atins noi puncte ale evoluției și aleg să fie raționali, morali și decenți, aș prefera ca aceștia să fie singurii care se reproduc. Sigur, e doar o părere ironică.
În rest, numai de bine și respectați și drepturile celorlalți, nu numai pe ale voastre. În traducere liberă, purtați masca. Așa, doar de chestie, ca să respectați dreptul celui de lângă de a fi sănătos.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
https://missoulacurrent.com/wp-content/uploads/2020/04/Graphic-Flu-Masks-Popular-350x284.png
Faci de râs Timișoara!
Măcar ascunde-ți originea!
Cei din generația mea din Timișoara care au murit acolo în 89 deloc nu ar fi mândri de tine.
Oamenii aceia care au murit acolo și-au imaginat niște oameni destupați la minte care nu gândesc cu televizorul
Tu i-ai cam trădat.
Vezi că iese din ceafa ta un cablu gros cu mufă care duce în spatele televizorului.
NEO!
Trage de el și începe să faci exerciții fizice de stimulare a gândirii proprii!
Nu mai gândi cu Arafat!
Nu mai gândi cu Iohanis!
Nu mai gândi cu Streinu Cercel!
Ai fost dotat din construcție cu gândirea ta proprie!
Resusciteaz-o!
Cu siguranță că, dacă vin la tine acasă, în loc de o icoană și o candelă, găsesc pe perete o fotografie cu aparatul acela numit RM.N.
La care tu te închini și îți îndemni și familia ta să se închine pentru vindecare.
Dacă vei descoperii că funcționează rugămintea ta la acel tablou, te rog să-mi transmiți și mie numerele la loto pe săptămâna viitoare.
Ai văzut că am obținut performanța de a nu te înjura absolut deloc?
Și știi de ce?
Ca să nu îmi dea bloc cei de la platforma Republica.
Mă străduiesc de ceva timp de când m-am hotărât să mai scriu în subsolul unor articole de pe această platformă spălată pe creier Să descriu mecanismul prin care s-a creat omul nou.
Omul nou nu este o creație a comuniștilor. Comuniștii s-au scremut să creeze omul nou. Nu au reușit. Nu au reușit complet.
Omul nou este reprezentat aici de Ionuț Cătălin Dilimache, la capătul celor 30 de ani de demonizare în așa zisa democrație..
Ionuț Cătălin Dilimache dorește să mă calce cu buldozerul pe cap.
Așa făceau comuniștii. Cel care nu le convenea era eliminat. Fizic. Nu cu argumente.
Dar păpușarii din ultimii 30 de ani de zile sunt mai periculoși decât comuniștii. Pentru că aceștia nu numai că elimină oameni fizic dar creează oameni noi.
Iar unul dintre aceștia este Ionuț Cătălin Dilimache.
Atenție măi Dilimache!
Pe mine nu mă deranjează rapacitatea cu care ai sărit la gâtul meu. Te rog să mă crezi că nu mi-a crescut pulsul deloc și nici tensiunea.
Dar tu în această presupusă agora ai rostit batjocoritor un cuvânt.
“Deci libertatea TA e cea mai importantă întotdeauna, pentru că ți-a dat-o gizăs?”
În interiorul ghilimelelor se află cuvintele tale.
Prin care ai batjocorit pe cineva care nu are nicio vină.
Hristos.
Care sunt circuitele biologice și sufletești care te-au determinat să eviți a-i rosti numele corect?
Care este folosul acestei batjocoriri în interiorul dezbaterii noastre?
Uite, ți-o spun public. Eu nu te voi blestema. Pentru că nu mă ocup cu astfel de lucruri.
Dar urmărește-ți traiectoria vieții tale în viitorul apropiat.
Cucoană!
Deocamdată existența sau inexistența coronavirusului este subiect de dezbatere publică încă neîncheiată!
Așa că articolul de care faci matale pomenire ar putea să fie invocat doar după ce se va stabili la final că există coronavirus.
Dar până atunci avem deja o dezbatere încheiată și cu concluziile trase.
Și anume că suntem ființe umane, nu suntem roboți, nu suntem animale.
Avem sentimente, trăiri și ceea ce este cel mai important, libertate.
Iar despre această libertate vorbește chiar o instituție pur pământească: Convenția de la Haga.
Pe care mie nu-mi face plăcere să o invoc pentru că este pur pământească.
Eu am primit dintotdeauna libertate de la altcineva.
De la cel care m-a creat.
De la Sfânta Treime, de la Hristos.
Dacă matale vrei să arunci la gunoi această libertate care ți s-a dat și să o înlocuiești cu o mască pe față având sentimentul siguranței, ești liberă să o faci.
Dar fă-o matale fără să-mi spui mie ce trebuie să fac.
Ok?
Cînd ai să-ți infectezi familia și ai să așiști la moartea lor în chinuri, dacă ai să scapi pînă atunci, ține minte concluzia mea pe „dezbaterea” ta: ești un idiot criminal bigot ipocrit care meriți călcat pe cap cu buldozerul..
Nu cred. Eu refuz această afirmație.
Să fim sinceri cu noi înșine și sinceri cu cei din jurul nostru.
Avem credințe diferite. Totalmente diferite.
Avem valori și idealuri diferite.
Nu ne unește decât geografia și limba română.
În rest, poate că este doar o chestiune de o scânteie să apară un război civil între noi.
Unii cred că există pandemia de coronavirus.
Alții cred că nu există.
Eu cred că nu există.
Unii cred că sărutarea moaștelor sfinților ortodocși ajută trupește și sufletește.
Alții îi consideră retardați pe cei care cred acest lucru.
Și îi beștelesc pe la comentariile de pe internet ori de câte ori au ocazia.
Unii cască gura la articolul care a apărut zilele acestea despre mormântul sinucigașei Mădălina Manole.
Ceilalți cred că sinuciderea este condamnată de ortodoxie.
Și își învață copiii că nu există nicio justificare, oricât de mică, pentru actul sinuciderii.
Unii cască gura la articolul care a apărut despre piatra funerară a homosexualului Răzvan Ciobanu amplasată la locul accidentului în care a murit acesta.
Ceilalți își învață copiii că homosexualitatea este un păcat condamnat de ortodoxie.
Unii, dintr-o mare curiozitate și apreciere, ies în stradă să-l aplaude pe ereticul papă la vizita lui în România.
Ceilalți consideră că vizita acestuia în România, aplaudată de mireni și de ierarhi, este o hulă la adresa Sfintei Treimi, la adresa Mântuitorului Hristos.
Unii cred că Europa cu valorile ei este salvarea României.
Ceilalți cred că Uniunea Europeană este îngroparea României.
Unii cred că cheltuirea banilor pe autostrăzi, spitale și școli va duce la salvarea națiunii.
Și îi spurcă pe cei care spun că mai întâi sufletul trebuie salvat și apoi restul vine de la sine.
Argumentând prin faptul că lăcașurile de cult ortodox înghit prea mulți bani în mod inutil.
Este și aici o discuție de purtat dacă stăm să ne gândim la învățătura pe care o primesc Românii în acele lăcașuri de cult.
Progresiștii îi consideră retardați pe cei care îmbrățișează normalitatea.
Și nu se feresc să comenteze public acest dispreț.
Așadar, aș dori să vă întreb.
Mai suntem o națiune?
Am fost vreodată o națiune?
Am motive să mă desfășor confortabil în interiorul acestei populații?
Îmi este mie asigurată securitatea sufletească a copiilor mei?
Ați remarcat vreodată o astfel de dezbatere pe nenumăratele posturi de televiziune din România și pe nenumăratele agore online?
În principiu ar trebui să fie trist.
Dar eu nu am timp să mă întristez pe marginea acestei situații.
Am o preocupare mult mai importantă:
Să-mi salvez familia și să mă salvez pe mine.
Astăzi: țara noastră, România.
(Căderea Constantinopolului Reloaded)
Așa arată țara noastră la 30 de ani după introducerea democrației.
Într-un fel gândeam acum 30 de ani noi românii și în alt fel gândim astăzi.
Schimbarea gândirii este marcată de câteva repere zdruncinătoare din istoria ultimilor 30 de ani.
Aș enumera aici doar 3 dintre ele:
- Eșecul referendumului pentru susținerea familiei
- Semnarea documentelor de vânzare a ortodoxiei la sinodul din Creta din 2016
- și aplaudarea papei de către români la vizită acestuia în România.
Iată ce se întâmplă astăzi.
Românii de astăzi sunt oripilați că un român de-al lor a sacrificat porcul în spatele blocului la Oradea.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/foto-un-barbat-din-oradea-a-taiat-porcul-in-spatele-blocului-ce-au-facut-vecinii-revoltati-1229612
Se pare că românii de astăzi nu sunt cu nimic diferit de suedezi, norvegieni, danezi. Această oripilare în fața unui obicei considerat barbar de oamenii din vestul Europei care au pierdut de mult contactul cu originea lor:
Hristos. Ortodoxia.
“Hipercorectitudinea” este dumnezeul la care se închină astăzi și românii moderni.
În câteva rânduri Europa apostată a încercat să implementeze în România electrocutarea porcilor sau adormirea lor.
Să vă explic ce se află în spatele acestei inițiative.
In spatele acestei inițiative se află încercarea de spurcare a românului ortodox. Mă rog, care a mai rămas ortodox.
Românul ortodox știe că trebuie să mănânce carne din animal sacrificat din care s-a scurs sângele.
(Evident, nu se poate scurge tot sângele iar hipercorecții vor sări de cur în sus aducându-mi aminte și asta.)
De exemplu, nu este îngăduită consumarea cărnii de la animal strangulat.
În vremurile paleocreștine, păgânii au încercat, în postul creștinilor, să stropească toate alimentele de pe tarabele din piață cu sînge pentru spor care-a creștinilor.
Iar atunci a apărut cel care astăzi se numește sfântul Teodor Studitul și i-a învățat pe creștini să-și facă colivă. Adică grâu fiert. Adică ceea ce mâncăm noi astăzi la pomană.
Deci încercarea de spurcare a creștinilor are o istorie foarte veche.
Nu e nimic secretos in acest lucru.
Și iată cum arată românii de astăzi.
În timp ce românii au ajuns să considere sacrificarea porcului un obicei barbar, nu au nici cea mai mică problemă să caște gura pe site-urile românești la acest țăcănit homosexual numit Emil Rengle care s-a îmbrăcat în femeie din cap până în picioare la o prezentare de modă.
https://www.elle.ro/video/emil-rengle-la-elle-style-awards-2019-despre-tinuta-spectaculoasa-pe-care-a-purtat-o-si-momentul-in-care-a-iesit-din-zona-de-confort-video-688987/
Ortodocșii care au scris acest articol, (dacă mai sunt ortodocși), n-au nici cea mai mică problemă să promoveze o anomalie.
Pare că oamenii își aleg motive ciudate pentru a ieși în Piața Victoriei.
Faptul că vesticii au măcelărit o bună parte din populația porcină din fermele private din România și din curțile oamenilor nu a fost un motiv suficient pentru români să iasă în stradă.
Acest act samavolnic a făcut România dependentă de importuri de carne de porc. Și a umplut de bani buzunarele crescătorilor de porci din alte țări.
Sunt eu român deopotrivă cu acești români?
Răspunsul meu este: NU.
Întâmplător doar ocupăm geografic același teritoriu.
Totul întâmplător vorbim aceeași limbă.
In rest, Nimic nu ne mai leagă.
Nu împărtășim același set de valori.
Numai legea pământească, și chiar și cea cerească, ne mai ține în lesă ca să nu ne luăm gâtul reciproc din cauza diferențelor de percepție a lumii în care trăim.
Asta în condițiile în care toată lumea openminded vorbește despre toleranță!, toleranță!, toleranță!.
Așa că, chiar dacă a trecut sărbătoarea României de 1 decembrie, eu le transmit o urare așa-zișilor români ai mei:
SĂ VĂ FIE RUȘINE!!!
PS.
Sunt perfect conștient de faptul că sacrificarea porcului de sărbătoarea Nașterii Domnului nu are nicio legătură cu ortodoxia. Dar acest lucru nu este dogmă și nici nu are darul de a afecta fundamental credința și ortodoxia.
Lucrul barbar care afectează credința și ortodoxia și care îl jignește fundamental pe Dumnezeu este aplaudarea homosexualității.
Prin lipsa lor de reacție, românii îl înjură în față pe Dumnezeu acceptând manifestările publice ale homosexualilor.
Noi știm încă de la Sodoma și Gomora că există homosexuali.
Asta nu ne-a împiedicat să trăim cu ei printre noi fără să le facem vreun rău fizic sau sufletesc. Istoria dovedește acest lucru.
Doar le-am spus limpede în față atunci când am aflat despre ei că sunt în păcat.
Nici acest lucru nu avem voie să-l facem?