Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Am fost la Penitenciarul din Timișoara să vorbesc cu deținuții: cum îi înjură pușcăriașii pe politicienii corupți care „ne-au furat pe toți”

Există ziduri

Foto: George Călin/ Inquam Photos

Penitenciarul Timişoara se află pe Popa Şapcă. Cine a denumit aşa strada trebuie să fi fost un mare mucalit fiindcă numitul Şapcă, ȋnainte de a deveni stareţ al mănăstirii Cozia, se remarcase drept unul dintre ultimii bandiţi, sau, pentru a fi drăguţi, haiduci, ai Ţării Romȃneşti. Din CV-ul său mai putem aminti că fusese unul dintre conducătorii mişcării paşoptiste, organizȃnd Marea Adunare de la Islaz din 1848. Iar ca hobby avea mȃncarea bună, mai ales după ce se călugărise.

Ori poate că numele se dorise un exemplu dat celor ȋnchişi aici, la numărul 7: un ins certat cu legea poate deveni patriot şi om al Domnului, chiar dacă e un mȃncăcios de poveste. 

Dacă suntem obişnuiţi ca deţinuţii să scrie cărţi - cȃt mai multe - pentru a-şi reduce numărul zilelor petrecute ȋn „pension”, cei de aici, din Penitenciarul Timişoara, nu sunt VIP-uri şi, ȋn consecinţă, nu desfăşoară asemenea activităţi „intelectuale”. Şi nici nu ȋşi permit a scrie „programe de guvernare”. De fapt, deţinuţii penitenciarului ȋşi ocupă timpul cu activităţi culturale cinstite: participa la un club de lectură, editează o revistă lunară ȋn care se găsesc subiecte de toate felurile, de la eseuri religioase la sfaturi juridice, organizează talk-show-uri la radioul propriu şi participă la dezbateri animate la postul propriu de televiziune, evident, cu circuit ȋnchis. 

Surprinzător, dacă un romȃn din libertate este pe ultimul loc din Europa ca număr al cărţilor citite anual, cei de după porţile ȋnalte ale construcţiei habsburgice de la numărul 7 citesc la fel de mult ca francezii. În ultimii ani, volumele din biblioteca penitenciarului s-au ȋnmulţit văzȃnd cu ochii, meritul pentru această evoluţie datorȃndu-se Patriciei Lidia Popescu, inginera de soft pasionată de poezie, care a avut ideea de a invita lunar la clubul de lectură cȃte un scriitor, idee care a determinat editurile să doneze cărţi şi i-a determinat pe majoritatea participanţilor („localnici”, bineȋnţeles, nu invitaţi) să abandoneze creaţiile clasice ale Sandrei Brown ȋn favoarea literaturii romȃne contemporane. Dacă cifrele vehiculate printre bloggerii literari de la noi sunt adevărate, adică 90% din cititorii autohtoni sunt doamne, atunci mare parte din restul de 10% cititori de sex masculin sunt puşcăriaşi.

Redactorul postului de televiziune de aici mi-a explicat că spectatorii săi nu au răbdare să urmărească emisiuni lungi ori să citească cărţi groase. Deci nu e nicio diferenţă ȋntre noi, cei de afară, şi cei privaţi de libertatea noastră. Răbdarea ne lipseşte tuturor. Doar că ei recunosc asta fiindcă să afirme, ca noi, că „nu citesc fiindcă nu am timp”, ar fi cu adevărat amuzant.

Şi mai avem o nedumerire comună, noi, oamenii liberi, cu cei ȋntemniţaţi: de ce politicienii care fură milioane primesc condamnări la fel ca şi cei ce au plecat cu un Logan nesupravegheat dintr-o benzinărie? Totuşi, nu am putut să nu simt o oarecare mulţumire cȃnd am zărit, printre cei ce ȋmi puneau ȋntrebări, figurile unor politicieni destul de cunoscuţi ale căror arestări pentru dorinţe pecuniare ilicite le văzusem pe la televizor.

De fapt, auditoriul era ȋmpărţit oarecum ȋn două părţi: ȋn dreapta erau aşezaţi cu bărbiile ȋn pumni mari cȃt lopeţile băieţii mai duri, iar ȋn dreapta, mai puţini şi mai firavi, cei ce plecau privirile cȃnd dinspre băncile vecine cȃte cineva afurisea cu patos corupţia şi politicienii care „ne-au furat pe toţi”. 

Revista penitenciar

„Natura ne aseamănă, educația ne deosebește!” Citatul lui Confucius, fixat pe unul din pereţii sălii de lectură e vizibil pentru toţi. Te ȋntrebi fără să vrei dacă nu cumva afară ne-am pierdut valorile şi cei needucaţi au ajuns să ne ghideze. Niciunul dintre cei ce au vorbit – şi, probabil, unii dintre ei nu şi-au dat vreodată examenul de bacalaureat – nu a siluit limba romȃnă cum o face ministrul educaţiei ori primul-ministru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult