Am întrebat un IT-ist de top de ce și-a luat familia și a plecat în Germania la un job mai prost plătit decât în România. Un mic experiment pe LinkedIn printre „contactele mele profesionale”

 (Foto: Inquam Photos / Alberto Grosescu)

Recent, am publicat un articol în care avertizam asupra unui asalt la adresa democraţiei din România. Am vrut să fie un semnal de alarmă către toate categoriile de români: din ţară şi din străinătate, tineri sau bătrâni, „bugetari” sau antreprenori. Pentru un motiv foarte simplu: democraţia este despre fiecare dintre noi. De aceea, l-am distribuit pe toate canalele la care am avut acces, inclusiv pe Linkedin.

Mi-am justificat articolul postat astfel: „În general, mă abțin să postez astfel de articole aici. Dar s-a depășit orice limită. Pur și simplu nu pot să accept ceea ce se întâmplă cu democrația românească. Cine are impresia că nu este afectat greșește amarnic. Mediul de business este primul care decontează aceste abuzuri.” 

Inevitabil, câţiva „prieteni” sau, mai bine zis, „contacte profesionale” au reacţionat. Într-o oarecare măsură, am anticipat o controversă, întrucât Linkedin nu este o reţea socială oarecare şi impune o anumită etichetă şi un cod de conduită, care spun că opiniile politice nu sunt privite cu ochi buni. Cu toate acestea, tocmai vehemenţa şi limbajul folosit au fost cele care m-au frapat. Vă las câteva mostre:

- „Sincer, aflu cu stupoare ca mai nou aici se discută POLITICA... Vai de noi! Asta spune multe....”

- „Ăsta este un site care se vrea al profesioniștilor. Sebastian Burduja, dacă nu poți sa te abții, ia un Furazolidon și i-ați tati politica, îndeas-o undeva și du-te cu ea pe blog (dacă ai), pe Facebook sau Click Mania, dar lasă-ne în suferința noastră.”

- „Cum spunea și Bogdan, există rețele de socializare pentru nemulțumiri politice, iar dacă s-a săturat (poate și eu m-am săturat, dar nu fac politică aici, fiindcă nu este locul potrivit), oricum nu înțeleg ce rezolvare o sa găsească postând într-un loc nepotrivit. Sau mai este și varianta : să facem propagandă.... Mai ști?”

Am vrut să-i răspund fiecăruia în parte şi să le spun că vremurile excepționale necesită măsuri excepționale. Că libertatea e mai presus de etichetă şi că atitudinea „struțului” – băgatul cu capul în pământ – este echivalentă cu complicitatea la cel mai dur atac organizat împotriva democrației românești postdecembriste. Înainte de a le răspunde, un alt „contact profesional” a scris însă următoarele, sintetizând situația mai bine decât aș fi putut-o eu face:

„Riscul de a ne întoarce în timp a devenit atât de mare încât strigătul de ajutor/neputință/alarmă trebuie făcut pe toate canalele. Politicul dictează in economic și tu, dacă ai cât de cât coloană vertebrală, o vei simți pe propria-ți piele. Ah, sau poate ești membru de „partid” pus de o "pilă" pe funcție, astfel încât crezi ca ție îți va fi bine, dar, dacă ai copii, gândește-te la ei, citește istoria comunistă a României și poate gândești de două ori înainte de a judeca „de sus” dacă business-ul are sau nu legătură cu politica.”

În tot acest context, fac un apel către toți antreprenorii din această țară, care au dubii cu privire la legăturile dintre business și politică: nu uitați că voi sunteți sunt coloana vertebrală a economiei românești. Nu există bani pe care cineva să îi poată folosi decât dacă se vinde ceva. Fără proprietate privată și fără investiții nu există dezvoltare. Fără voi, nu există bani nici de pensii, nici de privilegii speciale. Nici de investiții în infrastructură, dacă se vor relua vreodată după etapa actuală a pomenilor electorale la greu.

Într-un text de prin alte zări, care pune în discuție tocmai oportunitatea postării unor opinii politice pe LinkedIn, se spune că singurul „-ism” care plătește pentru ca toate celelalte „-isme” să poată fi exprimate este capitalismul. Așadar, voi, antreprenorii, ar trebui să știți ce se întâmplă în comunitatea și în țara voastră și ar trebui să aveți o voce coerentă și puternică. Politica struțului nu va ajuta pe nimeni.

Dezastrul provocat de guvernarea PSD-ALDE se resimte în toate domeniile, cu precădere în economie. Efectele „revoluției fiscale” sunt catastrofale: peste 93% dintre întreprinzători susțin că măsurile Guvernului au efecte negative, câștigurile medii nete ale unor întregi categorii profesionale scăzând considerabil, iar 91% dintre companii au fost nevoite să concedieze între 1 și 5 angajați.

Dezbaterile privind locul şi rolul opiniilor politice pe LinkedIn nu sunt noi. Deşi până recent exista totuși un consens pe această temă, tot mai mulţi antreprenori cu prezență semnificativă pe rețeaua socială îşi schimbă perspectivele, în contextul actualelor amenințări internaţionale. Aşa cum am mai spus, atacul concertat la adresa ordinii democraţiei româneşti nu este un caz singular şi vine într-un context în care Vladimir Putin şi prietenii săi politici au declarat război asupra democraţiilor liberale din toată lumea, finanțând și sprijinind curente și formațiuni politice extremiste și populiste. Asta îi determină pe tot mai mulți influenceri să facă loc politicii pe LinkedIn. 

Un exemplu este Guy Kawasaki, faimos specialist în marketing și investitor în Silicon Valley, care a anunțat public că a recurs la un experiment: a început să includă mesaje politice în postările sale, pentru a vedea cu cât scade numărul său de followeri. Spre surpriza sa, a constatat că de fapt câștiga în medie câte 2000 de followeri pe zi, iar raportul dintre like-uri și comentarii negative la postările respective era de 5-10 la 1. Concluzia sa? Oamenii își doresc știri politice pentru că agenda politicienilor care îi conduc le afectează afacerile și viața. Dincolo de asta, Guy Kawasaki adaugă o notă personală, care mi se pare esențială, susținând că ar fi făcut în continuare ceea ce îi dictează conștiința, pentru că nu ar vrea să se trezească într-o zi, când va fi prea târziu, și să spună: „Aș fi putut face mai mult, dar mi-a fost frică să pierd followeri".

Să fim bine înțeleși: asediul PSD-ALDE asupra tuturor instituțiilor pe care nu le controlează încă, de la companiile cu capital de stat până la Curtea de Conturi, serviciile secrete sau, cireașa de pe tort, DNA și Parchetul General reprezintă o tentativă fățișă de capturare a statului. Acești indivizi nu au nicio jenă. Ei îndrăznesc pentru că pot și pentru că sunt lăsați de noi, cei care îi susținem, inclusiv prin tăcerea noastră pasivă și cinică. Urmările sunt grave și se văd cu ochiul liber: Indicele Democrației pe anul 2017 arată că scorul țării noastre s-a prăbușit brusc, România ocupând poziția 61 în lume, în urma unor țări precum Peru sau El Salvador și la egalitate cu Mongolia. Suntem țara din UE cu cel mai mic scor. Potrivit autorilor studiului, scorul „reflectă încercările continue ale coaliției de guvernare de a slăbi independența și eficiența justiției și de a bloca eforturile unor organisme anticorupție”.

Marea majoritate a teoreticienilor care au studiat dezvoltarea și prosperitatea demonstrează că gradul de democratizare și creșterea economică merg mână în mână. Într-o lucrare de referință din acest domeniu, „De ce eșuează națiunile”, doi celebri profesori de economie, Daron Acemoglu și James A. Robinson, arată că există două modele de dezvoltare pentru statele lumii: instituția economică/politică incluzivă, care ține de tipul de societate democratică, cu o largă participare a cetățeanului la procesul decizional şi o alocare echitabilă a resurselor şi instituția economică/politică extractivă, care ține de o practică discreționară de alocare şi distribuire a bogăției. Concluzia lucrării este că dezvoltarea economică și prosperitatea sunt caracteristice instituțiilor economice și politice incluzive, pe când instituțiile extractive produc stagnare și sărăcie. 

Deși democrația românească a ultimilor aproape 30 de ani este imatură și firavă, în România s-au făcut pași importanți pentru trecerea la un model incluziv, în principal datorită presiunilor externe datorate aderării la NATO și UE. Cu toate acestea, în ultimul an și jumătate, se încearcă brutal întoarcerea la un model extractiv. În tot acest timp, 80.000 de români pleacă din țară în fiecare an. Dacă fenomenul emigrației nu e nou, mai ales după 2007, în ultimul an și jumătate am observat – anecdotic, deocamdată – că au început să plece oameni plătiți foarte bine în România. Când am întrebat un IT-ist de top de ce pleacă în Germania cu familia la un job mai prost plătit, mi-a răspuns sec, fără să clipească: „pentru că aici, în România, n-avem niciun viitor.” Aici suntem acum – în bezna lipsită de orizont a unei societăți în care pare că nu mai putem respira de atâta impostură și hoție.

Reacțiile celor care încă trăiesc în acest mediu tot mai toxic sunt variate. Unii pleacă. Alții înnebunesc. Alții se scârbesc și devin și mai pasivi, și mai tăcuți, și mai indiferenți, pe principiul „oricum nu se schimbă nimic”. Alții, parcă tot mai puțini, aleg să reziste, înțelegând că tocmai acum, la greu, România are nevoie de noi.

Da, România este la răscruce, iar dacă va fi să aprindem lumina în bezna care ne-a cuprins va trebui să refuzăm cinismul, pasivitatea și complicitatea cu aer de superioritate. Pentru că aici, în România, dar nu numai, dreptul nostru fundamental de a ne exprima și de a acționa conform crezurilor și valorilor noastre este în mare pericol. Inclusiv privilegiul de a folosi o rețea precum LinkedIn și libertatea de a posta ceea ce dorim. Iar pentru a ne apăra aceste drepturi și libertăți, suntem nevoiți să facem un pic mai mult decât suntem obișnuiți. Totul începe cu un cuvânt, rostit apăsat: AJUNGE.

A contribuit Alin Iliescu

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp