Foto: Getty Images
Capadochia este o regiune în Asia Centrală cu mai multe orașe și așezări rurale. A fost numit inițial de persani ca „Ținutul cailor frumoși” pentru că în regiune erau mulți cai sălbatici. Dar mai presus de orice este un loc unic cu povești despre cuceritori și cuceriți, despre vulcani ce au erupt acum mii de ani și au lăsat în urmă lavă care s-a pietrificat și a dat naștere în timp unor formațiuni ciudate. E despre zâne și formațiuni de tufă cărora imaginația le poate da orice formă, despre locuințe amenajate direct în stâncă și povești despre sfinți creștini refugiați pe aceste meleaguri, despre biserici bizantine cu picturi din secolul IX pictate direct pe stâncă. Este despre meșteșuguri locale ca olăritul, țesutul covoarelor ori prelucrarea pietrelor prețioase și semiprețioase, este despre mii de case pentru porumbei săpate în stânci, pentru că sunt considerați sfinți aici… Este despre peisaje unice care au fost transformate în ultimii ani în obiective turistice.
Din 1990 încoace, Capadochia este mai ales despre zborul cu balonul cu aer cald într-un peisaj spectaculos.
Povestea începe cu doi finlandezi care, vizitând zona pentru hiking (așa a fost cunoscută turiștilor europeni inițial), observând relieful, au găsit că e o idee bună să-și deschidă aici un business prin care să le ofere turiștilor zboruri cu balonul cu aer cald. Au făcut parteneriate cu cele câteva hoteluri locale sperând astfel să atragă doritori. Dar oamenii se temeau. Atunci hotelierii și-au cam forțat membrii personalului să se urce în balon și să zboare astfel încât să prindă și alții curaj. Se pare că a funcționat!
La început piloții nu erau turci, erau europeni, dar curând, cu spiritul lor comercial, turcii au început să se organizeze. Astăzi nu mai există niciun pilot străin de baloane cu aer cald, toți sunt piloți turci. La început erau foști piloți din armata turcă, dar apoi o universitate privată a creat o facultate specială pentru pregătirea viitorilor piloți de baloane cu aer cald. Astăzi în Turcia sunt 26 de companii care furnizează aceste servicii, au și un sindicat, dar și un comitet tehnic care decide dacă se poate zbura sau nu în ziua respectivă (uneori zborurile pot fi anulate chiar cu câteva minute înainte de programare din motive ce țin de vreme/curenți etc). În trecut decizia de a zbura sau nu era luată de piloți, motiv pentru care la un moment dat s-a produs un accident în urma căruia trei oameni au pierit, de atunci acest aspect este reglementat și siguranța zborului/pasagerilor este prioritară și e controlată de un forum separat.
Pe lângă spiritul comercial al turcilor care au văzut din zborul cu balonul cu aer cald o oportunitate, mai există un motor care alimentează cu turiști zona: Instagram. Da, ați citit bine. Capadochia este de-a dreptul instagramică.
Sunt influenceri care închiriază macarale pentru a face fotografii din leagăne suspendate deasupra hăului stâncos. Uneori, îmbrăcă rochii lungi de seară și cu ceva prelucrare imagine și scos macaraua din peisaj, par că zboară. Instastories din zborurile cu balonul sunt și ele tot mai frecvente. Fotomodele vin aici și organizează sesiuni foto speciale… având în fundal relieful Capadochiei.
Dar cum decurge un zbor cu balonul?
Începând cu mijlocul lui iunie sunt într-un model de lucru remote din mai multe locații din lumea asta. Am bifat din 16 iunie 2022 nu mai puțin de 21 de orașe/așezări din Palma de Mallorca, Irlanda, Elveția până în Turcia. Zborul cu balonul cu aer cald era pe lista mea de dorințe de ceva timp și iată că pe 9 iulie 2022 mi-am împlinit acest vis! Ce urmează mai jos e modul în care eu am experimentat serviciile acestei industrii. Alții poate au avut experiențe diferite.
Am zburat din București cu o cursă Turkish Arlines (super servicii) până la Istanbul și de acolo zbor intern până la Kaisery. De aici cu un taxi prebooked am ajuns în Uchisar. În Uchisar m-am cazat la unul dintre hotelurile renumite din zonă care oferă camere de hotel săpate direct în stâncă. Zborul cu balonul și toate aranjamentele au fost făcute de agenția de turism din România cu care colaborăm în ultimii 16 ani (BBTR).
Dis-de-dimineață, la 4:20, turiștii hotelului ce achiziționaseră acest serviciu sunt transportați cu microbuze aproape de zona din care sunt lansate baloanele. Aici se face recepția turiștilor veniți din toată lumea și se servește un mic dejun, ți se alocă un nou număr de microbuz. Între timp se ivesc zorii și vezi în zare cum primele baloane se ridică ușor, ușor ceea sporește nerăbdarea.
După fix 15 minute plecăm pe platoul unde are loc lansarea baloanelor și fiecărui turist îi e desemnat rapid un balon. Nacelele pot fi mari de 24 persoane sau de 8. Fiecare balon e deservit de un pilot, vreo 6 oameni la sol și un asistent care transferă imaginile camerei 360 din exteriorul balonului pe memory sticks pentru a fi vândute la final. Lansarea este foarte lentă și ce te captivează dincolo de impulsul de a face poze non stop este precizia cu care pilotul manipulează mastodontul.
Piloții țin legătura prin walkie talkie între ei, astfel încât să alterneze prudent urcările la 700 m sau coborârile în canion până la câțiva centimetri deasupra stâncilor, al vârfurilor copacilor sau uneori a firului de iarbă. Piloții știu să creeze senzații tari, dar nu ai niciun moment sentimentul că nu ești în siguranță.
Bucuria de a vedea 26- 30 de baloane multicolore cu aer cald ridicate în aer în același timp, într-un peisaj ciudat și unic, alături de oameni din toate colțurile lumii este greu de explicat.
După o oră de urcat/coborăt și bucurie pură, aterizarea e un exercițiu interesant. E lină. După aterizare balonul în continuare umflat e urcat de echipa de la sol pe o platformă și e remorcat cu pasageri cu tot mai aproape de drumul circulabil. Acolo are loc ceremonia de înmânare a diplomelor și ciocnitul paharelor de șampanie fără alcool.
De menționat că baloanele sunt ridicate în aer în orice zi din an, indiferent de anotimp, dacă vremea permite și fiecare balon are un singur zbor pe zi.
Un lanț de acțiuni organizate remarcabil! Oameni sunt chiar profesioniști.
Dacă mai revin? Cu siguranță voi reveni să ofer o experiență similară băieților mei, iar pentru cei cu teamă de înălțime ca mine e un mod de a ne ridica ștacheta pas cu pas.
În România sunt câteva inițiative pasagere de acest gen, dar nu de această amploare. S-ar putea face mai mult? Cu siguranță – peisajele mirifice nu ne lipsesc, nici dorul de adrenalină. De piloți nu ducem lipsă. Putem învăța din experiența turcilor și putem crea o ramură nouă în serviciile turistice românești. De ce nu?
articol preluat de pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cand nu platesti nimic pentru o experienta cam ai tendinta sa vezi lucrurile in roz. Cand scoti din buzunar cel putin 150 euro pentru asa ceva parca parca incepi sa vezi si lucuri care-s tocmai ok.
In rest cred ca experienta in sine este deosebita si incitanta, dar din ultimele articole pe acest subiect cred ca sunt alte lucruri pe care le pot face.