Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Am prins ultima vacanță în Grecia verde. Din păcate, Delta a ajuns și în insulele „noastre”

La sfârșitul lui iunie, Grecia era o țară verde, deschisă larg pentru turiști.

Visam la vacanță, după două ierni apăsătoare, iar Creta, destinația aleasă, s-a dovedit nu doar cea mai întinsă insulă din Grecia, ci și cea mai prietenoasă. Creta a devenit în ultimele două decenii una dintre insulele „noastre”, unde auzi vorbindu-se des românește nu doar din partea valurilor de turiști români, ci și din partea angajaților sau patronilor din turism, mulți dintre ei provenind din România.

Localnicii ne așteptau ca pe pâinea caldă, dar, din păcate, rămân în numai câteva săptămâni, mai mult cu arșița, care a cuprins și această parte de lume.

M-am oprit într-un golf cu ape calme, lângă Agios Nikolaos. Cum altfel să se numească un orășel port, într-o insulă în care sfinții și zeii i-au binecuvântat din plin?! Restaurantele erau primitoare, gata pentru orice aflux de turiști, chiar dacă nu se bucurau de clienți la nivelul lui 2019. Nimeni nu se putea însă plânge, după o pauză ca cea din 2020. 


În această parte de lume, nici Covidul, nici lipsurile materiale nu le-au șters localnicilor zâmbetul de pe față. Cretanii par o specie aparte, primitori și generoși cu oaspeții. Vor să împărtășească și cele mai ascunse bucurii pe care ei înșiși le trăiesc în Creta. Sunt de-a dreptul îndrăgostiți de apusul care se reflectă blând în crestele munților care răsar din mare. Este o oră anume în care munții au o culoare roz arămie, pe care cretanii o păstrează în suflet în iernile reci, când se află la muncă, în Marea Britanie.

Vremurile s-au schimbat pentru toți. Un sezon întreg petrecut la muncă pe litoralul grecesc, fără vreo zi liberă, nu e de ajuns pentru localnici pentru a supraviețui tot anul și a-și întreține familiile.

Sunt povești pe care le-am aflat la un pahar de vorbă. Altfel, amărăciunea și îngrijorarea nu se citesc pe fețele lor. Vara aceasta părea bună, dar iată că neprevăzutul a venit în plin sezon, din nou, peste ei și peste planurile turiștilor români care aleg, în număr mare, această destinație.

Insula Chrissi era pe lista mea cu excursii. Se pleacă din portul unui orășel cochet, Ierapetra, la o oră de mers, pe mare, în sudul Cretei. Ajunsă în oraș, voiam să scurtez drumul spre port, din cauza căldurii. Mă urc în primul taxi, în care șoferul abia aștepta să-mi spună că iubește România, fiindcă are o nevastă frumoasă de la Buzău. Iar în primul magazin de suveniruri din port mă întâmpină o româncă basarabeancă, dornică și ea de turiști și dacă se poate de turiști care îi vorbesc limba. Toți comercianții din port fac ce știu ei cel mai bine. S-au întors la activitățile pentru care sunt celebri în lume: sunt oameni care iubesc pescuitul, mâncarea bună, serile stropite cu muzică și vin. Ca și românii, pun suflet în mâncare și de aceea tot ce am încercat aici a fost pur și simplu delicios. Părea că lumea s-a întors la vremurile bune… că umbrele pandemiei se vor șterge ușor. Dar, iată că nimic nu mai e cum știam. Ne adaptăm constant la imprevizibil.

Am savurat răsăritul unic din Creta, apele calde și vânturile care mătură uneori coasta. Am călătorit fără restricții din Creta în Santorini, tărâm de neuitat pentru toți cei care îi calcă țărmul. Totul părea încremenit în albul orbitor și albastrul mării și al ferestrelor, soarele dogorea nepăsător la îngrijorările noastre. Iar localnicii se bucurau că au putut redeschide terasele și hotelurile pe care le gestionează. Vorbeau chiar că pandemia a făcut să reziste pe piața turismului doar cei mai buni. I-am lăsat cu speranța că vor încheia un sezon bun. O lună mai târziu, Grecia intră, iată, în scenariul roșu.

Notă: Poliţie mobilizată în insule grecești. 13 insule, plasate în zona roșie de Centrul European pentru Controlul Bolilor. „Varianta Delta înseamnă că fiecare ţară se confruntă cu al patrulea val acum şi nu în noiembrie, cum era aşteptat”, a declarat ministrul elen al Turismului, Haris Theoharis.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult