Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Am putea să fim măcar o dată evrei?

Israel - Vaccin

Foto: Gil Cohen Magen / Xinhua News / Profimedia

Patriotismul nu înseamnă să ţipi că îţi iubeşti ţara cu un tricolor spânzurat de gât, să înjuri Uniunea Europeană că te rupe de tradiţii ori să te uiţi chiorâş la vecinul care poartă un nume străin. Patriotismul înseamnă sentimentul că faci parte dintr-o entitate mai mare, statornicită de-a lungul timpului, de care te leagă limba, tradiţiile, cultura, istoria. Adică nu eşti un biet individ, ci aparţii unei comunităţi şi îţi doreşti ca respectiva comunitate să prospere, să fie apreciată de alte naţiuni, să aibă un viitor frumos.

Dacă ne apucă vreodată dorinţa de a urla că ne iubim ţara ar trebui mai întâi să vedem dacă suntem puţin... evrei. Israelul a reuşit să treacă peste toate problemele istoriei tocmai fiindcă a reprezentat o comunitate înainte de a fi o ţară. Dacă ar fi fost o ţară de indivizi ar fi fost „aruncaţi în mare” în fiecare dintre cele trei războaie cu vecinii arabi din secolul trecut. Doar că ei au înţeles că indivizii, singuri, nu reprezintă nimic, naţiunea este aceea care îi poate salva, fără ca pentru binele comun să apeleze la autoritarisme şi salvatori providenţiali.

Patriotism – evrei – pandemie. O asociere ciudată. Doar că evreii au învins pandemia fiindcă nu au urlat că nu vor să poarte mască ori că vaccinul îi omoară. Au fost şi la ei manifestaţii împotriva lockdown-urilor guvernamentale organizate de cei sărăciţi de ele. Doar că, acum, Israelul are rata de vaccinare cea mai mare, renunţă la restricţii şi nu îşi mai numără morţii. Au reuşit asta fără măsuri dictatoriale (vezi China), ci doar pentru că nu s-au gândit, egoist, fiecare doar la binele său propriu, la „libertatea” sa de a se îmbulzi într-un restaurant sau la „sănătatea” sa afectată de un vaccin. Şi mai e ceva: învăţământul. În Israel şcoala nu se face doar pentru a te învăţa matematică sau ebraică, ci pentru a te învăţa să gândeşti: în afară de câteva secte habotnice, majoritatea evreilor au încredere în ştiinţă şi raţiune.

În ianuarie l-am întrebat pe un prieten din Israel cum merge vaccinarea la ei şi îmi spunea că sunt cozi de tineri care aşteaptă la sfârşitul zilei să primească una dintre puţinele doze care rămân în cazul în care dintre cei programaţi într-o zi nu se prezintă să-l primească. La inceput de ianuarie, eu încă mă gândeam la scenele din acel film cu Will Smith în care personajul său este ultimul om din New York fiindcă un tratament revoluţionar dăduse naştere unei maladii care transformase oamenii în monştri. Doar că discuţia cu acel domn care îmi povestea cum se vaccinează ei m-a făcut să îmi amintesc că filmele nu se confundă aproape niciodată cu realitatea. Şi că, dacă nu pot avea încredere în guvernul şi serviciile secrete româneşti, pot fi sigur că experţii israelieni nu ar permite politicienilor lor să nenorocească naţiunea, fiindcă ştiu că, de mii de ani, fără naţiune, evreii ca indivizi probabil ar fi dispărut de pe faţa pământului.

Şi, în vreme ce noi începem să numărăm corect morţii pandemiei, privim cum iau foc tirurile cu secţii ATI, ne înjurăm medicii şi fluturăm lupul dacic, Israelul îşi reia viaţa normală, pregătit să facă faţă oricăror provocări ale istoriei.

Nu ne rămâne decât să ne distrăm cu Şoşoacă, să devenim părtaşi ai scenariilor oculte dezvoltate de atâtea televiziuni, să pierdem vremea înjurând politicienii şi, şmechereşte, ca întotdeauna în decursul istoriei, să tragem masca sub nas fentând duşmanul, oricare ar fi el, fiindcă unul tot trebuie să fie, doar întreaga omenire este invidioasă pe „Grădina Maicii Domnului”, nu-i aşa?

„Viitor de aur ţara noastră are/ şi prevăz prin seculi a ei înălţare!”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Silpres check icon
    De ce nu australieni? Mai puțini infectați cu COVID-19, mai puțini morți de COVID-19, fără mască și afară, și în interior...
    • Like 0
  • Adică dacă simt că nu împărtășesc valorile sau nu aparțin niciunei comunități sunt un "biet individ"? Hmmm... În rest, lucruri destul de evidente și cunoscute de acei oameni care reușesc să-și "depășească sfera", cum zicea o fostă profesoară de limba română.
    • Like 1
  • mhm check icon
    Inteleg ideea, dar sa nu confundam lucrurile. Israelienii sint in majoritate evrei, dar evreii nu sint majoritar israelieni. Deci ideea ar fi sa fim israelieni, nu evrei :)
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult