Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Am studiat Agricultura în facultate și până recent mi-a fost rușine să recunosc. Apoi am ajuns în educație și totul a căpătat sens

Rapiță

Foto: Guliver Getty Images

Am studiat Agricultura în facultate și până recent mi-a fost rușine să recunosc. Rușinea provenea nu din faptul că e ceva în neregulă cu facultatea, ba chiar dimpotrivă - este o facultate de toată cinstea cu profesori excelenți, ci din faptul că am fost convinsă până mai ieri că locul meu pur și simplu nu a fost acolo, că a fost o deviație de la traseul meu spre împlinirea personală.

De curând, toată experiența de a fi studiat acolo a căpătat un sens și sentimentul de rușine s-a transformat în recunoștință.

Anii din agricultură, urmați apoi de cei în educație, mi-au oferit posibilitatea de a vedea similitudini între cele două domenii. 

În agricultură există două realități: una, cea tehnică, în care se amestecă tractoare, pesticide, cifre, procese de producție, statistici, productivitatea, nevoile și interesele umane. În această viziune, omul este vârful tuturor sistemelor naturale sau artificiale și dispune de resuse pe care le poate folosi după bunul plac. Intervenția umană este intensivă, destructivă, în urmă rămânând ape poluate, soluri tasate, păduri eradicate.

Cealaltă realitate, cea organică, se bazează pe modul în care funcționează natura: organisme și sisteme interconectate care funcționează după legi proprii ce nu pot fi încălcate, care prosperă când toate organismele și sistemele interconectate prosperă. În această versiune, agricultorul este o parte din marele ecosistem care unește toate creaturile vii iar rolul lui este de a dirija resursele naturale disponibile pentru a obține rezultatul dorit.

Deși nu pot detalia o soluție pentru o nouă agricultură, sunt sigură că ea nu poate fi sustenabilă decât dacă este organică, dacă ia în calcul această interconectivitate în care suntem și noi oamenii incluși.

Ajunsă în educație, ce mare mi-a fost uimirea să văd aceeași viziune deviantă de la ceea ce este natural și concentrarea pe cifre, conformism, procese, produse, hârtii: copii țintuiți în bănci, cunoștințe prestabilite îndesate cu forța, încurajarea supunerii în fața autorităților, descurajarea creativității și ce să mai spun despre cunoașterea de sine sau vise devenite realitate. Nici vorbă de așa ceva!

Aceeași viziune tehnică cum am văzut în agricultură, doar că de data asta sistemul este cel care care se situează în vârful piramidei, dirijând procese, urmărind cifre, hotărând destine. Sistemul este reprezentat prin diversele autorități: școala, dascălii, inspectorii. În această viziune tehnică a educației, copiii se supun unui proces educațional de lungă durată, care rareori are de a face cu ceea ce sunt ei sau ce își doresc. Părțile implicate: sistemul, școala, elevii, părinții sunt adeseori deconectate.

Iar dacă există asemănarea în ceea ce privește ce nu facem bine în aceste domenii, nu ar putea exemplul organic să meargă și în educație?

În viziunea organică, copiii sunt asemenea unor semințe care conțin tot ce au nevoie pentru a porni cu dreptul în viață iar educația este agricultorul - organic- ce pregătește bine solul, le îngrijește și le însoțește până vor deveni plante de sine stătătoare. Și da, aceeași lege se respectă și în educație: într-un mediu în care unele elemente prosperă, altele vor prospera la rândul lor, dată fiind interconectivitatea lor. 

Cum ar arăta așadar, în educație, varianta organică? 

Simplu - ar fi construită în jurul naturii copiilor: ar fi dinamică, s-ar baza pe dorința lor înnăscută de cunoaștere, ar avea la bază pasiunile lor și s-ar îndrepta spre îndeplinirea viselor lor cele mai îndrăznețe.

Pentru că suntem parte din natură, ar abunda informații despre ea, despre nutriție, sănătate, ecologie. Domeniile de studiat ar fi la alegerea copiilor, orele ar fi o dezbatere, învățarea o descoperire iar dascălii parteneri de drum.

Pe lângă toate astea, un consilier dedicat ar monitoriza constant evoluția celor mici, un terapeut ar fi acolo permanent să îi asculte și să îi ajute în a descoperi resursele interne necesare pentru a trece prin diversele provocări pe care viața le-ar putea scoate în cale. 

Poate că este și educația un tip de agricultură, o agricultură de oameni. Și este cel mai important tip pentru că zi de zi sub ochii noștri cresc oameni. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Frumos articol Doamna Arina. Dar ca să scrii un astfel de articol trebuie în primul rând să faci Agricultura Ecologica, să fii Profesor de Agricultura la un Liceu și să faci practică cu elevii pe Agricultură Ecologică și atunci să vedem dacă veți mai fi de acord cu ceea ce ați scris. Hârtii se fac peste tot. Important e ceea ce faceți dumneavoastră ca și Cadru didactic cu elevii atât în partea teoretică cât și practică și să-i convingeti pe elevi că Agricultura nu înseamnă doar sapă ci și viață. Cu stimă și respect a ta fostă colega Dr. Ing. Mădălina Ecaterina Poida (Cucu).
    • Like 0
  • Nu sunt două realităţi în agricultură. Natura nu este atât de romantică cum descrisă in articol. Natură este seceta, insectele, buruianele, vântul şi înundaţiile care vor să distrugă recolta şi solul tău. Natură este 7 miliarde de guri care vor sa fie saturate astăzi cu destula mâncare ieftină, gurile care vor creşte peste 9 miliarde în anul 2050 şi 12 miliarde în anul 2100. Singura realitate este că nu putem alimenta atâţi oameni cu agricultura organică. Trebuie să găsim curând 70 la suta mai multă mâncare astfel că elevii profesoarei nu moară de foame. Agricultură modernă este singura nouă speranța pentru a alimenta lumea. Îi doresc profesoarei mult noroc cu educaţia „organică” la scoala ei. O rog numai să nu denigreze eforturile fermierilor care lucrează atât de harnic pentru a ne alimenta.
    • Like 1
  • Anon check icon
    Da, sigur, toate bune si frumoase, doar o mica problema: copilul nu e planta.
    • Like 1
    • @
      Anon check icon
      E si un element pe baza caruia se obtin niste rezultate statistice. Asta nu e un lucru rau, e informatie utila. Ideea era ca analogia pe care o face autoarea nu prea merge, cel putin nu in totalitate. "Domeniile de studiat ar fi la alegerea copiilor" - cam greu cand prichindeii inca nu stiu cu ce se mananca domeniile respective.
      • Like 1
  • check icon
    „Ajunsă în educație, ce mare mi-a fost uimirea să văd aceeași viziune deviantă de la ceea ce este natural și concentrarea pe cifre, conformism, procese, produse, hârtii: copii țintuiți în bănci, cunoștințe prestabilite îndesate cu forța, încurajarea supunerii în fața autorităților, ” Da, corect așa este, dar, în cea mai mare parte, asta este „opera” inspectoratelor școlare, al căror unic rol este de a învîrti hîrtii de colo-colo, de a cere hîrtii și de a emite hîrtii. Primii disperați de această situație sînt, evident, înșiși profesorii, mai ales conducerile școlilor. Evident, mulți directori cad și ei în acest joc, vrînd-nevrînd.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult