Generația X. Ani de naștere: 1966-1976
Generația Y (Millennials). Ani de naștere: 1977-1994
Generația Z. Ani de naștere: 1995-2012 (N. red.)
Am auzit prima dată acum 10 ani că fac parte din generația X și că nu trebuie să îmi fac griji, e normal să nu mă prea înțeleg cu generația Y. Și, pentru că lucram într-o poziție de management într-o corporație, spre șansa mea una destul de faină, a devenit un interes și o plăcere să studiez și să aplic ceea ce învățasem la acel curs despre generații.
De ce? În principal în scopuri de management mai bun și mai eficient al oamenilor. În secundar, ca să îmi scuz mie sau celorlalți anumite comportamente, căci deh, așa sunt eu, generația X, mai workaholic, mai obsedată de rezultate și cu prea puțină empatie.
S-a adăugat la acest demers, cel de a înțelege generația Z, cea mai interesantă, reprezentată în cerc apropiat de fiica mea cea mare, astăzi în vârstă de 15 ani.
Dintr-o joacă de HR și discuții simpatice pe temă, se poate face însă o joacă serioasă, aceea de a ne uita la generații și la relația directă dintre trăsăturile lor generalizate și modelul societății. Mai precis, pentru că subiectul este larg, ne putem uita la verticala principală a oricărei societăți, și anume modelul ei de prosperitate.
Ipoteza destul de evidentă este că fiecare generație are ca predominant un anume model de success, de realizare profesională și personală. Totodată, există generații de tranziție, adică un model se cristalizează în toată splendoarea lui cam la a doua generație care îl testează. Astfel, prosperitatea generației X din România (născută între 1965 – 1985) este, predominant, cariera corporatistă. Iar generația Y pare să fie de tranziție. Așa că m-am întrebat: oare încotro ne îndreptăm?
Acum câteva zile am avut o discuție cu un prieten despre digitalizare, despre lumea de business virtuală și despre înclinația tinerilor de a face mai puțin din mai multe, trecând de la specialist la integrator, de la ‘20 years full time corporate employee’ la project based collaboration. Ușor îngrijorat, mi-a spus că nu vrea să fie operat pe inimă de un integrator, ci de un specialist. I-am răspuns să nu își facă griji, operațiile vor fi făcute de specialiști, doar că sunt de fier și se numesc roboți. „Of, oare cum putem să îi pregătim pe copiii noștri pentru un astfel de viitor?” a întrebat prietenul meu, îngrijorat.
Cred că e o iluzie să credem că trebuie să îi pregătim noi pentru viitor, când ei sunt chiar cei care îl creează. Preocuparea mai utilă a noastră, a părinților, ar fi să ne dăm la o parte și să nu le stăm în cale. Să uităm tot ce știm despre carieră și succes și să îi încurajăm să găsească propria definiție. Tinerii de 17-18 ani merită, din respect pentru viitor, dreptul să își definească pe măsura lor cum să prospere, cum să viseze și cum să fie înfrânți ca apoi să aibă succes.
Și bucuria este că modelul cel mai potrivit structurii lor valorice și, indirect, comportamentale este antreprenoriatul. Astfel, ca societate, ne îndreptăm cu pași repezi să adoptăm un număr mult mai mare de afaceri și demersuri independente de marile și tradiționalele companii internaționale.
Să ne uităm puțin la microscop la generația Z – au acum 10-20 ani, și vor ajunge la maturitate în 2025-2035. Sunt născuți și educați de generația X spre disperarea lor, căci visele lor sunt foarte diferite.
Iată trăsăturile lor principale și cum se traduc ele în antreprenoriat.
1. Pun la îndoială tot! – dacă zice mama nu înseamnă că și e adevărat. Această atitudine aduce cu sine inovație și creativitate, challenge de status quo și cel mai de ajutor este că nu va crede când cineva o să spună „acest lucru nu e posibil”.
2. Îmi ajunge ideea, nu îmi da informație prea mult, am eu sursele mele. Antreprenorii de succes prind din zbor ideea, sunt eficienți și nu le place să piardă vremea în detalii.
3. E doar o greșeală. Ce mare lucru? Perfecționismul generației X a fost urcat la nivel de virtute, apoi tot noi l-am coborât de pe piedestal când generația Y a devenit simbol al inovației, iar conceptual de “trial and error” și apoi “agile” a devenit motto-ul modelului de inovație în tehnologie. Ca antreprenor, această atitudine se traduce că fiind despre „e ok să greșesc, important este să învăț din greșeli și să o transform într-o lecție”.
4. Eu sunt chill, voi vă agitați și vă stresați prea mult pentru orice prostii. Așa se naște capacitatea de a trata cu detașare și rațiune momentele de criză, precum și abilitatea de a nu dramatiza situațiile cu însemnătate măruntă.
5. Lasă-mă pe mine să iau decizia, nu mă forța în direcția în care vrei tu. Independența față de cei din jur și capacitatea de a lua decizii pe cont propriu este poate cea mai de valoare trăsătură a adolescenților. Iar libertatea este valoarea principală a unui antreprenor.
6. Mă plictisesc repede de un proiect. Vor căuta să lucreze și să testeze mai multe proiecte, situație optimă pentru a găsi care proiect este fezabil și merită urmărit, din punct de vedere potențial de profit.
7. Sunt superficial, dar multitasking. În timp ce generația X e blocată în „analysis paralysis’” tinerii sunt eficienți în a face „activity hopping’” având capacitatea de a schimba focusul ușor de pe un aspect pe altul, abilitate ce în contextul antreprenorial aduce cu sine viteză de decizie și atitudinea de a „mișca” lucrurile înainte.
8. De ce nu? Adică hai să încercam și asta, pare cool. Generația Y întreabă „de ce?”, iar generația Z întreabă „de ce nu?”. Adică pot, sunt confortabili în ideea de „trial and error’” fără avea un perfecționism ce blochează de multe ori generația X.
9. Cel mai important lucru din lume e să fii. Se numește autenticitate, unii spun e din capacitatea de a fi conștient despre propriile comportamente, puncte forte și puncte slabe. De ce e un ingredient de succes în antreprenoriat? Pentru că a convinge un investitor să îți fie partener la început de drum, când ideea este doar la stadiu de business plan, ai nevoie să îi transmiți cu foarte multă încredere și pasiune care este visul tău și cum ai de gând să îl transformi în realitate. Iar autenticitatea este cel mai bun instrument de convingere.
10. Vreau să schimb lumea. Cele mai de succes afaceri încep să fie, deja din zilele noastre, dedicate unei lumi mai bune, au deseori o componentă socială, sau își propun să rezolve o problemă a societății sau a mediului în care trăim. Surpriza cea mai mare și fapt de neconceput astăzi este că aceste afaceri sociale vor fi chiar sustenabile și vor genera și venituri atractive pentru fondatorii lor.
Mi-am propus să mă dau din calea fiicei mele adolescente și nu îi cer să îmi urmeze calea. Învăț de la ea cum să fiu „chill”, autentică și deschisă la minte. Iar ceea ce îi ofer eu în schimb este educație, înțelegere și încurajare pentru ca ea să devină ca adult cea mai bună versiune a ei.
Ilinca Păun este Managing Director Colliers International Romania. Din luna septembrie, va fi profesor de Sales Psychology, Customer Experience, Lead yourself through Change la The Entrepreneurship Academy.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu din intamplare in famila mea sunt toate trei iar numarul oredominant este de generatie Z, despre care nu mentionati absolut nimic.
Cu privire la generatia Y sunt de acord cu anumite puncte .Majoritatea celor care se refera la inlocuirea rigiditatii in gandire acelor din X cu flexibilitatea celor din Y.
Nu stiu in Romania insa in US si in alte tari precum Anglia, Australia,Germania.S-au facut o multime de studii cu privire la " multitasking".Este deja cunoscut ca prima "task" este cea care va performanta in timp ce toate cele care urmeaza vor fi indeplinite la un nivel inferior.De aceea in anumite companii nu se mai pune deloc accentul pe acest "multitasking" ci pe metoda veche.Ceea ce a dus la formarea echipelor de mai multi specialisti in loc de unul singur care sa multitask.
Inca ceva.In domeniul medical rateurile produse in chirurgia efectuata cu robotics sunt foarye mari.Pagubele aduse de cazurile de " malpractice" in domeniu .Si pacientii care opteaza mai mult mana unui chirurg bun ne aduce tot la generatia X.si anume se va practica multi ani de aici incolo oana se va ajunge la perfectiunea necesara.De acum in douazeci de ani vom fi capabili sa mergem pe mana robotilor pana atunci nu.
Ati uitat sa mentionati lipsa de respect cultivata de generatia Y impotriva generatiei X in generatia Z.
Desi generatia X are tot respectul pentru generatiile Y si Z.Rezolvarea acestei probleme este solutia de creare a acelui" bond" care le lipseste si care ar aduce mult mai multe beneficii societatii, industriei,economiei, politicii si in absolut tot ce altceva include interactia dintre aceste 3 generatii.Nu am spus Famile pentru ca acest concept este atacat si se incearca sa se stearga total.Bineinteles ca pentru noi cei din generatia X va ramane cea mai importanta!
O zi buna va doresc !
Tare frumos zis!
„e ok să greșesc, important este să învăț din greșeli și să o transform într-o lecție”.
PS, acum am realizat, parcă e și un dezacord în formularea dumneavoastră : o transform, ce anume o, că vorbiți de mai multe greșeli
Cred ca era mai simplu daca scriati tot articolul in limba engleza, ca sa nu ne mai impiedicam in mlastinoasele noastre vorbe autohtone. Ma intreb daca, asa extaziata pe cit sunteti de fiica dvs. si de anturajul sau, ati fost vreodata pe la tara sau prin mahalalele Romaniei. Ati fi vazut o populatie - natiune este deja un termen cu totul inadecvat - tarata nu numai economic, social si cultural, ci de-a dreptul antropologic, cu care greu va puteti intelege in limba romana, oricit de aproximativa, necum in limba engleza. Ei din ce generatie fac parte? Ori sunt o cantitate neglijabila? As putea, for the sake of the argument, ca sa ma intelegeti mai bine, sa demontez punct cu punct toate calitatile nemaipomenite pe care le insirati, dar nu pentru ca am eu un insight foarte profund sau pentru ca tot ce spuneti dvs, este fals, ci pur si simplu fiindca toata aceasta vorbarie despre generatii este extrem de superficiala si arbitrar configurata. Este la fel de shallow ca si tipurile zodiacale sau modelele de personalitate din cartile de psihologie. Daca dvs. chiar credeti ca TOTI cei nascuti intr-un interval de timp se incadreaza in aceste patterns, atunci nu ma indoiesc de faptul ca studentii dvs. va vor idolatriza. Intrucit fac parte dintr-o generatie neclasificata, eu nu. (P.S. Ca sa dau mai multa oralitate comentariului meu, ar fi trebuit sa inserez din 5 in 5 cuvinte cite un ”You know ...” Macar unul la sfirsit: You know!)
Intru-totul DE ACORD cu Dumneavoastra! Potrivit Domnisoarei Ilinca eu fac parte din generatia V spre W...Deci nu as mai avea nimic de spus! Ce frumoasa e tineretea! Tot ce zboara se mananca...vedem mai pe urma ca va iesi.
Nu trebuie nimeni ingradit! Nu trebuie insa nimeni sa sara calul! Poate suferi o "entorsa", sa nu ma gandesc la o "fractura", cum arata de fapt acuma, radiografia invatamantului romanesc ! Da Doamne bine la toata lumea!
Vă mulțumesc pentru minunatul comentariu ce vine să întărească articolul și îndemnul lui – dați-vă la o parte.
Nu știu unde mă încadrez ca și literă a generației – motivul pentru care vă răspund este că sunt născut în cea mai tristă și săracă mahala a Bucureștiului.
Am ieșit din mahalaua asta cu ajutorul unor programe educative noi la vremea aceea și considerate absolut nebune de către părinții mei. Ei au reușit totuși să se dea la o parte, să spună că au greșit, că nu înțeleg și că sunt depășiți dar mă iubesc și au încredere în tot ceea ce fac. Cât de des aveți curajul să spuneți că ați greșit stimabile?
Și când apar idei, sau propuneri despre cum să tratam o generație clar diferită – ce facem domnule Crăciun? Stăm și arătăm că e fals și că există o Românie săracă? Sau facem ceva?
În afară de disputele pe formă –despre limbă și clasificare- ce vreți de fapt să spuneți?
Vreți să spuneți că știți să folosiți limbă română și că o folosiți ca să ce? Să adunați oameni care să spună “ce i-a zis-o!”? Să demonstrați că sunteți mai abil, mai intelligent sau că aveți deja câteva cunoștințe despre jargonul tinerilor? Si…?
Ce mi-ar plăcea, e să reciți articolul să vedeți unde, sau dacă apare acea generalizare cu TOȚI la care faceți referire. Apoi să încercați să vedeți ce reacții stârnește în social media articolul acesta (ce spun alti profesori, ce spun părinții)
Apoi, înainte de demonta punct cu punct de dragul disputei propuneți o soluție pentru doamnă manager, viitor profesor. Ce credeți că ar putea face pentru România săracă la care faceți referire, unde să găsim soluții și cum puteți ajuta și Dvs. ca lucrurile să fie mai bune.
Altfel, o să vă găsiți admiratori (precum stimabilul de mai sus) pentru limbajul suav agresivitatea mascata și o să rămânem blocați.
Și o ne stați în cale!
Prin nu trebuie nimeni sa sara calul la ce va referiti? Ca e in regula cate o palma? Ca sa stie care e locul lui?
Si cum propuneti sa vindecam fractura invatamantului, prin glume si vorbe de duh?
Cu respect, Nea Mircea!
Cat despre paralela dintre generatii si zodii, e aproape amuzant cum poti compara influenta unui context geografico-istorico-cultural cu influenta astrelor si sa pretinzi ca e tot aia. Un exemplu mic, dar sper eu clarificator, este muzica si felul in care ea a influentat generatii: x cu revolutiile socio-economice ale anilir 60 si miscarile hippie ale anilor 70, vs tehno rave-ul anilor 2000-2010. Unii luau acid si se iubeau, altii iau amfetamine si danseaza. Si asta este un mini aspect care poate constitui o caracteristica a unei generatii. Fireste ca nu suntem toti la fel, insa am fost expusi unor macro influente simultan, you know, and that’s what it’s about.