(Foto: Inquam Photos / George Călin)
„O spun cu inima deschisă şi îmi asum: mie îmi plac femeile. Nicio femeie din PSD nu m-a înşelat. Nu mi-a înşelat aşteptările vreau să spun.” (Liviu Dragnea)
Pe lângă pasiunea declarată şi asumată pentru femeile PSD-iste, domnului Dragnea îi mai plac (ca oricărui supererou care se respectă) şi anumite elemente chimice. Plumbul spre exemplu. Există, din fericire pentru dânsul şi pentru bunăstarea PSD-ului, o persoană în partid care le îmbină în chip fericit: doamna Plumb. Fascinaţi de discuţiile despre cel mai recent amor al acestui adevărat Domnu’Juan de PSD, şi anume doamna Viorica, am uitat de iubirile sale mai vechi. Şi nu numai noi, că nu ar fi fost o aşa mare problemă. Dar se pare că a uitat toată lumea în frunte cu preşedintele Iohannis, care a semnat fără să clipească decretul de numire al amintitei doamne în funcţia de…ministru al Fondurilor Europene. Conform propriei declaraţii, relaţia doamnei Plumb cu instituţiile de la Bruxelles, adică cele cu care va trebui să lucreze pentru „a atrage până în 2020” miliarde şi miliarde de euro, „este şi a fost foarte bună”. „Foarte bună”? Staţi puţin! Stop cadru! Stop joc, piua, sau cum vreţi să spuneţi! Daţi banda înapoi!
Nu mult. Aşa. Octombrie 2017. Ministrul Fondurilor Europene din guvernul Tudose demisiona atunci în urma unui scandal legat de citarea domniei sale (împreună cu o altă iubire veche şi „neînşelătoare” a domului Dragnea, doamna Sevil) la DNA. A fost un scandal monstru, dar se pare că s-a uitat. Nici nu este greu, ţinând cont că singurul lucru cert într-un scandal românesc de presă, pe lângă faptul că nu rezolvă nimic pe fond, este că va urma unul şi mai mare care îl va îngropa pe precedentul. Dar cum eu nu sunt deficitar la capitolul memorie şi mai puţin iubitor de scandaluri inventate cu scopul de a ne ţine trează atenţia în altă parte, îmi aduc aminte. Apropo de memorie, pe respectiva doamnă de la Fonduri Europene, să vezi coincidenţă, o chema tot Plumb. Să fie vorba despre aceeaşi persoană? Hmm..
Îmi mai aduc aminte ceva. Anume că în acele zile fierbinţi din octombrie 2017 premierul Tudose a făcut ceva de neconceput pentru „epoca Dragnea”. A mers în Parlament şi a spus următoarele: „Dat fiind faptul că cele două colege (Plumb şi Shhaideh n.n.) sunt exact pe zona aceasta de relaţie cu Bruxelles-ul, de aici apare problema.” Hopa ! „De aici apare problema”? Mai clar: „Dar avem şi o percepţie şi percepţia de la Bruxelles este cu totul alta decât realitatea de aici.” Corectamundo! De la Bruxelles „se vede altfel”. Se vede că dacă eşti implicat în orice formă (suspect sau inculpat) într-un dosar de mare corupţie (celebrul „caz Belina”) nu mai poţi lucra „pe fonduri europene”, unde se presupune că trebuie să administrezi în mod cinstit investiţii de miliarde. Adică bani. Mulţi bani. Ciudată ideea asta europeană conform căreia unuia care este suspectat de hoţie (sau de facilitarea ei) nu e tocmai potrivit să-i dai în sarcină să împartă milioane de euro! Mare ispită!
Ca să se disculpe, Tudose a mai spus următoarele: „Am o părere personală pe care v-am spus-o şi o impunere ca şef al Guvernului. Asta este tot.” Exact. Asta era tot. Dacă presa noastră nu ar fi fost prin boscheţi, pe unde de obicei ajunge singură sau urmărind aceleaşi fente obosite ca driblingurile lui Hagi în ultima parte a carierei, ar fi înţeles că exact din acel moment zilele lui Tudose în fruntea guvernului sunt numărate. De ce? Păi simplu. A ales să fie prim-ministru al României şi nu membru al PSD. Sau mai precis a pus soarta guvernării deasupra intereselor partidului. De unde i s-a şi tras. Drept că nu prea avea de ales şi nu a făcut-o decât cu cuţitul la gât şi cu mari regrete. Dar chiar şi aşa, partidul (Dragnea) nu l-a iertat.
Dar despre ce a fost vorba de fapt? Despre bani, desigur, că doar nu credeaţi că despre principii. Dacă vă gândeaţi la a doua ipoteză înseamnă că faceţi parte dintre cei care mai trag speranţa în existenţa unei opoziţii în interiorul PSD-ului care „o să-l dea jos pe Dragnea”. Dream on! Singurii (şi chiar să ştiţi că singurii) care mai pot să-l dea jos suntem fix noi. Oamenii obişnuiţi. Nimeni altcineva. De fapt, iată ce s-a petrecut în octombrie 2017.
Pornesc de la premisa că nu vă număraţi printre cei care cred că în România există creştere economică (reală, nu din învârtirea unor indicatori „macro”), bunăstare şi creştere a puterii de cumpărare (singurul loc unde s-ar putea vedea indicatorii ăia optimişti, dar nu se văd, ci din contră). De asemenea, presupun că ştiţi că de un an şi ceva guvernele PSD-ului împrumută bani în draci din străinătate, de peste tot de unde pot, jecmănesc băncile, fondurile de investiţii şi societăţile cu capital mixt de stat şi privat. De ce credeţi că au nevoie de banii ăştia şi sunt atât de disperaţi, încât au luat la un moment dat în calcul să bage mâna în fondurile de pensii private? Din cauză că avem creştere economică? Nuuuu ! Din cauză că au nevoie să plătească pensiile şi salariile, în contextul în care nu mai au cu ce, datorită măsurilor geniale din programul de guvernare secret al domnului Dragnea. Se cheamă „faliment” nu „creştere economică”.
Aşa ajungem la dilema necâştigătoare a lui Tudose din octombrie 2017. Ce să faci? Ai nevoie ca de aer de banii de la Bruxelles, ca să mai împingi căruţa guvernării înainte şi să nu iasă oamenii cu furcile în stradă (nu ăia cu telefoanele cu luminiţe) când nu o să-şi mai ia pensiile şi salariile, dar „înapoiaţii” ăia de europeni zic că nu dau nici un euro, dacă în guvern rămân (chiar acolo pe unde trebuie să vină banii) cele două cucoane murdare până la cot de dulceaţă. Îi zici lui Dragnea că nu ai ce face, nu e loc de întors şi că până la urmă e bine să facă aşa dacă mai vrea să mai guverneze în ţara asta. Dragnea, care exact de asta le-a pus acolo (ca să dijmuiască banii europeni spre „proiecte de partid şi de stat”), zice că nu, că lasă că ne dau ăia şi cu cele două în guvern. Că de aia suntem în UE, ca să ne dea şi nu o să ne lase ăia să ne ducem la vale. Te gândeşti că foarte frumos, dar dacă nu, ăia cu furcile o să vină la tine, nu la Dragnea. Şi te hotărăşti că pielea ta este mai importantă decât pielea lor. Aşa că ieşi frumos la televizor şi anunţi că respectivele şi-au depus deja demisia. Cum ar veni, le forţezi mâna.
Scandal şi indignare. Sar „amazoancele” ca arse că ele nu şi-au dat nicio demisie (foarte adevărat, de altfel), că nici nu au de gând ele să cedeze „la presiunile DNA” şi repede cu plânset la Dragnea. Hai la CEx, hai la şedinţă ! Scandal, presă, mulţime, „pupat Piaţa Independenţei”. Cele două au ieşit călare, cu capul sus, susţinute de celelalte „amazoance” (Olguţa şi Firea) şi de însuşi sultanul „Teleorman Magnificul”. Presa vede în episod o dizidenţă de fond a lui Tudose şi proroceşte căderea iminentă a lui Dragnea. De căzut, a căzut cine se ştie.
Ca să rezum, motivul adevărat al îndepărtării lui Tudose nu a fost scandalul cu „amazoanca” de la Interne din ianuarie 2018, ci acela cu celelalte două, din octombrie 2017, iar cauza a fost legată de banii europeni. În plus, trebuia ca în sfârşit să existe cineva care să înţeleagă că funcţia de prim-ministru al României este inferioară celei de membru PSD. Numele acestei persoane, care a promis să asimileze conceptul, este tanti Viorica. Şi garantat nu-l va trăda pe domnul Dragnea pentru că, nu-i aşa, nicio „amazoancă” PSD-istă nu a făcut-o.
Revenind la doamna Plumb, iată că nu numai că revine în guvern pe uşa din faţă şi tot călare, ci se aşează fix pe acelaşi scaun (de ministru al Fondurilor Europene) de unde a plecat cu ditamai scandalul cu câteva luni în urmă. De acolo ne declară cu nonşalanţă că va atrage fonduri europene cu duimul. Serios? Ce anume s-a schimbat din octombrie 2017, astfel încât să fie aşa de optimistă în relaţia cu Bruxelles-ul ? A fost declarată nevinovată în chestiunea cu Belina? Parcă nu. Ultima oară când s-a auzit ceva de chestiune DNA-ul solicita ridicarea imunităţii celor două pentru a demara urmărirea penală. Bănuiesc că ştirea a ajuns şi la Bruxelles.
Ce este şi mai trist este că domnul preşedinte Iohannis nu a schiţat niciun gest referitor la această chestiune. Să fi uitat şi dânsul? Sau consideră că dacă tot a acceptat al treilea guvern PSD (între timp am aflat că nu ameninţat cu suspendarea, cum mai sperau partizanii săi, inclusiv eu, că va spune), n-are sens să se opună numirii unui ministru, care tocmai a fost dat afară pentru că nu îndeplinea criteriile minime de deţinere a funcţiei ? Culmea este că până şi un PSD-ist ca Tudose a înţeles atunci (forţat e adevărat, dar a înţeles) ceea ce nu pare să înţeleagă astăzi preşedintele Iohannis.
Ce satisfacţie supremă pentru liderul PSD să o pună pe doamna Plumb acolo de unde le poate spune celor din UE: „Hai sictir ! Şi daţi banii mai repede!” Linia roşie? E trecută demult, domnule Preşedinte. Domnul Dragnea tocmai îşi confecţionează un mărţişor cu ea. O să şi-l pună în piept în martie, când va scăpa şi de Kovesi. Vorba aia: „Să-i mai dăm o şansă !”
Poate că una sau mai multe linii albe ar fi fost mai utile.
* Orice asemănare cu personajele mitologice numite „amazoane” este exclusă. „Amazoancele” reprezintă un concept sută la sută original PSD, din categoria „pamblică” sau „genunche”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu e clar dacă suntem atât de revoltați încât să ne pese. Sau să nu ne mai pese că putem lua...amendă. Bătaie, mai știu eu ce.
Absorbția a fost zero în 2017, asta e predicția și pe 2018. Nu interesează pe nimeni. Ca și „doamna”...Viorica, la Bruxelles e doar de făcut shopping. Și luat banul de salariu. În rest, zero.
Daciana lui Viorel, ea ce mai face? Cred că e tot acolo, nu, cu toată „dizidența”? Să nu-mi spuneți că a ales-o poporul non-stop, de iubire pentru competență și suflețelul ei de româncuță adevărată?