Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cine au fost „teroriştii”. Iulian Vlad spune că erau de la Securitate. Declaraţie olografă

Iulian Vlad - declarație olografă

Întinsă pe 10 pagini, scrisă citeţ şi semnată în clar de ultimul şef al Securităţii, Iulian N. Vlad, declaraţia a fost descoperită de procurorul militar Ioan Dan, undeva la mijlocul anului 1990, în fişetul din biroul fostului său şef. Nu a fost curios să-l deschidă în aprilie 1990, atunci când Gheorghe Diaconescu, fost procuror adjunct al RSR, a plecat de la conducerea Direcţiei Parchetelor Militare şi i-a predat cheia, menţionând că înăuntru se găsesc câteva „hârtii fără importanţă”. Era ocupat până peste cap cu anchetele de la Timişoara şi abia când a vrut să pună înăuntru nişte dosare, pentru că nu mai avea loc de ele prin birou, şi l-a deschis, a găsit-o. Nu i-a venit să-şi creadă ochilor. Absolut justificat. 

Documentul reprezintă una dintre cele mai importante mărturii, dacă nu cea mai importantă, a existenței, în carne și oase, a „teroriștilor”. Mai mult, indică explicit şi ceea ce toată lumea caută de 28 de ani: identitatea acestora și structurile din care făceau parte. Toate, ce surpriză, aparţineau forţelor militare interne (Securitate, Armată şi Miliţie) sau lucrau pentru ele. Cele mai importante dintre aceste unităţi fie făceau parte din organigrama Securităţii, fie erau structuri acoperite (cazul reţelei „R”) care lucrau în cooperarea sau sub coordonarea ei. Dezvăluirea este cu atât mai spectaculoasă, cu cât ea este făcută chiar de șeful lor, Iulian Vlad.

(clic pe imagine pentru a mări)

II. Analizând modul în care au început şi s-au desfăşurat acţiunile teroriste în Capitală, pe baza acelor date şi informaţii ce le-am avut la dispoziţie, consider că acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Direcţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, inclusiv speciale.

a) Direcţia a V-a, aşa cum am mai spus, avea în responsabilitate paza şi securitatea interioară a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unităţi cunoscând foarte bine clădirea, cu toate detalile ei. În situaţia creată în ziua de 22.12.1989, puteau să meargă la Palat, pe lângă cei care făceau acolo serviciul şi unii dintre ofiţerii şi subofiţerii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

(clic pe imagine pentru a mări)

Este cât se poate de clar că numai nişte oameni care cunoşteau bine topografia locului ori erau în complicitate cu cei care aveau asemenea cunoştinţe puteau pătrunde în clădire (sau pe acoperişul ei) şi transporta armamentul şi cantităţile mari de muniţie pe care le-au avut la dispoziţie.

Tot această Direcţie dispunea de o bază puternică şi în apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche). De asemenea, avea în responsabilitate perimetrul din zona reşedinţei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite şi în care teroriştii ar fi putut să se ascundă ori să-şi facă puncte de sprijin.

Sunt şi alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la această unitate.

b) Elemente din cadrul unităţii speciale de luptă antiteroriste care aveau unele misiuni comune cu Direcţia a V-a şi, ca şi o parte a ofiţerilor şi subofiţerilor de la această unitate, dispuneau de o mai bună instruire şi de mijloace de luptă mai diversificate.

c) Elemente din trupele de Securitate care asigurau paza obiectivelor speciale (reşedinţă, palat etc.) şi, împreună cu Direcţia a V-a, Securitatea Capitalei şi Miliţia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiţeri şi subofiţeri din Securitatea Capitalei, îndeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Direcţia a V-a.

e) Elemente din alte unităţi de Securitate, inclusiv unităţile speciale 0544, 0195 şi 0110, precum şi din cele complet acoperite, comandate de col. Măiţă, col.. Văleanu, lt. col. Sîrbu, col. Nica, col. Eftimie şi lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (aşa stă scris în declaraţie – n.n.). Aceste din urmă şase unităţi, ca şi UM 0544, în ansamblu, şi UM 0195 puteau dispune şi de armament şi muniţii de provenienţă străină, precum şi de condiţii de pregătire adecvate. 

(clic pe imagine pentru a mări)

2) Ofiţeri şi subofiţeri din Miliţie, atât de la Capitală, cât şi de la IGM, cu prioritate cei din Detaşamentul special de intervenţie şi cei care asigurau traseul.

3) Cred că s-ar impune verificarea, prin metode şi mijloace specifice, a trăgătorilor de elită din toate unităţile din Capitală ale Ministerului de Interne, precum şi a celor care au avut în dotare sau au îndeplinit misiuni folosind arme cu lunetă. N-ar trebui omişi nici chiar cei de la Dinamo şi de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezervă ale Securităţii, Miliţiei şi Armatei, precum şi actuali (la data respectivă) şi foşti activişti de partid sau UTC, persoane apropiate trădătorului şi familiei sale ori care posedă arme de foc.

Propun, de asemenea, o atentă investigare a celor care au fost în anturajul lui Nicu Ceauşescu. Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusiv unele elemente de cea mai scăzută condiţie morală care puteau fi pretabile la asemenea acţiuni.

Ar fi bine să se acorde atenţia cuvenită sub acest aspect şi fraţilor dictatorului – Ceauşescu Ilie şi Ceauşescu Nicolae – care, prin multiplele posibilităţi pe care le aveau, puteau organiza asemenea acţiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptători din Gărzile Patriotice.

6) Străini:

a. Din rândul celor aflaţi la studii în România:

- arabi, în general, şi palestinieni, în special, inclusiv cei care sunt la pregătire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militară);

alte grupuri de străini la studii (iranieni şi alţii).

(clic pe imagine pentru a mări)

b. Special infiltraţi (îndeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregătire pe linia MI sau a MAN);

c. Alţi străini aflaţi în ţară cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Foşti cetăţeni români (care ar fi putut intra în ţară şi în mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat în chiar primele ore din după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, când, din mai multe unităţi de Securitate, între care Direcţia a V-a şi Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare şi diversă de armament şi muniţie”.

Consider că rămân destul de puține de comentat după citirea textului de mai sus, cel puțin din partea cititorilor onești, astfel încât nu voi proceda (cum se practică de obicei) la o analiză extinsă a aspectelor menționate, analiză care în opinia mea ar ocupa prea mult spațiu și ar fi redundanată. Pentru igiena lecturii însă și pentru a preveni eventuale nelămuriri din partea unor cititori mai puțin familiarizați cu evenimentele voi face doar două scurte precizări.

Prima ţine de contextul în care a fost dată declaraţia şi de începutul ei, parte care aparent îl disculpă pe Iulian Vlad. La data la care a răspuns în scris întrebărilor procurorului Diaconescu, adică 29 ianuarie 1990, Iulian Vlad se afla în stare de arest (din 31 decembrie 1989) și aștepta să fie judecat pentru rolul său în conducerea, alături de Nicolae Ceaușescu, Vasile Milea și Tudor Postelnicu, represiunii de la Timișoara. Asupra sa planau şi suspiciuni (deplin întemeiate în opinia mea) că nu era străin de diversiunea armată începută în după-amiaza de 22 decembrie 1989.

Este motivul pentru care prima parte a documentului conține încercarea sa de a se justifica şi disculpa, precum şi argumente care în opinia lui îi puteau convinge pe procurori că nu avea nicio legătură cu „fenomenul terorist”. O nouă dovadă, dacă mai era nevoie de una în plus, a duplicității personajului, care pretindea că la deschiderea focului înspre sediul CC al PCR a rămas, conform propriilor termeni, „stupefiat”.

„Stupefiat” cum era, Iulian Vlad a găsit totuși suficientă stăpânire de sine pentru a pune mâna pe telefon (iată deci că nu îl oprea nimeni să țină legătura cu unitățile din subordine şi să le comunice ordine) și a suna direct la Dispeceratul Direcției a V-a (Securitate și Gardă) „unitate care asigura paza și securitatea interioară a Palatului Republicii”. Curios că primul lucru care i-a trecut prin cap șefului Securității în acele momente, referitor la identitatea celor care ar fi putut fi răspunzători de deschiderea focului, nu a fost suspiciunea că ar fi „turiști străini”, nici de „comandouri diversioniste ale GRU-KGB”, nici alte forțe externe. Se pare că aceste „dezvăluri incendiare” le-a păstrat pentru anii care au urmat. Și pentru o cei care au fost suficient de dezorientați, încât să le creadă. În ianuarie 1990 însă, cu perspectiva zecilor de ani de închisoare în față, Iulian Vlad era mult, mult mai dispus să spună lucrurilor pe nume, astfel încât, atunci când revine asupra chestiunii deschiderii focului în Piața Palatului (pagina 5) afirmă fără echivoc: „Este cât se poate de clar că numai niște oameni, care cunoșteau bine topografia locului, ori erau în complicitate cu cei care aveau asemenea cunoștințe puteau pătrunde în clădire (sau pe acoperișul ei) și transporta armamentul și cantitățile mari de muniție ce le-au avut la dispoziție”. Destul de clar. Trăgătorii erau fie securiștii de la Direcția a V-a, fie unii care lucrau împreună cu ei.

Și mai curios este că Iulian Vlad nu a găsit pe nimeni la sediul direcției („nici unul însă dintre numerele de telefon formate nu au răspuns”) care „devenise nefuncțional și nu se mai găsea acolo nici un ofițer șau subofițer”. Nici măcar unul, un ofiţer sau subofiţer de serviciu ceva? Dar unde erau ? Păi parcă era vorba că toți securiștii („toți, vă jur!”) erau consemnaţi în unități cu armele încuiate la rastel, că doar așa s-a spus în zilele respective şi 28 de ani după. Sau și asta este tot o poveste cu tâlc? Se pare că da, dacă ținem cont de realitatea că în zilele următoare un număr destul de mare de securiști (aparținând celor mai diverse unități, și în toată țara, nu doar în București) au fost prinși cu armele proprii și personale, hălăduind în cea mai deplină libertate printre revoluționari, ba chiar „ajutând” Revoluția. Chiar şi când ea nu cerea neapărat să fie „ajutată”. Dar asta este, cum s-ar spune, altă poveste.

A doua precizare este, în opinia mea, cel puţin egală ca importanţă după indicarea Direcţiei a V-a, USLA şi CTS (Comandamentul Trupelor de Securitate) ca principalele unităţi furnizoare de „terorişti”. La punctele 4 și 5 (pagina 6) din partea a doua a declarației, Iulian Vlad vorbește despre „unele cadre militare de rezervă ale Securității, Miliției și Armatei, precum și actuali (la data respectivă) și foști activiști de partid sau UTC, persoane apropiate trădătorului și familiei sale”, precum și despre „anumite cadre militare sau luptători din Gărzile Patriotice”. Iată o descriere cât se poate de precisă şi acoperitoare a rețelei „R”, celebra structură secretă care trebuia să funcționeze „pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic” în timpul „războiului întregului popor pentru apărarea patriei”. Adică în tipul de scenariu din decembrie 1989. Nu este aici locul să reiau discuția despre această componentă, nici despre dovezile concrete pe care le-am găsit și pe care le-am prezentat chiar în paginilei revistei „22” asupra implicării ei în evenimentele din decembrie 1989.

Subliniez doar faptul că, prin această mărturie, Iulian Vlad arată indubitabil că ştia exact componeneța, structura și modul de operare al rețelei „R” lucru care nu putea fi explicat decât prin aceea că era, prin natura funcției (de şef al Securităţii), unul dintre cei care o coordonau. Ceea ce contrastează strident cu repetatele sale declarații ulteriore prin care nega că ar cunoaşte ceva despre existența unei astfel de rețele conspirate și despre legăturile ei cu Securitatea. A pretins că nu știe nimic despre rețeau „R”, planul „Z” și orice astfel de chestiuni, chiar şi atunci când Silviu Brucan l-a confruntat în seara zilei de 23 decembrie 1989, în timpul celebrei ședințe din sediul MApN, cerând-i lui direct să le ordone să depună armele şi să înceteze focul. Ori Silviu Brucan știa foarte bine ce știa, pentru că bazele structurii fuseseră puse în 1968, pe vremea când el însuşi era în cercul intim al puterii. De frică, Iulian Vlad a mințit și a dat vina pe „elemente loiale dictatorului”, sau pe „fanatici care acţionau individual”, deşi tot ceea ce se întâmpla pe străzi indica o acţiune coordonată şi condusă după regulile războiului.

În încheiere nu doresc decât să atrag atenţia, din nou, celor care i-au adus în ultima vreme elogii lui Iulian Vlad şi Securităţii sale, sau au încercat să îi disculpe pentru şirul nesfârşit de crime, care a culminat cu măcelul din decembrie 1989, că nu este prea târziu să se disocieze de aceste susţineri complet false, imorale şi profund dăunătoare societăţii româneşti. Încă mai pot folosi scuza neştiinţei. Dar nu ştiu pentru cât timp.

Acest text a apărut și în Revista 22

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Trebuiau sa exista si teroristi caci altfel Iliescu nu putea justifica declansarea haosului pe care l-a gestionat. Marturiile sunt clare: s-a dat ordina sa fie impuscati cativa soldati in termen si ofiterii lor si imbracati in salopete negre pese care le-au repus uniformele militare. Crezi ca martorii mint? Teroristii nu au fost cei din Securitate ci victime alese aleatoru.. Cine i-a impuscat cu sange rece cand au stins lumina? Afla din declaratii https://www.facebook.com/catalin.alin.7543/posts/1972988119625869?pnref=story
    • Like 1
    • @ Soare Severina
      Au existat și luptatori, numiți generic teroristi, care au considerat revoluția invazie rusească și au atacat armata, considerată forță rebelă.
      Au fost și străini, probabil cei 7 sau 9 iranieni cu care a venit Ceaușescu din Iran. Unii morți la revoluție au fost uciși cu un foc în frunte. Lunetistii români erau antrenați să tragă la tinte piept, nu cap. Arme străine aveau și trupe secrete românești, care nu apăreau în evidențe, pt a nu fi găsiți de trupele rusești, maghiare eventual și bulgare invadatoare.
      • Like 0
  • Diversiunea a fost totala si asta a contribuit din plin armata secutitatea si cel mai mult tvr, In acea vreme lucram la IFIN-Magurele cand am fost inarmati cu armament de razboi apartinand garzilor pariotice ca sa aparam reactorul nuclear deoarece printrun comunicat la radio si tv se anunta ca trupe de terorist in fruntea caruia se afla Valentin Ceausescu vor ataca reactorul nuclear, asta in momentul cad toata lumea din ifin stia ca Valentin era ascuns undeva la subsolul blocului turn de frica sa nu aiba soarta lui Nicu macar ca Valentin nu a fost implicat in mizerabila politica ceausista!
    • Like 0
  • Vlad descrie destul de clar cine AR FI PUTUT FI teroristii. E posibil chiar sa nu fi stiut mai mult.
    Fiica unui ofiter de Securitate cu o functie importanta acolo pana in 1990 mi-a spus atunci ca tatal ei i-a spus, legat de fenomentul teroristilor, ca in structura Securitatii existau si structuri care se subordonau altor factori de decizie decat cei oficiali din conducerea Securitatii. Nu cred ca respectiva avea vreun motiv atunci sa ma minta.
    • Like 1
  • Ce apa de ploaie ! Adica, spune documentul olograf al lui I. Vlad, ca puteau fi de orinde ar fi fost posibil sa fie si ce mare dezvaluire a reusit dl. istoric sa puna pe tapet ! Si sa vezi interpretare pe baza acestui document, curat demers stiintific de istorie.
    • Like 0
  • Recunoasterera adevarului,neinsusit in totalitate de procurori,, nu te absolva de vina!!
    Schimbarea coliviei este marea realizare a asa zisei revolutii!!
    • Like 2
    • @ Serban Ionescu
      Colivia este mai mare, mai interesantă, mai LIBERĂ
      Stai în ea dacă vrei. Poți să o schimbi cu alta.
      Schimbarea de regim este o revoluție
      În rest, oamenii, ideile lor, NU SE ACHIMBA
      Ideile societații se schimbă când oamenii bătrâni încăpățânați cu idei vechi mor si sunt inlocuiți cu oameni tineri cu idei noi
      • Like 0
  • Interesant document.
    Totusi, parca e facatura.
    Un act care nu este reluat de anchetatori, cu marturia celui care l-a scris, e dubios. Mai ales ca Vlad a trait mult (si bine).
    Mai trebuia si declaratia procurorului care a asistat la scrierea acestui act. Sau macar o semnatura, ceva, un act aditional...
    Nu neg scenariul descris. Dar il consider incomplet. Si subred din punct de vedere legal.
    Orice procuror ce preia actele(declaratiile) altuia, le verifica personal. Vlad trebuia chemat sa confirme actul. Nu a fost.....
    Apoi, in act, nu se spune nimic de modalitatile de contactare a celor plecati in misiune. Asa ceva e doar sf. Orice misiune are prevazute expres modalitatea de a fi contactata. Si persoana, sau grupul de persoane, care le poate da ordin. In act nu apare nimic. Nici tentativele de contactare si stopare.
    In sfarsit, nici unul din sefii nominalizati de Vlad nu a fost chemat in ancheta, sa dea declaratii despre subordonatii lor. Si misiunile avute.
    Mass-media a relatat de mii de turisti rusi ( si cred ca si bulgari, unguri, sarbi) ce nu au plecat din tara decat la cateva luni dupa. Unii la cativa ani. Ei nu au avut nici un rol in evenimente? Intreb si eu....
    Scenariul asta rocambolesc, al declaratiei gasite intimplator..., poate fi adevarat. (Si filmul evenimentelor descrise de declaratie.) Dar......... sunt prea multe elemente lipsa ...
    • Like 0
  • Domnule Hodor, ținând cont că lucrați la CNSAS, am sperat că veți face o analiză mult mai profundă a "evenimentelor din decembrie 1989". Vă rog să comentați într-un articol viitor următorul "scenariu":
    Odată ajuns la putere în URSS (1985), Gorbaciov declanșează o operațiune de salvare a tărilor membre CAER prin trecerea treptată de la ec. planificată la ec. de piață, știind că era unica posibilitate de salvare a regimurilor (ca în cazurile Chinei și Vietnamului) și de menținere a blocului subordonat (URSS). Negociază cu Bush la Malta, cedând RDG și obținând la schimb sprijin pt. debarcarea lui Ceaușescu (ce crease un precedent periculos prin plătirea integrală a datoriei externe către FMI, iar la congresul PCR din nov. 1989 ceruse retrocedarea Basarabiei !). Toți capii armatei și securității române au primit garanții că-și vor putea valorifica capitalurile după schimbarea de regim din partea grupului pro-sovietic ce urma să preia puterea [Iliescu, Brucan (care, deși avea domiciliu forțat, a putut părăsi țara și cu sprijinul lui Iulian Vlad, șeful securității, fiind omul de legătură între serviciile secrete americane, consiliate de Pacepa, și cele sovietice) Militaru, Bârlădeanu, Roman]. Se organizează un complot minuțios (cu implicarea serviciilor secrete sovietice, maghiare, americane-prin postul de radio Europa Liberă, ce au sprijinit grupul de puciști interni) speculându-se la maxim starea de nemulțumire, în special a muncitorimii, ca urmare a măsurilor de maximă austeritate decise de Ceaușescu. Terenul e pregătit prin "scrisoarea celor șase", puternic mediatizată de Europa Liberă. În România pătrund câteva zeci de mii de "turiști" (aproape toți bărbați !) din RSS Moldovenească, aflați în "tranzit" spre Iugoslavia. Are loc o diversiune la Iași pe 14. dec. apoi urmează momentul Timișoara, (în capătul opus al țării) orașul de unde Tokes trebuia evacuat din casa parohială, proprietate a bisericii reformate, ca urmare a unei sentințe judecătorești date în favoarea proprietarului, Circa cinci sute de enoriași maghiari reformați (printre ei erau și agenți unguri, aceștia fiind se pare primii ce au strigat "jos Ceaușescu") se strâng la auzul veștii evacuării. În aceeași zi sunt închise și talciocurile din oraș, mărind nemulțumirea oamenilor, care se adună în fața locuinței parohiale. Astfel se produce "scânteia" ce aprinde revolta în oraș (concomitent cu oprirea tramvaielor din zonă și spargerea tuturor vitrinelor de la magazinele din centru, alte motive de nemulțumire, ce au dus la crearea unei mase critice). Complotiștii din anturajul lui Ceaușescu îl mint cu privire la amploarea revoltei din Timișoara pt. ca dictatorul să plece în vizita din Iran. Complotiștii au infiltrați oameni la unitățile economice cu nr. mare de muncitori (marea majoritate a celor care, după 1990, au primit certificate de revoluționar au făcut parte din complot) care mobilizează angajații, ce se strâng în nr. mare în piața centrală. Complotiștii din armată și securitate retrag trupele. Până în 21 dec, "scenariul" se repetă în mai multe orașe din Ardeal. La Radio Europa Liberă se anunță că la Timișoara "sunt zeci de mii de morți", amplificându-se astfel starea de revoltă a populației. Reîntors în țară, Ceaușescu e dezinformat și sfătuit să org. miting la Buc., excelentă ocazie pt. o nouă diversiune (sonoră) pt. provocarea panicii. Pe acest fond un grup de cca o mie de pers. au început să protesteze în piața Univ., după modelul timișorean. Câteva zeci de pers. sunt ucise, multe cu pistoale, din apropiere, prin spate (ucigașii nu se cunosc nici până azi). A doua zi zeci de mii de muncitori pornesc spre sediul CC al PCR, "mobilizați" tot ca la Timișoara. Ceaușescu este din nou mințit, ajungând să fie abandonat pe un câmp, cu o gardă de corp din numai 2 oameni, Capii complotului vin la Televiziune unde lansează diversiunea cu "teroriștii lui Ceaușescu", având un dublu scop: justificarea lichidării ulterioare a cuplului dictatorial și retragerea manifestanților de pe străzi (continuarea manifestațiilor putea transforma protestul din unul anticeaușist în unul anticomunist (lucru ce avea să se întâmple în 1990 cu protestele din Piața Univ.) iar complotiștii nu doreau asta (amploarea complotului a fost atât de mare încât securiștii și-au îndemnat vecinii de bloc să organizeze "pichete nocturne de autoapărare" !).
    Ce a urmat se știe - complotiștii au condus țara până în zilele noastre (trăind mult mai bine ca majoritatea pop.) iar marea masă a populației a trăit iluzia libertății. O parte dintre noi începe să se trezească, dar s-ar putea să fie prea târziu.
    • Like 2
    • @ Mihai Grecu
      Credibil, fratre, felicitări
      Observații
      Ceausescu a fost în plină criză în Iran dupa trupe care să nu fie controlate de ruși, precum puteau să fie palestinienii nici de complotiștii din România. A venit doar cu 7 sau 9 lunetiști, Republica Islamica i-a oferit azil, dar nu a vrut să se bage prea mult. Sunt surprinzător de sofisticați Morții nostri cu o gaură în frunte nu au fost uciși de lunetiști români.
      • Like 0
  • excelent articol. spalarea lui Vlad este facuta de cei ce apasa pedala nationalismului (a salva Vlad Transilvania, sigur, a facut el si rele dar...).
    • Like 0
  • Domnule autore, dosarul Revolutiei a fost instrumentat aproape complet de generalul Dan Voinea, adicatelea pentru fiecare mort si fiecare ranit a identificat glontul si arma care l-a tras. Relax. Majoritatea mortilor erau omorati de militari in termen. Voinea nu avea de gand sa puna sub acuzare racanii, considerand ca acestia au fost la fel de dezorientati ca si populatia civila, ci ofiterii de rang inalt, respectiv decidentii politici care au fost responsabili pentru intoxicarea terorista. Numai ca, ce sa vezi?! Tocmai pe cand se pregatea sa il puna sub acuzare pe Iliescu et co, direct, dna Codruta, Procuror General la acel moment, i-a luat dosarul lui Voinea si l-a dat afara din Parchet. Si, apropo, adjuncti ai dnei Codruta erau doi fosti racani - unul din trupele de Securitate de la Timisoara, celalat, din trupele de la Televiziune. Vedeti script al emisiunii radio Deutsche Welle, canalul de limba engleza, realizata de mine in 2009. Adica la aniversarea a 20 de ani ...
    https://romanianfreelancerap.blogspot.ro/p/blog-page_28.html
    • Like 3
  • Uite c-am ajuns și-n 22...și-au tras din nou în noi...
    Poate de data asta ne iese, până prin 25, fără „execuții”, dar cu revoluții.
    Adevărate, nu pe bandă.
    • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult