Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Ambasadorul britanic în România, Andrew Noble, la un an de la invazia Ucrainei de către Rusia: „Dacă vrei să trăiești o viață care este în întregime condiționată de bătăuș, faci ce spune bătăușul. Pentru a înfrunta bătăușul, este nevoie de foarte mult curaj“

Andrew Noble

La finalul lui ianuarie 2022, urmărind cu îngrijorare lejeritatea cu care unele dintre televiziunile de știri din România începuseră să arunce în spațiul public un concept de neconceput – războiul – am căutat și alte perspective și am obținut un interviu cu jurnalistul John Simpson, veteranul știrilor externe BBC. La acea vreme, John Simpson afirma că „maximul pe care Putin îl va face este să provoace și mai multe probleme în estul Ucrainei“, recunoscând însă că este posibil să subestimeze situația dintr-un „optimism relativ“ care ar putea să pară „foarte stupid peste câteva zile sau săptămâni“.

Un an mai târziu, după ce am văzut cu ochii noștri și am trăit cu buzunarele noastre realitatea invaziei armate ruse în Ucraina, suntem în punctul legitim în care ne întrebăm până când, ce urmează și cât de mare va fi prețul apărării valorilor în care crede o întreagă comunitate internațională, pe care și noi le-am obținut prin marile sacrificii ale celor dinaintea noastră. Căutând răspunsuri, m-am îndreptat spre Ambasada Marii Britanii la București, care mi-a deschis cu amabilitate porțile pentru un interviu cu ambasadorul britanic Andrew Noble. Aflat în cel de-al cincilea an de mandat în România, ambasadorul Andrew Noble este un profund cunoscător al istoriei, culturii și psihologiei noastre, având inclusiv experiența României comuniste, țara în care și-a început cariera diplomatică.

Domnule ambasador, mulțumesc pentru această oportunitate! 24 februarie 2023 marchează un an de la invadarea Ucrainei de către forțele ruse. Dintr-o dată, Europa și lumea întreagă au trebuit să se confrunte din nou cu realitatea devastatoare a războiului. În ultimul an, în România am fost prinși într-o rețea complicată de informații și dezinformare, fiind nevoiți să gestionăm într-un amalgam istovitor amintiri și emoții puternice, solidaritatea, frica, empatia și nesiguranța. Suntem cu un an mai obosiți și mai confuzi, în timp ce diverse dileme răsar în spațiul public: de ce democrațiile occidentale „finanțează” războiul, de ce trebuie să plătim cu toții prețul pentru libertatea și suveranitatea Ucrainei și care sunt perspectivele pentru pacea viitoare.

Ambasadorul Andrew Noble: Cred că sunt întrebări absolut corecte și faptul că oamenii nu știu unde suntem în acest punct și spre ce ne îndreptăm nu este cu adevărat o surpriză, nu în ultimul rând pentru că jurnaliști extraordinari, cu o mare experiență, cu o capacitate uriașă de a judeca evenimentele, precum John Simpson, s-au înșelat în ianuarie 2022, ca și marea majoritate a oamenilor, pentru că un război era de neconceput. Din păcate, ceea ce am învățat în acest an este că un fapt de necrezut s-a întâmplat. Și această serie de evenimente de necrezut a continuat: războiul care, în viziunea rușilor, trebuia să fie o scurtă campanie pentru a prelua complet Ucraina, a eșuat. Așadar, am trecut la următorul nivel de necrezut, și anume că Putin a dat și mai mare amploare invaziei. Deci am trecut prin mai multe stadii ale imposibilului: la un an de la invadarea ilegală și neprovocată a Ucrainei de către armata rusă, de necrezut este că încă suntem în această realitate a războiului, exact în această situație. Și este foarte, foarte important să ne punem întrebarea dificilă unde suntem, unde mergem și de ce.

Cum a schimbat lumea acest război de neconceput? Care este impactul invaziei nu doar în regiunea noastră, ci și la nivel global?

La nivel concret, este o invazie care a provocat efecte globale, cum ar fi inflația alimentară sau absența proviziilor de alimente în zone mari din sudul globului. A creat un șoc al prețului energiei, care cred că este mult mai mare decât cel din anii 1970. Impactul invaziei este global, nu este resimțit doar în unele țări. Impactul asupra producției de îngrășăminte - industria noastră alimentară trebuie să găsească soluții pentru a produce alimentele de care toți avem nevoie fără îngrășăminte, deoarece proviziile rusești nu mai sunt disponibile. Deci există o mulțime de domenii în care cetățenii de rând sunt direct afectați de această invazie, în România, în Marea Britanie și peste tot în lume. Nimeni nu este scutit de aceste consecințe.

La un alt nivel, ce era de neconceput s-a întâmplat și, spre surprinderea comunității globale, Ucraina a fost nevoită să confrunte perspectiva teribilă a războiului. Dar când ne uităm înapoi la activitatea Rusiei de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, înțelegem că ceea ce Vladimir Putin a încercat să facă în Ucraina reprezintă următorul pas într-o strategie pe care o urmărea de ceva timp. Invazia parțială a Georgiei în 2008, invazia Crimeei, invazia Donbasului în 2014 au fost pașii pregătitori pentru această încercare mai mare. Și nu avem nicio îndoială că Putin și Rusia pe care o conduce trebuie să părăsească actualul conflict cu certitudinea că nu va mai putea încerca niciodată o astfel de invazie. Trebuie să aibă acea certitudine că a pierdut și că nu poate câștiga, pentru că fără această certitudine, va exista o data viitoare, istoria se va repeta. Și dacă rămâne cu teritoriile pe care le-a ocupat în Ucraina, inclusiv cele noi, data viitoare va viza următoarea regiune. Iar planurile lui nu se opresc doar la Ucraina. Putem observa că ceea ce urmărește este o viziune veche a Uniunii Sovietice sau a împărătesei Ecaterina cea Mare: „Novorossiya” („Noua Rusie”). Prin urmare, există și alte țări care ar putea fi sub amenințarea Rusiei dacă Putin nu este împins înapoi și teritoriul ucrainean nu este redat Ucrainei. Deci, motivul pentru care contează și merită sumele uriașe de bani pe care guvernele occidentale le cheltuiesc pentru a sprijini Ucraina este pentru că ceea ce am învățat cu adevărat este că trebuie să ne apărăm.

Trebuie să fim pregătiți să ne apărăm. Și asta a fost o mare schimbare, o mare lecție pentru aproape fiecare guvern din Europa de Vest și mult mai departe: trebuie să fim pregătiți să avem dotările militare care descurajează cu adevărat un agresor. Și dacă un agresor ne atacă, să putem riposta. Marea Britanie este în fruntea furnizării de sprijin militar, după SUA. Actualul prim-ministru britanic, la fel ca ultimul prim-ministru britanic, este de neclintit în decizia că trebuie să sprijinim în continuare Ucraina. Anul trecut am cheltuit 2,3 miliarde de lire sterline pentru asistență militară, plus 1,5 miliarde de lire sterline pentru ajutor economic și umanitar. Și angajamentul nostru este că vom egala cel puțin ceea ce am cheltuit anul trecut cu ajutorul militar. Întreaga politică a guvernului britanic este aceea de a accelera asistența militară pentru că noi ne putem permite mult mai puțin decât un stat nedemocratic într-un război de lungă durată. Putin ar putea să facă acest lucru mai mult timp decât reușim noi, prin urmare trebuie să accelerăm succesul ucrainean. Ucrainenii au împins deja trupele rusești înapoi în peste 50% din teritoriul pe care Rusia l-a ocupat la începutul conflictului. Deci ucrainenii au un real succes, iar rușii plătesc un preț enorm pentru ceea ce încearcă să facă. Trebuie să creștem prețul respectiv. Trebuie să creștem succesul ucrainean și apoi putem dormi cu toții mai liniștiți în paturile noastre. Aceasta este lupta care se dă acum pe teritoriul Ucrainei.

Marea Britanie a avut o poziție foarte fermă încă din prima zi a invaziei ruse în Ucraina. Pe 24 februarie 2022, Liz Truss, Ministrul de Externe în funcție la acea dată, a catalogat evenimentul ca „un act teribil de agresiune, un atac îngrozitor și neprovocat“. De ce a sprijinit Regatul Unit poporul ucrainean și Ucraina încă de la început?

Marea Britanie a fost un jucător important în securitatea europeană încă dinainte să ne fi născut noi. Am jucat acest rol în al Doilea Război Mondial. Eram practic singura țară europeană care nu a fost invadată în afară de Insulele Canalului, și totuși cantitatea de efort și bani pe care am depus-o pentru a elibera Europa de nazism a fost fără limite. În timpul Războiului Rece, pe linia de demarcație dintre Pactul de la Varșovia de atunci și NATO eram acolo pentru a apăra Alianța. Avem forțe militare de cea mai bună calitate pentru că știm că trebuie să ne apărăm. Prima datorie a oricărui stat este să-și apere cetățenii și teritoriul. Și luăm asta - și am luat-o întotdeauna - foarte în serios. Deci avem o motivație filozofică și istorică. De asemenea, înțelegem foarte bine și deciziile luate la Kremlin în acest moment și în această ultimă perioadă printr-o serie de evenimente foarte dureroase, precum asasinarea lui Alexander Litvinenko la Londra, otrăvirea de la Salisbury sau încercarea Rusiei de a înlătura opoziția democratică prin intermediul forței letale. Un cetățean britanic a fost ucis în Marea Britanie de către Rusia, așa că nu suntem deloc surprinși. În ianuarie și februarie 2022, am lansat avertismente cu privire la intenția Rusiei de a invada Ucraina. Înainte de aceasta, am antrenat mai mulți ani forțele ucrainene pentru a ajuta Ucraina să facă față acestei amenințări. Intenția a fost să descurajăm orice fel de amenințare. Dar apoi a trebuit să ripostăm. Deci, cred că este în ADN-ul nostru să luptăm pentru dreptatea unui sistem internațional democratic.

În calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, ne-am angajat să punem în aplicare Carta ONU. Și Rusia a încălcat una dintre principiile fundamentale ale Cartei ONU, care este neagresiunea față de vecinii tăi. Nu poți să invadezi pur și simplu o altă țară. Și toate justificările care au venit de la Kremlin sunt neîntemeiate. Acesta este un război brutal, este neprovocat, este fără precedent în Europa de la al Doilea Război Mondial. Nu sunt deloc surprins de măsurile luate de guvernul meu, reiterate cu fermitate de premierul Rishi Sunak în timpul vizitei sale la Kiev și când Volodimir Zelensky a fost la Londra.

Ați fost unul dintre primii oficiali care au mers la Suceava și la punctul de frontieră Siret, pe 27 februarie anul trecut, lăudând acțiunile consulare și umanitare de la granița cu Ucraina. Dvs. cunoașteți foarte bine România și traumele care ne leagă și ne despart totodată de Rusia, pentru că v-ați început cariera diplomatică la București, ca atașat de presă al Ambasadei britanice în perioada 1983-1986. Cum ați perceput reacția românilor în acele zile cu totul incredibile?

În primul rând, cred că reacția mea ca britanic în România a fost diferită de reacțiile românilor din România. Și am trăit această realitate intens la ambasadă, având niște discuții foarte relevante despre aceste aspecte. Cred că toți colegii mei britanici din ambasadă au înțeles evenimentele în primul rând din punct de vedere rațional: aceasta era o încălcare a Cartei ONU, era o acțiune extremă a unui stat în relațiile internaționale. Cred că același lucru au trăit și colegii mei români, plus o reacție emoțională din cauza proximității și din cauza istoriei României. Ultima invazie rusească a început în 1944 și s-a terminat în 1989, deci impactul ei asupra României îmi este foarte clar. De asemenea, impactul asupra Republicii Moldova. Iar identitatea împărtășită la nivel de familie între români și moldoveni este absolut clară. Deci nu m-a surprins deloc reacția extraordinară a românilor și dorința lor de a ajuta. Există foarte puține lucruri în România de astăzi în care experiența mea din România anilor 1983-86 este utilă sau relevantă pentru că, deși în București multe dintre clădiri sunt aceleași - știu exact unde sunt peste tot în oraș deoarece este același oraș, cu câteva clădiri noi adăugate, dar în esență arată la fel - relațiile interumane care au loc în aceeași structură sunt 1.000% diferite față de ceea ce se trăia în comunism. Există foarte puține lucruri pe care le experimentez acum, care mă fac să mă gândesc că „așa era și-n comunism“ - lucrurile care mă fac să mă gândesc la acest lucru tind să fie din zona birocrației nereformate sau țin de anumite aspecte referitoare la procesul de luare a deciziilor.

Unul dintre momentele care m-au impresionat în 2022 este mesajul dvs. video lansat pe canalele media ale ambasadei cu ocazia zilei de 1 Martie. L-am revăzut recent și, printre fulgi de zăpadă care pluteau în jurul dvs., ați spus și următoarele: „În toată viața mea profesională, nu m-am așteptat niciodată să transmit un mesaj în timp ce războiul se dezlănțuie în Europa. Un război inutil. Un război premeditat care nu poate decât să ne rănească pe toți.“ Care sunt gândurile și sentimentele dvs. un an mai târziu?

Probabil că aș merge puțin mai departe acum. Cred că pe 1 martie anul trecut încă eram cu toții prinși într-o reacție de șoc. Eram prinși între fugă și luptă. Mai exact, sub valul de adrenalină, mental eram în modul de fugă, deși trebuia să luptăm. Acum, aș adăuga ceva: „un război premeditat care ne poate face rău tuturor, dar nu o va face”, pentru că unul dintre lucrurile pe care le învățăm este că suntem, de fapt, o comunitate internațională destul de bună, care funcționează conform unor valori previzibile, care are solidaritate. Avem o tot mai mare solidaritate în toată Europa. Știrea principală este aderarea Suediei și Finlandei la NATO. N-am crezut vreodată că în timpul vieții mele voi auzi expresia „aderarea Suediei la NATO“. Suedia a fost neutră încă de la începutul secolului al XIX-lea, ca urmare a trecutului său militar îndelungat. Aderarea Suediei la NATO este unul dintre lucrurile incredibile la care asistăm. Cred că și suedezii împărtășesc această opinie, dar ei fac acest pas pentru că ceea ce reprezintă NATO acum, mai mult ca niciodată, este o forță pentru stabilitate, pentru pace, pentru absența războiului și absența amenințării.

În urmă cu 25 de ani, am lucrat în Ministerul nostru de Externe inclusiv pe tema relației NATO cu Rusia. Și îmi amintesc că se purtau discuții dacă putem avea în vedere aderarea Rusiei la NATO, lucru care evidențiază cât de deschisă a fost Alianța Atlantică față de cea mai ambițioasă relație cu Rusia. Și a devenit foarte clar după câțiva ani că Rusia nu era interesată de acest tip de relație deschisă. În NATO, vrem absența războiului. Ne dorim ca popoarele noastre să beneficieze de avantajele socio-economice aduse de progresele tehnologice. Nu ne dorim să cheltuim banii pentru protejarea cetățenilor noștri și a cetățenilor prietenilor noștri. Dar dacă o țară decide că va distruge sursele ucrainiene de electricitate sau că va ataca spitalele ucrainene, nu există absolut nicio îndoială că atitudinea corectă este să-i ajuți pe acei oameni care apără acele spitale și acele centrale electrice în toată Ucraina – să-i ajuți să facă acest lucru mai eficient și să respingă agresorul care pare să nu aibă nicio intenție de a avea relații pașnice cu cei mai apropiați vecini ai săi. Deci, aș spune că invazia ne poate răni pe toți mai ales prin testarea valorilor și a convingerilor noastre cu privire la ceea ce avem în comun, ce trebuie să apărăm și ceea ce este prețios pentru cetățenii noștri, pentru guvernele noastre și pentru modul nostru internațional de viață. Și dacă nu ne apărăm valorile, nu trebuie să fim surprinși dacă vor fi atacate din nou.

Având în vedere evenimentele din ultimul an, cum au evoluat relațiile bilaterale dintre România și Marea Britanie?

Tendința relațiilor dintre Marea Britanie și România a fost în orice situație pozitivă, dar cred că în 2022 lucrurile s-au accelerat și a existat un nivel mai mare de interacțiuni practice și formale între guvernele noastre, ceea ce a produs o calitate diferită a relației. Mult mai mulți britanici au vizitat România. Mult mai mulți britanici înțeleg acum cine este România modernă. Există încă un deficit real și o cerință reală de comunicare: România trebuie să le explice prietenilor săi cine este ea astăzi, pentru că majoritatea britanicilor din Regatul Unit au o impresie foarte greșită despre România – doar România poate corecta această percepție. Dar relațiile noastre oficiale, militare, în politica externă, în investiții și schimburi comerciale fac cu adevărat pași foarte importanți. În calitate de ambasador aici, cu o dimensiune în creștere a ambasadei, parțial ca urmare a ceea ce s-a întâmplat anul trecut, dar și din motive mult mai profunde, motive pe termen mai lung, pot spune că parteneriatul strategic pe care l-am avut din 2003 dă cu adevărat roade într-un spectru larg de domenii. Și acest trend va continua și anul acesta. Corpul diplomatic al ambasadei britanice la București este acum mult mai mare decât era în urmă cu patru ani și jumătate, când am ajuns aici ca ambasador.

Printre multele încercări de a explica invazia Ucrainei de către Rusia se numără și opinia că în lume nu mai sunt diplomații de altădată. Cum vă raportați la ipoteza că actualul conflict este un eșec al negocierilor diplomatice?

Cred că trebuie să fim foarte atenți la exprimare. Cred că este clar că nu a existat o soluție diplomatică pentru această situație. Mulți oameni au crezut că merită să facă un efort suplimentar cu președintele Putin. Și am văzut o mulțime de fotografii cu demnitari care au mers la Moscova pentru a găsi o soluție diplomatică. Pe unii dintre ei, i-am văzut umiliți public, ceea ce a semnalat clar cât de „serioase“ erau intențiile lui Putin de a căuta o soluție diplomatică. Demnitarii nu pot fi acuzați că au încercat. Rusia poate fi acuzată că nu a avut niciun interes să găsească o cale diplomatică. Și nu poți avea o soluție diplomatică dacă o parte are planul de a-și cuceri vecinii prin mijloace militare, pe care îl elaborează de 25 de ani sau mai mult. Dacă aceasta a fost intenția Rusiei - și acum putem vedea că aceasta a fost - diplomația nu va funcționa. Dar nu este vina diplomaților care au încercat.

Negocierile diplomatice se vor relua odată ce luptele vor fi oprite. Diplomația și războiul sunt adesea definite ca parte a aceluiași continuum. Dar diplomația va avea o șansă reală doar atunci când Putin va accepta că militar nu poate realiza ceea ce și-a dorit. Și va fi foarte dificil pentru că Putin va dori să-și păstreze cât mai multe resurse pentru a lupta din nou și a câștiga data viitoare.

România are diplomați excelenți și lucrăm foarte strâns cu ei într-o mulțime de domenii.

Multe dintre realizările reale ale diplomației până la sfârșitul Războiului Rece sunt legate de Tratatul privind Forțele Armate Convenționale în Europa, despre care majoritatea oamenilor nu au auzit niciodată. Dar a fost un tratat de o importanță fundamentală, care a construit încrederea și a îndepărtat foarte mult amenințarea. Rusia a distrus sistematic câștigurile diplomatice de mai multe decenii. Și nu trebuie să ne uităm doar la Ucraina pentru asta, avem ca exemple și Siria, Libia, Mali - sunt alte exemple prin care Rusia spune că nu este interesată de diplomație. Forța creează dreptul: vrem asta, vom lua asta. Orice copil înțelege că acesta este principiul după care funcționează bătăușii, acei „bullies“ din curtea școlii. Și dacă vrei să trăiești o viață care este în întregime condiționată de bătăuș, faci ce spune bătăușul. Pentru a înfrunta bătăușul, este nevoie de foarte mult curaj. Iar curajul este ceea ce are NATO, ceea ce are grupul nostru de prieteni și aliați, care este un grup foarte mare, fără a fi limitat doar la Europa – cu toții știm că trebuie să ne ridicăm împotriva bătăușilor și agresorilor.

În Ucraina, Putin se bazează pe trupe de elită formate din zeci de mii de oameni eliberați din închisori. Acesta este deopotrivă un semn al unui fel de depravare politică, dar și al unei disperări. Aceasta este poziția bună în care se află rușii: trebuie să se bazeze pe prizonieri pentru a lupta pentru ei. Și acesta este, de asemenea, unul dintre motivele pentru care oamenii nu ar trebui să fie prea convinși de fanfaronada de la Moscova că totul merge conform planului. Cu siguranță nu merge. Cu aproape 200.000 de militari uciși sau răniți, poporul rus simte costul acestei încercări de a invada Ucraina. Planul domnului Putin nu merge bine, dar sistemul nostru, sistemul de coexistență pașnică, al Cartei ONU, al dreptului internațional iese întărit din această încercare. Și într-un fel, despre asta este diplomația, despre a avea instrumentele necesare pentru a rezolva probleme. Și cred că odată cu această încercare, ne-am întărit legăturile și instrumentele.

Privind în viitor, ce înseamnă pacea în regiune pentru Marea Britanie? Care sunt orizonturile spre care ar trebui să ne îndreptăm privirile cu speranță?

În iunie, Londra va găzdui o conferință privind reconstrucția Ucrainei. Oamenii încep să se pregătească pentru momentul în care armele vor fi oprite. Este absolut corect să facem acest lucru și va trebui să ajutăm cu toții Ucraina să se pună din nou pe picioare. În cele din urmă, refugiații ucraineni se vor putea întoarce la casele lor și își vor putea continua viața ca una dintre cele mai mari populații europene, ca număr, într-o țară care este un coș de pâine nu doar pentru Europa, ci și pentru Africa de Nord, pentru Orientul Mijlociu, pentru o parte uriașă a lumii – o țară care are atât de multe de oferit în contextul acestor relații. Modul în care va fi restabilită relația dintre Ucraina și Rusia va depinde foarte mult de cine se află la Kremlin în acel moment și de alte puteri regionale precum Belarus. Vor fi discuții foarte dificile din cauza acțiunilor lor în această criză. Dar cred că vom ieși cu toții din această situație știind foarte bine că trebuie să ne menținem apărarea. Pe viitor trebuie să înțeleagă toți bătăușii și agresorii ce se întâmplă când nu ești implicat în relații diplomatice – deși bătăuș sau agresor sunt cuvinte mult prea mici pentru aceste atitudini. Și cred că acest concept de bătăuș al clasei este foarte familiar, din păcate, pentru mulți dintre noi. Asta trăim noi acum la nivelul statelor lumii.

Credeți că Putin va eșua în acest an?

Cred că nu este vorba doar despre un om. Nu sunt specialist în Rusia, așa că nu vă pot da o prognoză. Știu doar ce sper. Cred că dacă v-aș da prognoza mea, ar fi de fapt o expresie a speranței mele.

Cred că este relevant faptul că unul dintre motivele cheie pentru care trupele ruse au fost retrase din Afganistan a fost efectul sacilor cu cadavre care au plecat din Afganistan spre Rusia. Și iată acum un popor slav, un popor ortodox, care este parțial vorbitor de rusă - nu toți ucrainenii vorbesc ucraineană, mulți dintre ei vorbesc rusă, dar sunt ucraineni - și oamenii acestui popor sunt atacați în paturile, spitalele și centralele lor electrice de către Rusia. Care dintre aceste lucruri ar putea să atragă o mamă, o bunică sau o soție obișnuită din Rusia? Prin urmare, consider că șansele unui sprijin în creștere pentru Putin în Rusia sunt foarte limitate. De unde provine riscul real pentru el - din propriul popor - probabil că vom ști doar retrospectiv. Poporul rus este obișnuit cu suferința. Sunt prea multe milioane de ruși care nu au avut parte niciodată de o îmbunătățire reală a condițiilor lor socio-economice, în ciuda destrămării Uniunii Sovietice. Deci sunt mulți ruși care sunt obișnuiți să sufere și sunt obligați să sufere în acest moment. Pe de altă parte, rușii sunt un popor nobil, cu o spiritualitate profundă, cu o viață intelectuală comparabilă cu oricare din Europa. Așadar, perspectiva interesantă este că vom recrea o relație cu Rusia care va corespunde potențialului poporului rus. Și aceasta este o perspectivă atrăgătoare. În prezent, această metodă abuzivă de a conduce relațiile internaționale, o replică a mentalității secolului al XVIII-lea, dacă ne gândim la Ecaterina cea Mare, este specifică abordării Uniunii Sovietice, care credeam că a dispărut pentru totdeauna. Și, cu siguranță, una dintre etapele fazei de reconstrucție va fi legată și de interesele economice ale Rusiei, care și ele pot fi reconstruite. Dar Rusia va trebui să coopereze cu noi toți.

Între timp, propaganda rusească își face de cap peste tot în lume, inclusiv în România. O mare varietate de oameni este atrasă de retorica și de narațiunile ei idealizante sau dezbinatoare, care sunt mai ușor de procesat decât discursul abstract despre apărarea sistemului internațional de valori, a libertății și drepturilor omului. De ce este absolut vital să ne menținem pozițiile și să continuăm să răspundem ferm amenințărilor care vin dinspre Rusia?

Dacă vrem ca economia globală să funcționeze. Dacă dorim acel potențial de creștere în toate țările noastre, fără inflație, fără ca oamenii să nu își permită să-și încălzească casele în timpul iernii, fără scumpirea îngrozitoare a alimentelor, avem nevoie de încheierea războiului din Ucraina cât mai repede posibil și de normalizarea relațiilor - în normalizare, va exista creștere economică. Ea există întotdeauna în procesul de reconstrucție după un eveniment devastator. Prin urmare, trebuie să atingem această țintă cât mai repede posibil, dar acest proces trebuie să fie susținut de asigurarea că nu vom mai fi niciodată în poziția în care am fost în cea mai mare parte a anului 2022 și la începutul lui 2023. Avem nevoie urgent de normalizare, dar o vom obține prin determinare și încredere în noi, care nu trebuie să dispară. Vizita la Kiev a președintelui Biden a demonstrat determinarea Americii pentru protejarea sistemului nostru. Și toate guvernele aliate ar trebui să facă tot ce pot, cât mai repede posibil, în mod proactiv, pentru a susține forțele ucrainene și poporul ucrainean. Asta vrem și trebuie să se întâmple pentru a opri agresorii de la atacuri viitoare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Experienta personala traita intr'un vagon de tren pe jumatate plin, tarziu, controlul nici nu aparuse. Un scandalagiu baut se ia de un calator, din senin. Insulte, bruscari, amenintari. Toata lumea intoarce capul si se uita pe geam.

    La un moment dat se opreste si se aseaza. Am crezut ca s'a calmat si i'a trecut, dar apoi a trecut la alta tintà. Lumea tot cu ochii pe geam. Atunci am inteles ca are chef sa ia tot vagonul la rand.

    M'am ridicat si hotarat m'am infipt in fata lui, gen : "ce poftesti mà musiu ?" cerandu'i sa se calmeze. Un moment de liniste prelunga, cred ca tipul procesa lent ce sa faca mai departe.
    Si atunci, oo, minune, a mai ridicat cineva vocea timid la el, apoi inca o persoana ceva mai hotarata.

    Am spus atunci mergeti dupa controlor. Vine controlorul, ezitant cu procedura, ii spun sunati imediat la politia TF si'l dam jos in gara urmatoare.

    Pana la urma controlorul si cu calatorii am facut'o intr'o halta mai inainte de statia unde ar fi trebuit sa vina echipajul (de altfel nici n'au aparut apoi).

    Ei, acum cam asa e si cu Rusia versus vecinii ei din vagon, mai apropiati sau mai departati.

    Altfel repetam schema cu mustaciosul din anii '30 si demonstram inca o data ca n'am invatat nimic din istorie, desi se repeta.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult