Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
La 77 de ani, John Simpson este o legendă vie a jurnalismului mondial: impunător și ferm, continuă să străbată lumea pentru a oferi publicului panorama completă a evenimentelor care-i zdruncină și năpăstuiesc devenirea.
Într-o carieră de peste 50 de ani la BBC, ca editor de politică externă și corespondent special, John poate spune că a văzut totul și a trăit totul, inclusiv Revoluția română din 1989.
Când l-am întâlnit în 2019, mi-a povestit cu o incredibilă acuratețe cum în urmă cu 30 de ani improviza o mică redacție într-o cameră a Hotelului Intercontinental din București pentru a relata lumii întregi povestea impresionantă a căderii unei dictaturi.
Cu un curaj greu de zdruncinat, o memorie uriașă și o pasiune nestăvilită pentru meseria de jurnalist, John Simpson este cu siguranță unul dintre cei mai documentați martori ai evenimentelor și războaielor care au marcat ultima jumătate de veac. Iată motivul pentru care l-am rugat să răspundă pe înțelesul tuturor la unele dintre marile întrebări care macină orice om de rând în această perioadă, ca să înțelegem mai ușor prin ce trecem la granița cu Ucraina, să ne temperăm tentația isteriei și să mai îmblânzim fiara populismului care își arată colții, în lipsa unei comunicări prompte, clare și eficiente din partea guvernului nostru.
Extremismul și naționalismul nu cresc din proprie inițiativă, ele sunt hrănite de lipsa de adecvare a mesajelor importante la nivelul tuturor categoriilor de public. Când ani de zile ai fost ignorat cu superioritate sau mituit ocazional, te îndrepți orbește spre primul suflet de aur care îți vorbește pe limba ta. Trăim în paradigma guvernării cu o comunicare lamentabilă, lucru care ne obligă să suplinim autoritățile și să căutăm răspunsuri la adevăratele autorități.
Domnule Simpson, ce carte joacă Rusia prin Vladimir Putin, profitând de aceste vremuri care au polarizat și destabilizat o lume întreagă?
Îngrijorarea Rusiei este că Ucraina, precum România, Polonia, Cehia etc., se va alătura Alianței Nord-Atlantice (NATO) și poate, în cele din urmă, și Uniunii Europene, lăsând Federația Rusă mai expusă și mai izolată ca niciodată. În prezent, nu pare că Ucraina va deveni și ea o putere occidentală, dar Vladimir Putin este dornic să distrugă orice șansă ca acest lucru să se întâmple. În același timp, Putin își dă seama că popularitatea lui scade în Rusia (un sondaj de opinie l-a coborât recent la 33%) și este îngrijorat de alegerile prezidențiale din 2024. Dacă va pierde alegerile, averea și libertatea lui personală ar putea fi în mare pericol. Fără îndoială, își amintește că popularitatea i-a crescut în mod impresionant când a luat Crimeea de la Ucraina și, conform calculelor sale, dacă provoacă acum un scandal cu Ucraina, va părea puternic și opinia publică se va aduna în jurul lui.
Lumea după Vladimir Putin. Ce credeți că dorește liderul rus cu adevărat: Ucraina, o nouă Uniune Sovietică sau doar o destabilizare a structurilor și a valorilor occidentale?
Putin știe mai bine decât noi toți cât de slabă și de săracă devine Rusia pe zi ce trece. Dintotdeauna, abilitatea lui a fost să distragă atenția poporului rus și a lumii întregi de la această realitate. În 2014, ca un scamator, a stârnit în mod abil pericolul în estul Ucrainei și a semănat în oameni teama că vor fi invadați, în timp ce își asigura, de fapt, stăpânirea asupra Crimeei și își consolida autoritatea în zonă. Ucraina de Est a fost doar o tactică de distragere a atenției. Putin își poate continua drumul său înainte doar lăsând impresia că este eficient și puternic, când de fapt el este eficient, dar nu foarte puternic. El vrea să exploateze slăbiciunile evidente ale Occidentului și face acest lucru într-un mod genial. Este posibil să fi ajutat Marea Britanie să voteze pentru Brexit și America să voteze pentru Trump, iar acum a scos cu siguranță în evidență diviziunile din UE, ademenind Franța și Germania departe de o poziție unificată a NATO cu privire la Ucraina. Acestea sunt adevărate succese tactice, dar ele nu demonstrează neapărat forța; dimpotrivă.
Fantoma războiului începe să ne bântuie: amenințarea este reală sau trecem doar printr-un atac de panică?
Dacă Putin ar fi cu adevărat chitit pe război, eu cred că ar fi început o mare propagandă în primul rând în Rusia: ceva ce clar nu a făcut până acum. Nu-mi amintesc ca vreo țară care și-a făcut cu adevărat planuri de război să fi eșuat în a-și mobiliza propria opinie publică. Desigur, după cum știm cu toții, acest tip de situație poate degenera foarte rău și un război poate izbucni oricum. Dar a muta câteva sute de mii de trupe în jurul granițelor nu este același lucru cu a începe un război. Cred că maximul pe care Putin îl va face este să provoace și mai multe probleme în estul Ucrainei. Este ieftin și oarecum greu de detectat. Nu cred că va face o fandare spre Kiev sau că va organiza o invazie majoră. Dar aș recunoaște imediat că poate am subestimat gravitatea situației.
Credeți că poporul rus este dispus să-l urmeze pe Putin într-un război cu Occidentul?
Toate semnele arată că opinia publică din Rusia ar fi reticentă să-l urmeze pe Putin într-un război. Dar asta nu înseamnă neapărat mare lucru. Dacă ar începe războiul, ar crește și susținerea lui. Așa se întâmplă de obicei.
Sunteți îngrijorat, pesimist sau cu ce sentimente priviți cursul acestor evenimente, după o viață petrecută în miezul afacerilor externe?
Sunt deprimat, mai mult decât orice altceva. În urmă cu doar șase sau șapte ani, te puteai gândi cu încredere și optimism la viitorul lumii. Acest tip de exercițiu demonstrează că vechile politici sunt încă valabile. Faptul că Rusia, China și Iran formează o coaliție anti-occidentală este profund deprimant. Modul în care China a înăbușit libertățile personale pe teritoriul ei și în Hong Kong este cu adevărat trist, iar dacă China invadează Taiwanul - ceea ce, din nou, este mai puțin probabil decât pare – acesta ar fi un dezastru internațional major. Deci cu siguranță sunt cam mohorât.
Care este scenariul cel mai pesimist la care ar trebui să se aștepte Europa?
Cred că cel mai sumbru scenariu ar fi ca lucrurile să meargă foarte rău în Ucraina, SUA și Marea Britanie să fie implicate, Franța și Germania să stea deoparte și totul să se lase cu o confruntare reală și vărsare de sânge. Dar lucrurile nu trebuie să fie așa. Vladimir Putin ar putea decide că riscurile economice ar fi prea mari pentru Rusia și că America are puterea de a deteriora economia rusă într-un mod îngrijorător. Putin poate realiza mai multe comportându-se ca o pacoste totală decât declanșând un război. Eu cred că este prea inteligent pentru a ieși din largul lui. Desigur, există posibilitatea ca acest optimism relativ al meu să pară foarte stupid peste câteva zile sau săptămâni, dar dacă mă înșel va fi pentru că am judecat greșit, și nu pentru că o invazie urmată de război este inevitabilă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Aaa, si-mi amintesc de bancu` ala mai vechi: La ora de geografie. Cu cine se invecineaza Uniunea Sovietica? Cu cine vrea!
Iar faptul ca Rusia lui Putin este nucleul tare al fostei uniuni cam spune totul despre cine-a mostenit CCCP-ul - si desi a stat adormit o gramada de vreme, se pare ca se trezeste...
Si be: io nu ma uit la tembelizor, io citesc cartz'. Chestiile alea pe care le rasfoiesti, daca iele ie pe hartie sau tot dai cu destu` daca ie pe ridar. Cartz'. Te fac neprost.