Ancheta RISE: Poți să te superi pe Hagi?

Foto Facebook/ Dan Barna

Înțeleg că dl. Dan Barna are un punct de vedere degajat cu privire la acea așa-zisă anchetă dată de RISE Project. „Este cumva firesc într-o campanie electorală să existe genul ăsta de demersuri”, ne transmite din alergarea sa hotărâtă.

Unii ar zice că, tocmai fiind campanie electorală, n-ar trebui să fie atât de degajat!

Deci, ce se joacă aici? O anchetă care – lungă, șchioapă, chioară, că e servită, nu mai zic (1)! - ce spune ea, vrei nu vrei? Vorbește de parcă prea mulți colegi de școală, parcă prea mult „SES-am Deschide-te!” (supertitlu de proiect social, ar trebui să-l împrumute și alții, cu redevență, desigur) în meciuri cu banul public (european), unde în tribune mai sunt și persoane dezavantajate… 

Dl. Barna pare că mizează însă pe frumusețea fotbalului: d-aia e frumos, că unde unul vede ofsaid, altul zice că e ok poziția, unul, că e henț, altul, că se acceptă; mai e și legea avantajului la o adică, mai se găsește unul că nu vezi, domnule, cine fluieră șamd. La fotbal e fain că nu-ți schimbi preferinețele în funcție de cum evoluează echipa în teren, ori ești fan ori nu ești fan.

Înțeleg, așadar, că unde e vorba de politică … Dar pe asta n-o mai înțeleg. „Barna, după acuzele Rise Project: E ca și cum ne-am supăra pe Hagi că n-a înscris de fiecare dată”.

Nu că e vorba de Hagi – fiecare e liber să fie cine vrea. Doar că sunt momente când te poți supăra chiar și pe Hagi, al dracului te superi, îți vine să spargi televizoru, când auzi că tov. Hagi ală de pe teren, ăla chemat să lupte, să dea goluri, își dă cu stângu-n dreptu pentru că înaintea meciului a petrecut cu tot felul de afini, în damf de laur.

Pe vremea ailaltă, când bunică-miu mă punea să citesc ziare, că trebuie să știu pe ce lume trăiesc (ăsta da argument!), mi-aduc aminte de o „Săptămâna”: cred că era după finala Cupei Campionilor din 89 , cand Steaua a luat-o cu patru la zero de la Milan (finală, nu glumă). Sau poate era altul momentul. În orice caz, mi-aduc aminte cum trăgea autorul – cred că nu putea fi decât (Eugen) Barbu, după libertatea de exprimare - că ăștia stau prin baruri, pe la Inter și Lido, pe banii statului (încă nu le zicea publici) în loc să fie pe teren, că s-au culcat pe laurii victoriei... Sigur, eu nu aveam maturitatea politică să înțeleg că uite cine scrie, organul securiștilor, că și securiștii ăștia sunt pe categorii – buni, răi și microbiști.

Eu atâta țin minte – că m-a răcorit cum le-o zicea. Și dacă nu aveam nici maturitatea să sparg televizorul Venus când îl vedeam pe nea Nicu, sigur l-aș fi spart (televizoru) să-l fi auzit atunci pe Hagi zicând la telejurnal – și ce-ați fi vrut, să bag goluri mereu? (2)

Eu atâta am avut de zis, să mă răcoresc. În atmosfera asta de 89 care e în țara asta, n-ar trebui să se joace atât de degajat, nici măcar la televizor. Au trecut, totuși, 30 de ani!

Nu face nimic. E normal e firesc. Vă salut (pentru nostalgici, evident, sursa, aici, de la 1,12,00 la 1,13,00). 

PS. Cu ocazia asta, am înțeles și de ce nu se mai joacă fotbal ca lumea la noi. Conform Legilor fotbalului (un ceaslov oficial de 104 pagini) arbitrul „aplică avantaj și lasă jocul să continue atunci când o abatere are loc și echipa împotriva căreia s-a comis o abatere poate să obţină un avantaj şi să sancţioneze abaterea comisă iniţial dacă avantajul presupus nu se realizează în acel moment sau în câteva secunde”. Păi să nu-ți iei câmpii cu regulile astea?

Nota:

(1) Mă gândesc relaxat cât de prost e americanu, „ăl mai prost om”, vorba aia – adică, de exemplu, el chiar nu se prinde că asta cu impeachmentu’ lu’ Trump e servită? E de la unu care culmea, își zice fluierătoru – whistleblower. Într-o Românie vigilentă, nici nu stăm la discuție: parcă noi nu știm cum e cu anchetele astea? domnule, nu contează ce face, ce zice... dacă e servită, nu se pune!

(2) Peste ani, avea să vină și explicația. Iat-o aici, în toată frumusețea ei. ”Totuşi, mai există un motiv dezvăluit de Gică Hagi la emisiunea Replay pentru care s-a simţit umilit, chiar înainte de fluierul de start. "Când am intrat în cabine şi am văzut echipamentul de joc, albastrul acela urât m-am luat cu mâinile de cap. Am făcut o criză de nervi, am zis, domnule, aşa  ceva nu se poate! E finala Cupei Campionilor şi noi jucăm cu jambierele rupte! Da, da, nu vă miraţi! Aveam jambierele rupte!  Era finala Cupei, trebuia să aveam un echipament nou, frumos, ceva deosebit...", şi-a amintit Gică Hagi care s-a simţit inferior încă dinaintea începerii meciului.

Să nu se supere colegii mei, dar pe vremuri măcar aveai un motiv sa nu spargi televizorul – prindeai bulgarii!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp