Antreprenorii care s-au reinventat și lucrează „în tranșee” cu cei care ajută: „Sun un prieten să fac rost de sute de combinezoane, dau telefoane să organizez un transport de conserve”

Foto: imagesines/ Alamy/ Profimedia

Ashoka România, biroul local al celei mai mari rețele internaționale de susținere a antreprenorilor sociali și a inovației sociale, și-a mutat în online strategia de susținere a agenților schimbării din România. De mai multe ori pe săptămână găzduim webinarii, ateliere de lucru și conversații menite să antreneze noi abilități și să susțină ecosisteme pentru schimbare.

Am vorbit cu Dorica Dan și Andrei Pogonaru, un antreprenor social și un antreprenor de business care, în ciuda crizei, au găsit resursele de reziliență să se reinventeze.

Andrei Pogonaru - Antreprenor, investitor și filantrop. Andrei este co-proprietar al Veranda Mall și partener în cadrul Central European Financial Services. Este în board-ul mai multor ONG-uri din România și a devenit primul membru din România al Ashoka Support Network, o rețea globală de lideri de business care își folosesc creativitatea, energia și conexiunile pentru a genera schimbare socială sistemică.

Dorica Dan - Antreprenor social și Ashoka Fellow. Dorica revoluționează domeniul bolilor rare, fiind fondatoarea primului centrul de excelență european în domeniul bolilor rare condus de pacienți. La No-Ro, în Zalău, Dorica oferă o formă de suport integrată pentru pacienții cu astfel de afecțiuni, îmbinând serviciile medicale cu cele sociale. Este totodată Președinta Alianței Naționale pentru Boli Rare România și membru în consiliul director al EURORDIS, cea mai mare organizație de profil la nivel european.

Cum au fost afectați beneficiarii tăi, Dorica, de criza Covid-19? Și ce ai făcut ca să îi ajuți?

A fost și este foarte greu pentru toți pacienții cu boli rare din România [notă: sunt 6200 de pacienți cu boli rare aflați sub tratatament în România și se estimează că alte zeci de mii sunt fie nediagnosticați, fie diagnosticați greșit]. Faptul că centrele de terapii, precum centrul No-Ro, au trebuit să se închidă a afectat foarte mult famiile cu astfel de pacienți. Este foarte greu să faci terapie pentru afecțiuni din spectrul autist în izolare, de exemplu. Terapiile nu trebuie oprite. Dacă se întâmplă asta, boala regresează și se pot întâmpla catastrofe. Pentru cei care au nevoie de terapii fizice asociate - perfuzii, radioterapie, chimioterapie - este foarte greu. Le e teamă să călătorească pentru a nu fi infectați. Zilele acestea s-a donat mai puțin sânge, astfel încât unii bolnavi, cei care suferă de talasemie, de exemplu, nu și-au putut face perfuziiile la timp. Am scris către Minister și Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru a-i determina să creeze un cadru legal pentru administrarea terapiilor la distanță și pentru decontarea lor. Am încercat să consiliem părinții online, să realizăm video-uri demonstrative pentru ei, ca să suplinim măcar puțin interacțiunea dintre terapeut și copil. Pregătim și o platformă digitală care va fi gata în câteva săptămâni și care va ajuta în mod direct copiii care suferă de boli rare.

Andrei, cum se resimt valurile de criză din partea mediului de afaceri?

Mediul de afaceri este in fibrilație. Mall-urile au fost primele afectate. Am văzut din martie o scădere a traficului și era previzibil ce urma să se întâmple. Am luat măsuri încă de la început - igienă crescută, măsurat temperatura la intrare, angajatii au venit cu taxiuri și servicii de ride sharing. Am închis la început restaurantele, apoi am închis aproape tot mall-ul, mai puțin 5 magazine (hipermarket, farmacii, etc.). Ai un centru comercial mare, care are 120 de magazine și functionează doar cu 5 acum, dar trebuie platite in continuare utilități, pază și alte servicii pentru 120.

Și totuși, tot către mediul de afaceri, “lovit” și el, vin sute și mii de cereri din partea spitalelor și a ONG-urilor. Cum le gestionați, Andrei?

Când criza era la început, am dat de Geeks for Democracy, un grup de voluntari tineri care erau dispuși să ducă alimente câtre bătrâni care nu se pot deplasa. Văzând energia și dorința lor, am început să contribui cu bani, apoi cu toată infrastructura Veranda Mall - birouri, centru logistic. În acest moment orice donație este foarte dureroasă pentru că nu știm când vom reveni la normal. Mă refer din punct de vedere social, când se vor simți oamenii confortabil din nou să consume, se meargă la film, să se revadă în contexte sociale. În această vreme însă, este impresionantă colaborarea cu ONG-urile. Afli cine este activ. E fascinant câți oameni noi am cunoscut și cu cați oameni cu care nu mă știam colaborez intens acum. Este important să nu uităm la efectele crizei în linia doi, în linia trei. Acolo sunt mari probleme. Altă dată organizam gale caritabile, acum am impresia că lucrez în tranșee cu oamenii care ajută. Sun un prieten să fac rost de nu știu câte sute de combinezoane, dau alte trei telefoane să organizez un transport de conserve. Ma simt mult mai implicat, nu dau doar bani. Este o oportunitate pentru toate ONG-urile să creeze legături mult mai apropiate cu donatorii lor, să creeze legături bazate pe empatie, nu doar tranzacționale. Lucrăm în rețele de rețele, și asta schimbă mult inclusiv premisele pentru lucrul împreună pe viitor.

Dorica, cum a fost pentru tine in aceasta perioadă colaborarea cu ONG-urile, dar și cu autoritățile?

Mi-am dat seama de la început că vom avea pacienți cu Covid-19 în Sălaj și că spitalul trebuie sa fie pregătit. Ei nu au specialist genetician, noi suntem singurii din județ care avem și îl punem la dispoziția spitalului. Era clar că trebuie să creștem capacitatea de diagnosticare, așa că am vorbit și cu cei de la Asociația pentru Relații Comunitate, am oferit extractorul nostru genetic spitalului și am pus în mișcare multe contacte pentru a găsi furnizori de teste. Am intrat pe mai multe platforme de colaborare cu ONG-uri, pe platforma Făbine, de exemplu, dar și cu investitorii de la Seedblink. Am început să discutăm cu industria farma pentru a reorganiza terapiile la domiciliu. Când lucrezi cu un număr așa de mare de beneficiari, nu poți să nu lucrezi cu autoritățile. În timp record am lucrat cu ei și am creat baza legală pentru funcționarea asistenței sociale și medicale pe timp de criză.

Andrei, la ce te aștepti pentru viitor? Cum iei în continuare decizii de business?

Modelele matematice arată potențiale noi valuri. Valurile se vor termina când va apărea un vaccin, dar mai durează. După terminarea carantinei, va exista o perioada de pauză de 4-5 luni, timp în care vom face din nou business, dar e incert ritmul. Apoi revine sezonul rece, posibil să revină un nou val, dar vom fi mai confortabili cu măsurile de carantină. Ca mall, riscăm să pierdem Crăciunul, perioada în care mulți din chiriași vând jumătate din cât vând în tot anul. Sunt atât de multe necunoscute și atât de multe lucruri pe care nu le știm. Ce fac este să îmi fac scenarii de business, dar să le implementez cât mai târziu posibil. Filosofic vorbind, săptămâna asta am mai puține informații decât aș avea săptămâna viitoare, așa ca iau decizia în ultimul moment. Acum însă e prea devreme și e prea multă instabilitate pentru a lua decizii strategice. Ne vom da seama abia post factum de ce strategii vom avea nevoie în viitor. E clar că multe din întâlnirile pentru care pierdeam timp călătorind pot fi făcute online. Ce mai fac, chiar de mai multe ori pe zi, este să mă uit la indicatorii financiari de încredere din sistemul bancar. Spre deosebire de 2008, acum nu arată rău. Mă uit la mai mulți indicatori, în special la premium-ul la obligațiuni suverane din zona EUR. Asta îmi spune unde ne îndreptăm. În acest moment lucrurile încă arată stabil la nivelul băncilor si al sistemului financiar global.

Dorica, ce trebuie să facem, ca societate, ca pe viitor să fim mai pregătiți pentru astfel de crize? Cum vindecăm trauma colectivă prin care trecem?

Cel mai important lucru este să fim ocupați, să fim proactivi, să ne implicăm, sa fim solidari și să fim aproape de beneficiarii nostri, regândindu-ne activitatea in mediul online. Este, într-un fel, o perioadă în care ne reinventăm cu toții. Pe viitor, vom fi mult mai atenți la semenii noștri și mult mai pregătiți să facem față unei crize. Sunt optimistă. Personal, nu mă așteptam să existe atâtea investiții în genetică de exemplu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp