La final de an mă întreb de unde să încep bilanțul pentru 2015 pentru a evalua prioritățile anului 2016. Pentru că sunt moldovean şi sunt expus la lipsurile regiunii de unde provin, închei anul cu aceleaşi regrete ca şi în decembrie 2014: încă nu avem nimic început la construcția autostrăzii Târgu Mureş-Iaşi. Sau poate că nu sunt încă bine informat, de fapt autostrada Târgu Mureş-Iaşi există, dar doar pe Wikipedia.
Gândul că după 25 de ani de democrație încă nu avem o autostradă care să lege Moldova de restul lumii mă face să îmi pun multe întrebări. Este evident că această autostradă ar fi trebuit să fie rezultatul cu care s-ar fi mândrit actuala clasă politică. Se pare că ambiția ei a fost doar la nivel de studii pentru o asemenea investiție.
În prezent în Parlamentul României sunt 123 de parlamentari din cele 8 județe ale Moldovei, care sunt rezervați în a crea o coaliție transpartinică pentru cauza acestui proiect regional. Interesul de partid este mai mare decât curajul de a călca pe orgoliul personal şi a-l supăra pe şeful cel mare.
Să fie tocmai astfel de situații punctul de plecare a unui nou model pentru structura parlamentului? În Norvegia parlamentarii sunt aşezați în plen după apartenența la provinciile țării, nu în funcție de partidele din care provin. Acestă structură arată o prioritate care lipseşte vieții politice din România, anume prioritizarea problemelor regiunilor din care provin parlamentarii şi nu doar agenda partidelor din care fac parte. Un alt aspect care trebuie discutat este în ce măsură lucrările pentru aceste proiecte naționale ar avea mai mult succes dacă am accelera un proces de descentralizare a instituțiilor concentrate în Bucureşti.
În ce măsură ar reprezenta patriotismul local o contrapondere la deciziile politice luate la Bucureşti? A accelera lucrările la un asemenea proiect ține de prioritățile guvernului, dar şi mai mult de cât de implicați sunt reprezentanții regiunii pe unde ar trece o asemenea autostradă.
În contextul scandalului recent de la CNADNR, ar fi cumva o soluție ca această instituție să fie plasată în provincie? Nu avem nicio garanție că ar fi o mişcare reuşită, dar poate reprezenta una din multele încercări de a o depolitiza, a o ancora în realitatea de la firul ierbii, şi de ce nu de a crea locuri de muncă tehnocraților din provincie şi a plasa sarcini decisive în mâinile autorităților regionale care au de câştigat din urma unui eventual succes. Indeferent dacă instituția ar fi localizată la Iaşi, Piteşti sau Sibiu, ar fi oricum mai aproape de firul ierbii, şi mai departe de factorii decidenți de la Bucureşti.
În ce măsură ar reprezenta patriotismul local o contrapondere la deciziile politice luate la Bucureşti? A accelera lucrările la un asemenea proiect ține de prioritățile guvernului, dar şi mai mult de cât de implicați sunt reprezentanții regiunii pe unde ar trece o asemenea autostradă.
Răzleț în județele Neamț şi Iaşi citesc comunicate de presă ale parlamentarilor PSD şi PNL care se acuză reciproc de ineficiență şi dezinteres şi mai ales care se duelează în a sublinia cât de imperativă este nevoia autostrazii. În rest tăcere. În ultimii ani, proiectul a fost pasat de la ministerele conduse de domnii Şova şi Fenechiu, domni care s-au bucurat de o reputație (nici pe departe impecabilă) în fruntea Departamentului Marilor Proiecte şi a Ministerului Transporturilor.
Oare mai are timpul răbdare cu noi în situația în care ne aflăm? De ce fel de imbold avem nevoie pentru a crea o solidaritate regională pentru această cauză? Înțeleg că politicul este divizat în această privință şi nu am putea sub nicio formă crea un conses din partea celor 123 de reprezentanți, dar cu ce putem contribui noi, societatea civilă, pentru a ne asigura că acest deziderat va fi concretizat până în 2020?
Sunt multe entități care ar avea de câştigat din înfăptuirea acestui plan: Camerele de Comerț şi Industrie din cele 8 județe, sindicatele muncitoresti din toată Moldova, asociațiile de agricultori, întreprinderile mici şi mijlocii, firmele de transport, investitorii naționali şi internaționali, firme internaționale de transport, fetița din comuna Săbăoani care îşi aşteaptă mama să ajungă mai repede din Italia, studenții care studiază la Cluj sau Târgu Mureş, şi nu în ultimul rând Republica Moldova.
Cum să procedăm noi, cei cărora le pasă, încât peste 5 ani să nu mai fie nevoie să facem 10 ore cu maşina de la Iaşi la Oradea? Nu am răspuns la aceste intrebari, dar aştept sugestii de acțiune pentru 2016.
Este destul de greu şi necesită resurse puternice să creezi la nivel internaţional un grup de lobby autonom pentru această autostradă. Uniunea Europeană de una singură are toate interesele de a crea această legătură rutieră, dar nu se poate face nimic fără colaborarea actorilor din țară.
Poate că solidarizarea la nivel regional nu ar trebui să fie aşa greu de realizat sau mă înșel eu? În 25 de ani nu am trecut acest test al solidarizării regionale. Ce-i drept, în lipsa autostrăzii avem un grup pe Facebook care militează pentru aceast proiect şi avem până şi o pagină pe Wikipedia, destul de consistentă de altfel, dedicată acestui proiect. Pagina de Wikepedia are un ultim update pe 17 septembrie, iar grupul de pe Facebook o postare pe 14 decembrie. Ce ne facem atunci când aceste doleanțe nu au mai mult de doar câteva mii de aderenți în spațiul online, şi când presiunile societății civile pentru acest proiect sunt cvasi invizibile?
În urma anunțării bugetului pentru 2016 gândit de guvernul Cioloş, autostrada Târgu Mureş-Iaşi nu apare defel în bugetul Ministerului Transporturilor. Ziarul de Iaşi a fost cea mai vocală publicație locală care a comentat această ignorare notorie. Acest pas din partea guvernului Cioloş lasă Moldova în izolare până în 2020 când se prevede construirea tronsonului Iaşi-Târgu Neamț.
Aşadar, dacă societatea civilă nu are capacitate să se urnească şi să creeze un conses susținut de actorii publici neafiliați politici, cei 123 de parlamentari din Moldova nu reuşesc să creeze o coaliție transpartinică pentru a ridica regiunea din sărăcie, iar guvernul tehnocrat nu face o prioritate din construirea autostrăzii Târgu Mureş-Iaşi, la cine batem la uşă şi unde să mergem să ne cerem drepturile?
Cum să procedăm noi, cei cărora le pasă, încât peste 5 ani să nu mai fie nevoie să facem 10 ore cu maşina de la Iaşi la Oradea? Nu am răspuns la aceste intrebari, dar aştept sugestii de acțiune pentru 2016.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.