Foto: Gazeta Sporturilor
Dacă nu vă uitați la meciurile U21 ale naționalei României de la Campionatul European, poate e timpul să aruncați un ochi. E despre niște puștani de-ai noștri care în sfârșit au învățat să strângă rândurile într-un joc de echipă sub culorile românești. Sună pompos, dar copiii ăștia ne învață lecția la care suntem repetenți în sportul rege: meciul nu se termină dacă adversarii deschid scorul.
Am bătut Ungaria cu 2-1 după ce am fost conduși cu 1-0. Am scris despre fotbal un deceniu la Gazetă, dar happy-end în astfel de meciuri, în care eram conduși și noi trebuia să răsturnăm rezultatul, am prins doar în textele pe care le pregăteam la victorie și care rămâneau mereu în Draft.
Delete all, acum e altceva. Jocul celor de la U21 are parcă transpusă mentalitatea Simonei Halep care aleargă după fiecare minge și nu renunță, chit că uneori imposibilul pare inevitabil.
„Pe nemți ești sigur că i-ai bătut abia când îi vezi urcați în autocar”, se spune în fotbal, cred că la fel se poate afirma și despre naționala U21 a României. Și mai e ceva.
Mai știți de „sindromul Lăcătuș" care a bântuit, și încă o face, fotbalul românesc de o veșnicie?! Cel în care cum te atinge adversarul te arunci ca la gimnastică aerobică pe jos, simulând un KO. Asta îmi place cel mai mult la U21, că fotbalul românesc nu mai are aspect de teatru de revistă precum în campionatul intern, are aer de echipă care își vede de joc, nu de simulări.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.