Artă și antreprenoriat: ce ne pot arăta artiștii despre creativitate, muncă și reziliență

Artistul Ragnar Kjartansson și Andrei Breahnă, la un eveniment din cadrul programului Accelerator. Mentorat și producție pentru artiști emergenți, 2023, București; foto: Alexandru Paul

Spun adesea că am învățat o parte din meseria mea de la artiști. Aceștia au ceva de spus și lucrează ca mesajele lor, oricare ar fi ele, să ajungă la public. Succesul comercial vine ca răspuns, în timp, al acestei hotărâri de a-și prezenta viziunea. În mod similar, deschiderea unei galerii este motivată în principal de dorința de a comunica o perspectivă anume în domeniul artei, prin portofoliul de artiști reprezentați. O galerie profesionistă propune un conținut care oferă un dividend cultural și intelectual și creează mecanismele necesare transmiterii lui. Acest demers este mult mai dificil decât cel orientat strict către reușita financiară. E o alegere asemănătoare celei pe care o face un artist între a crea lucrări care vând și a-și asuma că, indiferent de gradul de acceptare din partea publicului sau a scenei de artă, dorința sa este să-și facă cunoscută viziunea.

Desigur, obiectivul unui antreprenor este să aibă profit, iar al unui artist să-și perpetueze practica și, ideal, să se poată întreține din munca sa. Experiența programelor noastre de mentorat pentru artiști emergenți ne-a arătat însă că nu este atât de simplu să vorbești despre antreprenoriat într-un context cultural.

O parte dintre artiștii emergenți cu care lucrăm în aceste proiecte, numite Accelerator, tind să plaseze antreprenoriatul într-o paradigmă mai degrabă incompatibilă cu zona artistică, și să-l asocieze cu o activitate mult prea orientată către câștigul financiar. Persistă încă o imagine, preluată din diverse reprezentări ficționale, a artistului solitar, deconectat de lumea din jur. Sunt însă nenumărate exemple care arată contrariul. Chiar și în perioada Renașterii atelierele funcționau cu angajați și un flux de lucru. Colecțiile muzeelor includ numeroase lucrări create acolo și atribuite acestora. Astăzi, artistul de succes își conduce atelierul ca pe o entitate ce poate fi asimilată unui one-man show cu nenumărate activități.

Ignacio Uriarte, artist reprezentat de Gaep

Practica artistică este importantă, dar nu suficientă în sine. Un artist care își dorește să trăiască din această activitate trebuie să activeze niște mecanisme prin care să își dezvolte cariera. Acest proces nu se întâmplă de la sine în contextul actual, hiperinflaționist din punctul de vedere al conținutului în artă.

De aceea am încercat să transmitem în proiectele noastre de mentorat un set de elemente din gândirea antreprenorială care se potrivesc și artiștilor. Ne propunem să îi ajutăm să dezvolte activități conexe creației, de la comunicare și promovare la setarea unor obiective pe termen lung și eventual, desfășurarea unor activități adiacente. Ignacio Uriarte, unul din artiștii pe care îi reprezentăm, curatoriază adesea expoziții, fie în galerii, fie invitat de muzee din Germania. Este un exemplu de gândire strategică în privința rolului unui artist în ecosistemul de artă. Antreprenoriatul în zona artistică nu înseamnă numai a vinde lucrări sau a dezvolta o rețea comercială. A fi artist presupune să dobândești o anumită notorietate și în zona instituțională, așa cum este cazul mai multor nume cu care lucrăm.

Gândirea antreprenorială în artă și gândirea creativă în business

E important ca artiștii să gândească antreprenorial, în același fel în care e necesar ca antreprenorii să gândească creativ - inovator. În domeniul nostru, e necesară inovația în medierea culturală pentru a ajunge la noi categorii de public și a dezvolta interesul pentru o artă de calitate, nu una pur decorativă. Dacă ne uităm la modelele oferite de munca artiștilor, vedem că e nevoie de creativitate pentru a realiza ceva simplu și penetrant, sau prea puțin previzibil. Nu văd inovația posibilă în afara creativității, iar arta are un rol important în a susține caracterul inovator al unei organizații.

Théo Massoulier, artist reprezentat de Gaep; foto: Blandine Soulage

Artiștii pot fi implicați în foarte multe funcții ale unei companii. Théo Massoulier, un alt nume din portofoliul Gaep, a avut o rezidență într-o companie din Franța, Ducaroy Grange, timp de opt luni. Interacțiunea cu diverse departamente i-a permis să observe cum poate utiliza procesele tehnologice folosite în companie, dar și să-și ofere, la rândul său, perspectiva. Nu este un tip de proiect care se desfășoară în termeni cauză-efect. Cred însă că are foarte mult potențial, și ne poate conduce la o altă viziune asupra muncii, dacă integrăm creativitatea în ecuație.

Deși nu aș trasa o legătură directă când vine vorba de aspectele operaționale, cred că există mai multe conexiuni între artă și business la nivel de viziune.

Ca să poți avea un business de succes, trebuie să ai un produs de calitate, o condiție valabilă și în artă. În viziunea noastră, asta înseamnă lucrări care sunt rezultatul unei cercetări, care arată un proces de reflecție, dar și producție adecvată.

Ignacio Uriarte, Four Color Semicircle Propellers, 2024, cerneală pigmentată pe hârtie, 4 desene © Ignacio Uriarte; foto: Alexandru Paul

Așa cum organizațiile din diverse sectoare și business-urile urmăresc un set de obiective, și artistul face acest lucru. El abordează practica artistică la un nivel cultural și intelectual cât mai ridicat pentru a-și transmite ideile. Acest proces este modelat de identitatea, background-ul cultural, obiectivele sau provocările sale. Bineînțeles, premisa de lucru a unui artist nu este una pragmatică. Acesta nu face un studiu de piață care i-ar putea indica diverse tendințe sau preferințele publicului, ci creează un produs cultural. Arta înseamnă mai degrabă impact decât un rezultat riguros cuantificabil. În unele cazuri, această influență poate fi atât de disruptivă, încât generează o conversație în societate la un nivel foarte profund.

Mă gândesc la Maurizio Cattelan, a cărui activitate reprezintă o provocare constantă nu numai pentru ecosistemul artistic, dar și pentru publicul larg. Atât de mediatizata instalație Comedian, compusă dintr-o banană lipită cu bandă adezivă de perete, ne arată că o lucrare foarte simplă la nivel formal are forța de a depăși limitele unei audiențe interesate de arta contemporană.

Ce înseamnă succesul în artă?

Vedem frecvent tema impactului și în zona de business unde, cel puțin la nivel declarativ, multe companii își propun să aducă o transformare prin activitatea lor, dincolo de rezultatele financiare. Se vorbește mult despre legacy, iar pentru artiști conceptul nu presupune neapărat o recunoaștere în timpul vieții. Statistic vorbind, foarte puțini artiști au succes. Ce înseamnă însă cu adevărat reușita? Să vinzi lucrări și să ai un câștig financiar sau să ai un CV solid, dar să nu ai bani? Succesul presupune, poate, să lași în urmă o practică valoroasă. Toate astea necesită perseverență și reziliență pentru că parcursul artiștilor nu este unul liniar.

Detaliu al lucrării lui Ignacio Uriarte, Four Color Semicircle Propellers, 2024 © Ignacio Uriarte; foto: Alexandru Paul

Un artist care a terminat recent facultatea nu poate urma acel traseu clar etapizat disponibil profesioniștilor din alte domenii. Își construiește singur drumul testând diverse alternative, uneori cu succes, alteori nu. Poate decide să meargă într-o direcție comercială, să fie reprezentat de una sau mai multe galerii, sau să aibă un parcurs independent. Are la dispoziție o varietate de opțiuni, care vin însă cu imprevizibil și incertitudine.

Astăzi vorbim despre cum generațiile viitoare vor ajunge să practice mai multe meserii, în parte pentru că numeroase joburi vor fi înlocuite de inteligența artificială sau de alte tehnologii. La nivelul companiilor vedem cum acestea adaugă produse noi sau își diversifică serviciile pentru a se putea dezvolta și a rămâne atractive pentru investitori. Intervine acea nevoie de transformare pe care, în cazul artiștilor, o identificăm inclusiv la nivel de practică artistică. 

Există o infinitate de posibilități când de referim la viziune și tipuri de artă, și artistul are nevoie să exploreze diverse direcții și să navigheze constant în ecosistem pentru a evolua. E și o modalitate de a răspunde provocării de a aduce un conținut sau un punct de vedere nou.

Imagine din expoziția Théo Massoulier: Organism, deschisă la Gaep, București, în 2024; foto: Alexandru Paul

Un exemplu de cum, după diverse tatonări, poți ajunge un artist relevant ne oferă Ignacio Uriarte. Acesta a studiat inițial administrarea afacerilor în Germania și a lucrat în multinaționale. După un master în arte, a renunțat la jobul de corporație pentru a se dedica full-time practicii artistice. Pe lângă Gaep, lucrează în prezent cu galerii din Berlin, Beijing, Köln, Londra, Madrid, Milano, Roma și Reykjavik, are numeroase expoziții, o prezență instituțională solidă și multe lucrări vândute.

Théo Massoulier, E.E.O (Explore, Expanse, Organise).2023.I, 2023, tehnică mixtă, în expoziția personală a artistului de la Gaep, în 2024 © Théo Massoulier; foto: Alexandru Paul

Practica sa de „office art” explorează rutina muncii de birou și procesele sale repetitive. Se folosește de metodele și materialele unui spațiu de lucru tipic - pixuri obișnuite, markere, agrafe de hârtie, ștampile, coli de hârtie cu formate standard și altele - și și-a stabilit un program de lucru fix. Gesturile pe care le facem fără să le dăm prea multă importanță, background-ul sonor al unui birou sau procesele de care ne folosim pentru a ne organiza munca devin puncte de pornire pentru lucrările sale. Dezvoltă astfel un comentariu extins asupra muncii și responsabilității, a productivității și a trecerii timpului - teme care fac parte din realitatea noastră zilnică, fie că suntem antreprenori sau angajați - și ne arată potențialul ascuns în monotonia mediului de lucru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp