Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Arthur a fost de vină

Arthur - Foto: Agent Green / Handout / EPA / Profimedia)

Foto: Agent Green / Handout / EPA / Profimedia

În martie, un prinț din Apus „îndrăgind vânătoarea” a venit pe meleagurile noastre și a primit derogare să împuște o ursoaică „periculoasă”.

Pentru că este un subiect complex, haideți să-l spargem pe fire epice.

Primul și cel mai insignifiant e legat de acest reprezentant ai unei epoci de mult apuse. Face parte din familia acelor oameni care s-au născut la locul potrivit și li s-a pus totul le dispoziție. Austria nu mai este demult monarhie. În presă, Prințul este prezentat - aproape în batjocură - „zu und von” Liechtenstein. În rest, aflăm despre el că este un medic nepracticant și, la fel, un prinț nepracticant care trăiește din închirierea unui castel. Nu știm dacă a fost chiar el cel care a tras glonțul care a omorât ursul, important pentru domnia sa era oricum „trofeul” pentru care venise în sălbatica Românie. Cel mai probabil, a fost primit „cum se cuvine” de o armată de gonaci locali, care s-au adunat la străin „ca la urs”. „Poţi cumpăra orice cu bani, iar dacă sunt suficienţi, poţi cumpăra chiar şi cel mai mare urs din Europa”, scria acum două zile cotidianul elveţian Blick. 

Trecând la următorul fir epic, ajungem la vânătoarea de trofee, lucru obișnuit atât în țara noastră, cât și în lumea care încă nu și-a masacrat fauna. Nu e pentru prima dată când vânători cu sânge albastru sau cu portofelele pline vin aici să dovedească cât sunt de bărbați. Cred că mai puțin nobil decât să omori un animal de plăcere e să o faci de la distanță, în timp ce animalul mănâncă hrana pe care tu i-ai oferit-o în acel loc de multă vreme.

Suntem omnivori și majoritatea consumăm carne, așa că nu putem să considerăm că viața ursului este mai presus decât viața celorlalte animale. Cu modernizarea societății, noi nu mai suntem conștienți de impactul nostru asupra animalelor. Doar pentru că nu luăm cuțitul sau arma, asta nu înseamnă că nu mor animale pentru noi. Decuplarea de realitatea sacrificării unui animal a dus societatea în momentul ăsta, unde iubitorii de carne, dar și de animale, se ceartă de multe ori între ei și pe ei. Recunosc că mănânc carne, dar dacă aș fi nevoită să fiu eu cea care ucide animalul, m-aș limita cel mult la pește și câteva crustacee. Totuși, de la nevoia de a ne hrăni, la a ucide de plăcere, mi se pare cale lungă.

Legat de sportul pe care-l numim vânătoare, aici polemica mi se pare foarte mare. Numerele raportate de pădurari în legătură cu populația animalelor sălbatice nu prea se pupă cu realitatea din păduri. Totodată, defrișările masive din munții noștri duc la reducerea habitatului acestor animale și coborârea lor în sate pentru a se hrăni. Pentru cei care nu mai lucrăm pământul, câteva straturi nu or să echivaleze cu viața unui urs. Perspectiva celor care muncesc totuși acolo și sunt călcați de urs este diferită.

Cel mai grav lucru din povestea asta este percepția complet greșită asupra civilizației. Țările acestea „civilizate” vânează în România pentru că ele și-au exterminat urșii de mult. Aparent, a vâna prepelițe nu este la fel de sportiv. Un prinț nu poate pune deasupra șemineului altceva decât capul unui urs din Carpați sau al unui elefant din Botswana.

Cele mai multe păduri virgine și animale sălbatice nu se regăsesc în locurile lovite de progres, ci chiar în opusul lor. Adică în acele țări unde corupția și sărăcia sunt în floare. Țări care însă își vor vinde „cel mai mare urs” din Europa pentru 7000 de euro, nu din sărăcie, ci din prostie, din lipsă de educație ecologică, din lipsă de armonie cu natura.

Justiția va trebui să ne spună dacă avem de-a face cu un caz penal de braconaj, de ucidere a unul animal protejat într-o rezervație naturală. Cetățeanul „zu und von” a dat un mizilic de 7000 de euro pentru a putea găsi această portiță cu derogarea pentru uciderea ursoaicei. Sper doar ca la final să nu ni se spună de către onorata Justiție că Arthur a fost de vină.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Comentați acest subiect, ca și mulți alții, dintr-un apartament de bloc, rupt de realitatea din teren. Contestați numărătoarea animalelor sălbatice efectuată de pădurari, cei mai în masura să o facă, fără nici un argument contrar si recunoașteți ca faceti parte din cei care nu mai lucrează pamantul( deși cred ca nu l- ati lucrat vreodata) si nu cunosc probleme grave din comunitățile afectate de creșterea necontrolată a populației de urși. Nu sunt vânător si in general detest aceasta activitate, dar am fost pagubit de mai ori de urși si m- am luptat cu indolenta, aroganta, prostia și impotența autoritatilor, pentru recuperarea prejudiciilor( care sunt sublime , dar lipsesc cu desavarsire). Este necesară o intervenție prin impuscare a urșilor, care s-au înmulțit necontrolat în anumite zone, iar dacă valorificarea trofeelor prin vanatoare se face printr- un sistem transparent( Ex. vezi cazul Ungariei care a dezvoltat o industrie din activitatea legala de vânătoare) nu poate sa aducă decât beneficii tuturor.
    • Like 0
  • Sfârșitul ursului

    Mamă ursoaică, te rog să ne ierți.
    În patria noastră profitori tâmpiți
    Ne taie pădurea și-n codrii deșerți
    Plâng puii nevolnici, cu ochii lipiți.

    Mamă ursoaică, de ce nu-nțelegi?
    Țapinarii jalnici îți spun dobitoacă,
    Lucrează cu drujbe, fac fărădelegi
    Și puii în codri azi nu se mai joacă.

    Du-ți așadar puii în peșteri adânci.
    O crudă ursită neamul ți-l omoară
    Și ursul apune, ascuns între stânci,
    Prin altă pădure ce azi se doboară.
    • Like 0
  • Daca credeti ca 7000 de euro e pretul, va inselati ! Dar si problema asta va trece fara prea multe valuri. Ce se mai stie de dosarul revolutiei sau 10 aug ?
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult