Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Asociația Dăruiește Viață a anunțat că au fost date un milion de SMS-uri cu mesajul SPITAL la 8844. „Sperăm ca până la sfârșitul anului să fie ridicată structura”

Ce mai înseamnă azi doi euro? O cafea la mall, o jumătate de pachet de țigări, două sticle mari de băutură acidulată la supermarket sau șase pachete mici de gumă de mestecat. Numărați așa, în economia unei zile care trece, doi euro nu înseamnă nimic. Într-o altfel de matematică însă, doi euro înseamnă nespus de mult. Atunci când sunt însoțiți de încredere, competență și dorința de a ajuta înseamnă o șansă la viață.

Asociația Dăruiește Viață a anunțat luni că a ajuns la un milion de SMS-uri cu mesajul SPITAL trimise la 8844, ceea ce înseamnă donații de două milioane de euro pentru primul Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România ultimilor 30 de ani. 

Spital de oncologie

150.000 de oameni au trimis cel puțin o dată până acum SMS-uri la acest număr, unii dintre ei în fiecare lună vreme de aproape doi ani, spune Oana Gheorghiu, care a fondat Asociația Dăruiește Viață împreună cu Carmen Uscatu.

„De la doi euro, într-un an și ceva, am ajuns la două milioane de euro, ceea ce înseamnă mai mult decât ne imaginăm noi. Un leu poate să facă diferența în viața unui om, chiar dacă asta pare o lozincă. Un leu, lângă un leu înseamnă ceva în viața bolnavilor”, arată Oana Gheorghiu. Aproape 20% din donațiile totale au fost făcute de persoane fizice și aproape 80% de companii.

Până acum, a fost turnată fundația la jumătate din suprafață și se fac săpături la următoarea. „Șantierul e în plină acțiune, noi sperăm ca până la sfârșitul anului să fie ridicată structura. Dacă reușim să strângem toți banii, mai avem de strâns 5 milioane de euro cel puțin, credem că până la finalul anului următor este gata”, explică Oana Gheorghiu. Un specialist din Spania îi va consilia în ceea ce privește echipamentel, iar Dăruiește Viață va începe apoi demersurile pentru ca Ministerul Sănătății să se implice în achiziționarea acestora.

România are una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității în rândul copiilor cu afecțiuni oncologice. Jumătate dintre ei nu supraviețuiesc, de multe ori din cauza lipsei medicamentelor sau complicațiilor apărute ca urmare a condițiilor proaste în care sunt tratați. De aceea, este nevoie de un spital de oncologie și radioterapie pediatrică ridicat la standarde internaționale. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult