Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Atacul orcilor. Despre cum White Gladis și puii ei au început să lovească ambarcațiunile mici

Atacul orcilor

Foto - Profimedia

O să vă spun o fabulă care nu e chiar o fabulă, deși ar fi mai bine să fie doar atât și noi să înțelegem din ea ce avem de înțeles.

Așadar: Atacul orcilor

În primul rând ce e cu orcile? Poate că a trecut mult timp de când ați văzut ultimul documentar la National Geographic cu orci sau poate nu v-a pasionat niciodată. Așa că fac o mică introducere a acestor creaturi marine impresionante. Cunoscute sub numele de balenele ucigașe, orcile sunt cu adevărat impresionante din toate punctele de vedere. În primul rând prin dimensiunea lor: au o lungime de aproximativ 6 până la 9 metri și o greutate de peste 5 tone. Trăiesc în comunități restrânse bine închegate, care cuprind până la câteva zeci de indivizi și au o viață socială complexă, comunicarea jucând un rol esențial în viața lor socială. Orcile folosesc pentru comunicare o gamă diversă de sunete, fluierături, sunete de lovituri, pentru a coordona vânătoarea și pentru a menține legătura în cadrul grupului. Inteligența remarcabilă și adaptabilitatea lor la diferite habitate marine i-a fascinat mereu pe oameni.

Deși vorbim de balene ucigașe aceste creaturi au fost cel mai adesea prietenoase și curioase în ceea ce privește activitatea umană pe mările și oceanele lumii. Ca să zic așa, ne-am evitat cu eleganță de cele mai multe ori.

Fabula orcii White Gladis

În adâncurile oceanului, trăia o imensă orca pe nume White Gladis. Ea era cunoscută pentru măreția și puterea sa, dar și pentru înțelepciunea de neegalat. Însărcinată, se pregătea să își aducă pe lume puii.

Într-o zi pe când White Gladis înoata liniștită un pericol neașteptat a apărut. Plasele unor pescari ilegali au pândit-o în adâncurile mării. White Gladis s-a încurcat în năvod, iar pescarii visau deja cum se vor lăuda cu prada lor. Dar, orca s-a zbătut, a țipat, a implorat pentru libertate, iar în cele din urmă, cu o forță de neimaginat, a reușit să se elibereze din plasa în care era prinsă. Pescarii s-au speriat de vitejia ei și au renunțat să o urmărească. White Gladis s-a reunit cu familia ei, dar întâmplarea a lăsat urme adânci în inima ei. Își dădea seama că în apele în care trăiau se ascundeau multe pericole și că pescarii ilegali puteau fi o amenințare reală pentru comunitatea lor.

Astfel, White Gladis a hotărât să ia lucrurile în propriile "mâini" sau, mai bine zis, în propriile înotătoare: a decis să își antreneze puii cum să se apere în fața acestor pericole. Îi învăța cum să înoate silențios, să se apropie de ambarcațiuni fără a fi observați, iar apoi să lovească puternic carena, făcând barca să se clatine și să sperie oamenii de la board.

Cu curajul și determinarea sa, White Gladis a devenit liderul unei mișcări de apărare a comunității lor. Îi învăța pe toți membrii să acționeze împreună, să se protejeze unii pe alții și să se confrunte cu amenințările din adâncul mării. Prin sunete și țipete specifice, ea le transmitea mesajele și planurile de acțiune celorlalte orci, astfel încât toată comunitatea să fie pregătită pentru orice provocare.

White Gladis a devenit un simbol al curajului și înțelepciunii în lumea orceilor.

Și astfel, în oceanul înspumat al aventurilor lor, legenda White Gladis și a mișcării de apărare a comunității orcilor rămâne vie și inspiratoare pentru toate creaturile mării.

Învățăminte și realitate.

Aceasta este o fabulă bazată pe fapte reale. În aprilie 2020 când lumea noastră se închidea, barca skipperului Danile Kritz era atacată de White Gladis și puii ei în strâmtoarea Gibraltar

De la primul atac al orcii White Gladis, în 2020, au mai urmat alte 500 de atacuri, ultimul fiind înregistrat în Spania în apropiere de Marbeia. Dacă la început toate atacurile erau coordonate de comunitatea orcii cunoscute sub numele White Gladis, în timp și alte orci din alte habitate marine au început să preia același comportament.

Ce le face pe orci să atace ambarcațiunile - în general pe cele de mici dimensiuni - nu se știe cu exactitate. Unii cercetători mai optimiști spun că acestea se joacă și așa știu ele să o facă. Comunitatea de pe social media declară ”Revolta Orcilor” împotriva intruziunii continue a oamenilor în habitatul marin. ”Free Willy” atacă bogații care navighează în ambarcațiuni luxoase, orcile devin astfel, niște luptătoare anticapitaliste aclamate cu strigăte de ”scufundați bogații” de pe margine de o comunitatea din social media. 


Consumul excesiv și inconștiența noastră în ceea ce privește folosirea plasticului are efecte profund negativ asupra supraviețuirii atât a unor specii de animale terestre, cât și a celor marine. Oricât ne-am dori să nu fim responsabili de suferința altor specii, dar și de a noastră, suntem și e bine să fim conștienți că impactul celui mai inteligent mamifer de pe planetă este unul negativ.

Ce le face cu adevărat pe orci să devină agresive, nu știm încă, dar nu putem neglija încălzirea mărilor care le determină să-și modifice rutele migratorii. Ecosistemele diminuate de om, le reduc rezervele de hrană, iar traficul marin și poluarea fonică le afectează capacitatea de a vâna și comunica între ele. Populații rezidente (aflate în ape costiere) sunt expuse substanțelor chimice poluante, cu efecte negative asupra sănătății și stării de bine a orcilor și nu numai.

Dr. Alfredo Lopez Fernandez de la Grupo Trabajo Orca Atlantica (GTOA), intervievat de mai multe publicații crede că atacul orcilor deși nu se știe sigur ce îl provoacă este cel mai probabil cauza unor evenimente traumatice prin care orcile au trecut. El mai spune că ”activitățile umane, chiar și în mod indirect, stau la originea acestui comportament.” El spune că nu asistăm la o ”revoltă a balenelor ucigașe – ci mai degrabă la lupta lor pentru supraviețuire într-un mediu în continuă schimbare din cauza activităților noastre”

Orcile ne învață că pe planeta Pământ suntem cu toții locuitori și că suntem împreună în lupta pentru supraviețuire. Așa cum ne-am apărat copiii în pandemie, cum am știut noi mai bine, fiecare în felul lui, așa fac și orcile. Împreună!

Pe lângă povestea orcilor, în încheiere vă recomand și fabula ursului carpatin și toate fabulele animalelor documentarul Our Planet de pe Netflix.. Puneți-l copiilor voștri și trageți singuri concluzia.

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daniel00 check icon
    Cred ca initial animalele salbatice nu atacau oamenii, dar pentru ca "oamenii" salbatici le-au atacat, s-a ajuns acum sa se atace intre ele.
    • Like 0
  • Marina check icon
    Lăsând la o parte părerea internauților și a autorului articolului de față, oamenii de știință oscilează între două explicații la fel de posibile: reacția la traume suferite de diverse orci în contact cu ambarcațiuni, sau o"modă", un joc al orcilor.
    Partea cu încălzirea oceanelor și cu plasticele nu apare în explicațiile niciunui om de știință. Cu atât mai puțin ideea că orcile vizează ambarcațiunile bogaților. Nu are ce căuta aberația asta într-un articol serios. Ale naibii orci, sunt rele și socialiste!
    Dar nu se putea să lipsească dintr-un articol pe Republica încălzirea globală și vina omului că există pe pământ și strică echilibrul naturii. Pentru că pământul ar fi un paradis fără oameni, se știe!
    • Like 2
    • @ Marina
      Da, în special secțiunea ”Habits by Republica” a fost creată pentru propagandă pură, climatico-marxistă. Dar articlul ăsta e chiar tâmpițel de-a dreptul. Cred că șefii autoarei de față se rușinează pur și simplu.
      • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult