Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Autoritățile de control sunt de prea multe ori în război cu companiile. Obiectivul e să-i ardem și să dăm amenzi că au burghejii ăștia de unde să plătească

Clădirea Guvernului

Foto: Inquam Photos

Tot mai multe companii îmi spun că au probleme din cauza reglementatorilor sau a autorităților de control. Cele mai multe autorități de reglementare nu acționează independent și nu fac față presiunilor politice. Asigurările și energia sunt două exemple recente pe care le am în minte acum, dar nu sunt deloc singurele. În loc să-și vadă de mandatul tehnic pe care îl au de a superviza piața, reglementatorii iau adesea decizii de natură politică. Ca să nu mai spun că de multe ori politicienii sunt călare peste aceste organisme sau că le schimbă legile de organizare după cum bat vânturile. E greșit și asta distruge în timp respectivele piețe.

Autoritățile de control sunt de prea multe ori în război cu companiile. Obiectivul e să-i ardem și să dăm amenzi că au burghejii ăștia de unde să plătească. Companiile devin ușor, ușor niște inamici care trebuie învinși spre satisfacția unei părți a votanților pe care politicienii i-au infectat cu populism. Companiile mari sunt rele pentru că sunt mari și ne vând produse proaste și scumpe. Companiile mici sunt conduse doar de evazioniști. Companiile străine “se știe” că ne fură și ne otrăvesc, antreprenorii români “se știe” că sunt șpăgari. Dintr-o dată nimeni nu mai e bun de nimic.

O să ajungem să sovietizăm economia românească. Politicienii și o parte a administrației și-au creat, în vremuri mai bune, falsa impresie că economia și companiile sunt un sac de box în care poți să dai oricât și oricum și nu se întâmplă nimic. Mă tem că următoarea criză care dospește chiar acum în măruntaiele economiei globale va spulbera această iluzie și atunci va fi prea târziu.

Sigur că există comportamente care trebuie sancționate și îndreptate. Nu suntem copii. Avem nevoie însă de un parteneriat și de o poliție deșteaptă a piețelor, nu de buldozere și tancuri pentru că vrem să ne întărim companiile, nu să umplem țara de cratere: aici a fost cândva compania X, dar le-am arătat noi!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In mintea angajatului la stat stă ideea ca el e jupinul, are legea de partea lui si pentru că nu i-a pedepsit nimeni pină acum pe cei care au greșit nu i se poate întâmpla nimic, va rămîne veșnic pe post !
    • Like 1
  • Andrei check icon
    Ok ... dar ceva argumente / cazuri specifice sau ramanem la carpatinul "stim noi"?
    Nu de alta, dar fix industriile mentionate nu sunt exact cele de care sa le plangi de mila. Avem 2 falimente din asigurari fix din cauza ca organele statului n-au fost destul de severe cu companiile.
    Avem abuzuri din energie vizavi de consumatorii casnici exact din cauza ca organele statului n-au fost destul de severe. Facturi umflate, reduceri neaplicate, contracte cu clauze abuzive.
    Toate astea au ajuns inclusiv strategii de business pentru ca daca la 100 de contracte tu ai 3-4 clienti care merg in instanta si restul nu atunci iesi pe plus - doar daca nu vine statul si-ti da doua palme sa te ocupi si de restul si sa le dai inapoi sau sa le refaci contractele.
    • Like 0


Îți recomandăm

plaja Bulgaria

Există un moment în fiecare an în care litoralul românesc ar trebui să dea semnalul de start: Paștele. Nu este doar o sărbătoare, ci și un test. Un test despre cât de pregătiți suntem, ca sistem, să transformăm intenția de consum a românilor într-o experiență coerentă. Anul acesta, însă, testul a fost picat într-un mod atât de vizibil, încât nici măcar nu mai poate fi ascuns în spatele unor explicații de sezon sau al unor justificări administrative. Foto: litoral în Bulgaria/ Foto Profimedia

Citește mai mult

fani Peter Magyar

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Citește mai mult

CTP--

„Olé-olé, olé, olé, Viktor Orban nu mai e!” – mă pregătesc să strig, ca în `89. Orban e un Ceaușescu. A împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor. Încearcă să acopere situația economică a Ungariei, mai proastă decât a României, cu „dușmanul iestern”, UE-Ucraina. Până și un stadion a construit în comuna sa natală, aidoma lui Ceaușescu în Scornicești. Un singur lucru nu a făcut: nu a sugrumat alegerile libere; în compensație, nu va fi împușcat.

Citește mai mult

CT Popescu

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

Madeira / sursa foto: arhiva personala

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult