Foto Guliver/Getty Images
În 1953, filozoful Isaiah Berlin a scris un eseu care rămâne și astăzi de referință în lumea intelectuală. „Ariciul și vulpea” folosește parabola greacă pentru a împărți lumea în vulpi – ființe complexe și viclene, capabile să inventeze strategii elaborate – și arici – ființe ciudate, simple și nu foarte rapide, care știu un lucru clar despre cum funcționează lumea.
Acum aproape două decenii, Jim Collins*, profesor și unul dintre acei cercetători și gânditori care au schimbat lumea leadershipului, a preluat ideea în cartea „Good to Great”, o carte care explică de ce unele companii ajung la rezultate extraordinare și altele nu, în ciuda faptului că par la prima vedere asemănătoare**. „Știi ce separă pe cei care au cu adevărat un impact major de toți ceilalți, care sunt la fel de deștepți? Sunt cu toții arici.”
„Conceptul ariciului” spune următorul lucru: vulpile urmăresc multe obiective în același timp și văd lumea în toată complexitatea ei, în timp ce aricii simplifică o lume complexă într-o idee, un principiu de bază care unifică sau ghidează totul. Din întâlnirile între un arici și o vulpe (spuneți-i competiție, dacă vreți), ariciul câștigă, de cele mai multe ori.
Aricii nu sunt nici simpliști, nici tâmpiți. Dimpotrivă. Ceea ce înțeleg ei este că esența oricărui lucru important este simplitatea. „Găsesc un unghi unic, ce le permite să vadă prin complexitate și să găsească modelul din spate. Văd ceea ce este esențial și ignoră restul”, scrie Collins.
În viața personală sau în business, conceptul vulpilor și aricilor poate fi aplicat pentru a înțelege și oamenii, și companiile cu performanțe peste medie.
Dragoș Pavăl, fondatorul Dedeman, a clădit cea mai mare companie antreprenorială din România urmărind timp de 20 de ani aceeași strategie, de o incredibilă simplitate: să acopere strategtic teritoriul țării cu magazine Dedeman. La un nivel mai mic, dar cu la fel de mult succes, cafenelele 5ToGo au în spate un concept simplu, aplicat la infinit, cu maximă disciplină: o locație mică și bună, personalizată pentru cel care o va opera, unde oamenii vin ca acasă.
Un „concept tip arici” este bazat pe înțelegerea profundă a trei dimensiuni: la ce putem fi cei mai buni din lume, ce ne pasionează și care este motorul economic din spate. Răspunsul, aflat la intersecția celor trei cercuri, devine cadru de referință pentru toate deciziile.
Frumusețea acestui concept este că el poate explica succesul, altfel greu de explicat, al unor antreprenori români care nu par să aibă nimic atât de diferit de ceilalți. Când spun antreprenori, nu mă refer neapărat la oameni care construiesc întreprinderi foarte mari, deși, evident, sunt incluși, ci și la cei care au cariere incredibile pe cont propriu, la scriitori, fotografi, designeri, consultanți.
1. La ce poți fi cel mai bun. La fel de important, scrie Collins, este să alegi la ce NU poți fi cel mai bun. Faptul că ai o anumită competență nu te face cel mai bun din lume în zona respectivă – faptul că am competența de a scrie, nu înseamnă automat că pot fi absolut de neegalat în acest domeniu. Nu pot. Înțelegerea profundă despre care e domeniul în care avem potențialul de a deveni extraordinari este acel ceva esențial care distinge „great” de „good”. Să știi la ce poți fi mai bun decât oricine altcineva din jurul tău cere o doză mare de smerenie și introspecție. Poate fi o nișă, așa cum este cea în care lucrează Marius Tudosiei, fondatorul Băcănia Veche, cel mai bun bucătar „fără fițe” pe care îl cunosc. Poți fi cel mai bun la a reprezenta vizual realități complicate, așa cum este Edit Gyenge (nu o cunoașteți, dar exact asta e ideea – cel mai bun nu e egal cu celebru).
2. Ce te pasionează. Poate că pasiunea este supralicitată, dar nu există efort susținut pe termen lung, așa cum spunea Steve Jobs, în absența pasiunii. Și, fără efort susținut, e aproape imposibil să atingi nivelul de excelență cerut de prima dimensiune. Într-un interviu din 2017, Dragoș Pavăl mi-a spus că pasiunea lui este „motivația jocului. E o competiție, ca în sport.” Nu poți, scrie Collins, să-i faci pe oameni să fie pasionați de ceva. „Poți doar descoperi ce îți stârnește pasiune și să urmărești acel lucru”. Dacă, zi după zi, faci lucruri pe care le știi, dar la care nu poți fi cel mai bun și care te lasă rece, în niciun caz nu vei construi pe ele ceva remarcabil.
3. Motorul economic. Singure, cele două domenii de mai sus pot da naștere unui frumos hobby, dar nu vor produce rezultate economice. Cu alte cuvinte, nu vom putea trăi din asta. „Conceptul ariciului” nu presupune să fim în zone de avangardă sau în industrii spectaculoase pentru a obține rezultate stelare. Pentru a aduce din nou în discuție Dedeman, într-un domeniu atât de plictisitor precum retailul do-it-yourself, compania fraților Pavăl n-a ratat în niciunul din ultimele două decenii pragul de 10-12% rată de profit. Dar presupune o înțelegere profundă a felului în care cele două domenii de mai sus susțin un model economic profitabil pe termen lung.
Veți observa, probabil, că cele trei dimensiuni se sprijină și potențează una pe cealaltă: pasiunea duce la excelență, care alimentează motorul economic, care creează resurse pentru a deveni și mai bun, care înseamnă că poți urma ceea ce te pasionează și crea mai multă valoare. Nimic din toate aceasta nu obligă la creștere accelerată: conceptul ariciului nu e despre „scalare” – cuvântul favorit al tuturor în ziua de azi, deși puțină lume înțelege ce înseamnă, de fapt.
„Niciuna dintre companiile extraordinare nu s-au concentrat obsesiv pe creștere. Dar au creat creștere constantă și pe termen lung, la un nivel mult mai mare decât cele care și-au făcut din creștere o mantra” scrie Collins.
Conceptul ariciului nu este nici despre a fi obtuz si unilateral, ci despre a alege cea mai bună intersecție între cele trei dimensiuni și a pune toate eforturile și a folosi toate resursele în direcția respectivă, așa cum o apă folosește toți afluenții pentru a-și croi un drum unic către mare.
Ce să explorați mai departe:
1. Designing Your Life, Build a Life that Works for You, Bill Burnett. O carte excelentă despre cum să găsești acele lucruri la care poți fi bun și care să te pasioneze.
2. ”1,000 true fans”, Kevin Kelly, un eseu minunat despre un model de venit bazat pe lucruri care îți plac, care aduc valoare și la care ești bun.
3. Asta înseamnă marketing, Seth Godin. Despre cum să creezi ceva excelent, util și profitabil.
*Jim Collins este autorul unor cărți de referință în management și leadership, precum Built to Last, Good to Great, How the Mighty Fall sau, în 2019, Turning the Flywheel.
** Parte dintre organizațiile de care vorbește Collins în carte ca fiind extraordinare nu mai există azi. Un semn că nimic nu trebuie luat drept literă de lege și că ceea ce te-a dus în trecut undeva nu te va duce în viitor acolo unde vrei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Fix acelasi leadership in caz de succes e "perseverent" iar in caz de esec "incremenit in proiect". "Flexibil" daca a functionat, "haotic" daca a esuat. "Puternic" cand functioneaza, "dictatorial" cand esueaza, samd.
Nu prezinta concepte ci experiente de viata ale unei legende in lumea business-ului.
Ironia cea mai mare a acestui articol este ca metafora cu vulpea si ariciul este total nefericita. Motivul este ca aricii sunt pe cale de disparitie, in timp ce vulpile inca prospera.
Există cel puțin câteva zeci de concepte de Management Strategic inter-corelate, care formează împreună fundația unei DISCIPLINE (cea a Managementului Strategic) care nu se poate învața doar din lectura a două-trei cărți. În plus, argumentele din articol sunt afectate de un evident bias pozitiv (alese fiindcă susțin propriile afirmații).
(1) Dedeman a folosit ”aceeași strategie, de o incredibilă simplitate: să acopere strategtic teritoriul țării cu magazine Dedeman”??? Păi asta nu-i oferă niciun avantaj competitiv: Dedeman are 47 de magazine în toată țara, dar BricoDepot + Praktiker (grupul Kingfisher) are 42. Chiar crezi că cele 5 magazine în plus conferă Dedeman vreun adevărat avantaj competitiv? Mai gândește-te.
(2) ”Poate că pasiunea este supralicitată ...” Da, chiar este. O confuzie evidentă între leadership și principiile Managementului Strategic. Așa se întâmplă când judeci lucrurile din perspectiva a ceea ce găsești între coperțile unei singure cărți.
(3) ”cele două domenii de mai sus pot da naștere unui frumos hobby” ... ”cele trei dimensiuni se sprijină și potențează una pe cealaltă” ... Hotărăște-te, ce sun cele trei chestii la care ai sumarizat cartea lui Jim Collins, ”domenii” sau ”dimensiuni”?
Cât despre creșterea profitabilității Dedeman, este foarte clar că această creștere încetinește. Dacă comparăm profitul lor net pe ani consecutivi, constatăm că 2018/2017 = 114%, 2017/2016 = 124%, 2016/2015 = 127%, 2015/2014 = 135%. În același timp, ROCE (Return On Capital Employed), care a fost constant în ultimii ani (22-24%), arată că Dragoș Pavăl a făcut exact ce s-a întâmplat și cu articolul ăsta: s-a fixat pe o singură direcție (creșterea cifrei de afaceri prin deschiderea de noi magazine), ca și cum ar fi redus știința Managementului Strategic la lectura unei singure cărți, fără a lua în considerare și alte opțiuni strategice de dezvoltare a avantajului competitiv, ceea ce a dus la frânarea creșterii profitabilității și va duce în scurt timp și la scăderea profitului, de la un an la altul, și chiar la pierderi, în cele din urmă.
Fără supărare și spre binele tău, încearcă să eviți în articole viitoare subiecte care țin de DISCIPLINA Managementului Strategic. Ești la câteva sute de cărți și la 8-10 ani distanță (dedicați exclusiv acestei discipline) de momentul când vei putea scrie în mod COMPETENT articole pe subiecte ca cel al articolului de față.
Felicitari pentru comentariu!