Foto: Getty Images
După anii de pandemie care ne-au furat oameni dragi și ne-au obosit sufletul, după facturile demente, mă gândeam că poate dă Dumnezeu și vine puțină liniște peste România. Alaltăieri, când am citit știrea că președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat că Franța va trimite trupe în România în cadrul operațiunilor NATO pentru asigurarea securității statelor din estul alianței, am simțit fiori reci pe șira spinării.
În ciuda faptului că Putin declară că ideea invadării Ucrainei de către Rusia e doar o provocare, masarea de trupe rusești la granița cu Ucraina nu e provocare, ci o realitate îngrijorătoare și nimeni nu mai poate crede în cuvintele lui: „Rusia urmărește o politică externă pașnică. Dar are dreptul să-și asigure siguranța”.
De o parte trupe rusești și trenuri cu echipament militar sunt aduse masiv la granița de vest a Rusiei și în Belarus, unde se declară că se desfășoară exerciții militare comune, dar experții în trupe și strategii militare văd în aceste exerciții o încercuire a Ucrainei, de altă parte trupe NATO masate în România, dar și ajutor cu armament dat Ucrainei de Marea Britanie și SUA – toate acestea nu prevestesc pacea, chiar dacă se vorbește de ea și în numele ei se plimbă armament și trupe pe glob.
Rusia declarativ nu vrea conflict. Ucraina nu vrea nici ea, dar primește armament. NATO zice că doar se apără, dar plimbă trupe de război. Ce pace e asta pe care pretind toți că o doresc!?
Nici nu vreau să mă gândesc cine ar pierde mai mult în cazul unui război și unde s-ar desfășura. E destul să mă uit la hartă. România e la răscruce de vânturi...
Sper din toată inima într-o rezolvare diplomatică a graniței dintre NATO și Rusia, dar cheia e la Ucraina. Și dacă Ucraina spune că vrea în NATO, cine poate impune unei țări cărui pact îi poate aparține?
Aveam de toate, război ne mai trebuia!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Doamna Aldea este unul (un autor, doi autori) dintre cei care scriu aici si care m-au făcut sa ma chinui sa îmi fac acest cont (nu am feisbuc) pentru a zice un "mulțumesc". Uneori. Da, unele articole ale dânsei nu strălucesc, da` compensează. Cu altele care mi-au mers la suflet. Apoi nu e chiar Anuarul Academiei Romane sa fie musai de excelenta peste tot si de fiecare data. Mie, pe ansamblu, îmi place scriitura dumneaei. Ma relaxează, îmi da un sentiment bun.
Si eu sunt îngrijorat in legătura cu bucătăria lu` brazar Putin si ce coace el acolo si fără sa fiu mare expert militar (doar sergent, pe vremea când armata era obligatorie - da, stagiul militar se spune, nota pentru chițibușari) tot un articol cam așa as fi comis si eu. Om de rand îngrijorat. Spune ce gândește si ce simte. Simplu. Si de ajuns - cum zic inglezoii: fit for purpose.