Cred că avem multe de învățat de la copii. Ai noștri sau ai altora.
Suntem de două ore într-un parc din Budapesta, primul „obiectiv” vizitat de când am ajuns (am aterizat după miezul nopții, deci nu am avut tare mult timp momentan).
Eu lucrez, așezată pe o bancă. Sunt obișnuită să am biroul peste tot și, culmea, deseori chiar sunt mai eficientă în aer liber decât din birou.
Scriam mai sus că avem multe de învățat de la copii. Cred asta pentru că Maria se joacă de peste o oră și jumătate cu o fetiță unguroaică de vârsta ei. Construiesc, își fac planuri, aleargă, deși nu vorbesc aceeași limbă.
S-au conectat imediat. Le aud cum vorbesc, fiecare în limba ei. Nu înțeleg ce își spun una alteia, dar cumva-cumva se înțeleg. Chiar bine.
Noi, adulții, deseori vorbim aceeași limbă, dar tot nu reușim să ne înțelegem sau să construim ceva împreună.
Care o fi secretul care nouă ne scapă?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp




Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.