Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Aventuri din TVR: „- Te iubesc pentru că ești singurul bărbat care m-a privit ca pe o femeie!” În coreeană 

Aparat TVR

Foto: George Călin/ Inquam Photos

Mereu a fost aspirațional să lucrezi în Televiziune. Eu am câștigat un concurs, pe post de reporter, cu jumătate de normă, în TVR, pe la mijlocul anilor 90, înainte de apariția ProTV și a celorlalte televiziuni comerciale. Salariul, pe atunci, era ridicol, sub 50$/lună, însă posibilitatea de a te școli într-un domeniu fascinant și inaccesibil altfel era practic gratuită.

Prima dificultate de care m-am izbit, a fost realizarea unui reportaj despre biografia unui domn, de care nu auzisem niciodată, pe nume Aron Cotruș. Atunci când se împărțeau subiectele în redacție, noi ăștia mai nou-veniți primeam cele mai neinteresante teme. La rubrica Calendar se serbau aniversările anumitor celebrități, enumerate scrupulos, pe luni si zile, într-o carte rară, închisă sub cheie într-un fișet, de redactorul-șef adjunct. Frustrat de propria ignoranță în materie de celebrități literare, deși absolvisem totuși un liceu cu pretenții, am dat fuga la bibliotecă să mă informez despre ilustrul necunoscut, despre care îmi picase pleașcă să fac un reportaj de un minut și jumătate.

Va fi, desigur, imposibil unui tânăr care s-a născut online, să înțeleagă cum se puteau obține informații despre Aron Cotruș, în timpul intunecatei perioade offline de la sfârșitul secolului trecut. La bibliotecă nu am găsit decât un singur volum tipărit de poezii, pe care autorul îl împărțea cu un alt poet, iar prefața se concentra mai mult pe celălalt. Am rugat un operator să-mi ia câteva cadre cu coperta cărții, cu numele autorului, și cu o fotografie a poetului pe care, providențial, am găsit-o tipărită pe prima pagină. Imagini filmate cu pagini răsfoite, tocmai bune pentru ilustrație, aveam deja pe o casetă și le foloseam în toate reportajele literare. Am încropit cu greu un text acceptabil, de înregistrat pe fundalul reportajului, după validarea sa de către redactorul-șef, o somitate după unii sau un dinozaur, după alții. Eu eram tânăr iar artificiile semnatice de care eram capabil se limitau la reproducerea unor fraze pompoase, copiate de prin comentarii literare. Tonul vocii mele era, previzibil, tonul vocii folosit de ceilalți colegi, vocea aia clasică de TVR, inspirată de Teleenciclopedia și de placiditatea vocilor prezentatorilor din perioada comunistă.

Redactorul șef a citit cu atenție textul meu, cel pe care mă scremusem să-l scriu, timp de vreo două ore. Apoi a rupt meticulos foaia în bucățele mici, din ce în ce mai mici, căzut pe gânduri. Eu mă uitam în pământ și nu știam dacă este sau nu cazul să ies afară. Nici măcar nu știam dacă mai lucrez acolo. Eram conștient de pe atunci de faptul ca scriu texte proaste, pline de clișee și fără strop de creativitate. După câteva minute, mi-a zâmbit și mi-a zis:

- Tu ești tânăr și ai nevoie să capeți experiență. Publicul nostru este un public inteligent și informat, așadar trebuie să-i vorbim la nivelul său cultural. M-am gândit la o altă abordare a reportajului! Ia un pix și scrie!

Am scris un text lung și neverosimil, după dictare, din care reproduc doar ultima parte, restul era oricum la fel:

Viguroasă, exuberantă, cu un limbaj tăiat parcă în seva proaspătă a semanticii originale, poezia lui Aron Cotruș izvorăște din propria ei imanență, nesubordonată vreunui principiu, ca un izbuc de Apuseni, și pendulează între înțelepciune și trăirile senzoriale frustre, aducându-l pe autor în matricea prolifică a tradiționalismului ardelenesc.

Târziu mi-am dat seama că tipul asta de limbaj, mult prea elitist și în fond exclusivist, în pretinsul lui demers de culturalizare forțată a populației, mai mult îi îndepărta pe telespectatori de Aron Cotruș și de reportajele culturale, din care, datorită nouă, nu înțelegeau mare brânză.

După vreo șase luni, avansasem corespunzător în structura redacțională, încât să am un rol în coordonarea difuzării emisiunii la care lucram. Situația amuzantă nu ni s-a întâmplat nouă, ci colegilor care transmiteau simultan cu noi, din același studio, emisiunea de pe programul TVR2, respectiv un film coreean, difuzat în reluare.

Pe atunci, în lipsa tehnologiei digitale actuale, titrările filmelor și emisiunilor se realizau manual, prin redactarea textului pe o rolă transparentă și desfășurarea acestei role, pe parcursul filmului. Acest proces de suprapunere a textului scris pe folie transparentă cu rostirea propriu-zisă a replicii în film era sarcina translatorului și era parte din contractul său de colaborare. Însă nu și pentru filmele difuzate în reluare, pe atunci nu se gândise nimeni la asta. Translatorii știau si veneau uneori și pentru reluări, mai ales cei de limbi rare, în general funcționari ai Ambasadelor țărilor lor, în baza unei înțelegeri tacite.

În dimineața aceea, coreeanul de la Ambasadă nu a mai ajuns, dar filmul trebuia difuzat, pentru că programul fusese tipărit și în TVmania, și pe Teletext. Nu se putea difuza fără traducere, mai ales că textul traducerii era disponibil pe bandă transparentă. Trebuia doar ca unul dintre noi să-și asume cu curaj sarcina nedorită de a suprapune traducerea pe un film coreean, în direct, la prima vizionare. Nimeni din studio nu s-a oferit voluntar, așadar, întrucât minutele treceau cu repeziciune iar filmul stătea să înceapă, am jucat cu toții ala-bala-portocala iar hazardul l-a ales pe un sunetist cu ochelari și plete, care și-a acceptat cu fatalism soarta. În pauza publicitară dinaintea filmului, s-a așezat pe scăunel și s-a proptit cu mâna pe rolă și cu ochii in ecran.

Primele minute din film, totul a fost OK. Cu toții eram conectați la acțiunile sunetistului concentrat la film, și îl ajutam cu indicații: dă-i, dă-i că ești în urmă, sau stai, mai încet, că ai depășit prezentul! A fost clar că s-a îndepărtat grav atunci când niște motocicliști din film se îmbrânceau zgomotos, vociferând în coreeană, iar titrarea reda: 

- Te iubesc pentru că ești singurul bărbat care m-a privit ca pe o femeie! 

Ușor, unul câte unul, am început cu toții să izbucnim în râs, pe măsură ce rola de bandă transparentă, conținând traducerea decalată a filmului, dezvăluia noi aberații, fără legătură cu subiectul scenelor. Scena din lift, încurcată cu textul din maternitate, a declanșat spasme de râs în studio și panică generalizată în atitudinea sunetistului, depășit de situație. Am petrecut o oră foarte amuzantă în studio, uimindu-ne neîncetat de hilaritatea suprapunerilor haotice de text cu imagini. În căutarea evenimentului fericit de potrivire accidentală a titrajului, sunetistul deznădăjduit a derulat cu spor rola traducerii care, la un moment dat, s-a terminat brusc. Titrarea de pe ecran a anunțat „SFÂRȘIT”, cu majuscule, iar sunetistul ne-a arătat îngrozit cotorul rolei, deși counter-ul filmului ne indica încă 33 de minute rămase, cu tot cu generic.

N-am lucrat mult în TVR, doar câteva luni. Însă am învățat o grămadă de chestii și am avut multe  experiențe amuzante, precum cea de mai sus, așadar mă bucur că am fost acolo. Din fiecare job ramâi cu câte ceva, însă amintirile amuzante și nostalgia aferentă sunt de multe ori subestimate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • antonia check icon
    Mda. Dupa ce ca habar n-aveati de opera literara din matricea prolifica a traditionalismului ardelenesc mai si radeati la imensa trauma a telespectatorilor care au fost frustrati de profunzimea unui film patetic, care aborda probleme fundamentale ale relatiei barbat - femeie privita ca o femeie in mijocul imbrancelilor unui grup de motociclisti.
    No, fain .
    • Like 1
  • Cel mai mişto este când iei interviu unui chinez, beneficiind de serviciile unui interpret. Şi începi să dai profesionist din cap, să-l încurajezi pe chinez să vorbească... şi la un moment dat îţi dai seama că interpretul încă n-a tradus nimic, dar tu eşti de acord cu tot ce-a spus chinezul! :))
    • Like 3
  • Savuros. Si pentru ca erati tanar. Mereu, cand sunt intrebati pe strada oamenii mai in varsta daca "inainte" era mai bine, invariabil raspunsul este ca "da". Pentru ca intrebarea vizeaza realitatea politica si sociala generala, in timp ce raspunsul vizeaza realitata personala si intima. Asa ca, da: cand suntem tineri e ras si voie buna, indiferent de circumstante.
    • Like 2
  • Zev check icon
    Dom’le, eu zic ca undeva sau candva musai ca sa fie un univers in care rola cu subtitlul asa cum ati lipit-o voi sa se armonizeze cu filmul. Jos conceptul de liniaritate a timpului! Progresul vine din Coreea, ca e comunism, ca e K-Pop, tot aia.
    • Like 0
  • Corina check icon
    M-am distrat iar. Vasăzică ați fost convingător până și pentru TVR, așa, fără licență. Probabil erați student. Două chestii nepotrivite la cineva care scrie bine: „aspirațional” de la început (avem „un vis”, „ceva de dorit”, în fine, se putea găsi altceva) și „reportajele culturale, din care, datorită nouă, nu înțelegeau mare brânză” (din cauza noastră, că e ceva negativ).
    • Like 1
    • @ Corina
      Aia cu aspirational, da. E barbarism. Dar aia cu "datorita" egal pozitiv, asadar trebuie musai "din cauza", ca este egal negativ, este, cum sa zic, cam prea mult. Cum e degetelul mic tinut drept in sus, cand tinem cescuta de cafea de toarta. Datorita exrpima un raport de cauzalitate generic. Indiferent de rezultat. Insurubarea asta pe datorita=pozitiv, respectiv din cauza=negativ ii apartine lui Mircea Badea. A facut fluvii de emisiuni la Antena 3, in care doar asta repeta, pentru ca doar asta si asa stia. Putin.
      • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      Corina check icon
      Nu, nu sunt pedanterie și nici de la Mircea Badea citire, în primul rând, ci de la Radu Paraschivescu, George Pruteanu și altă lume bună cu preocupări lingvistice.
      https://corectromaneste.wordpress.com/2017/10/04/datorita-din-cauza/
      https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/pastila-de-limba-cand-folosim-datorita-cand-din-cauza-sansa-de-a-cauta-in-dictionare-ne-poate-oferi-raspunsul-279451
      • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult