Bac 2020 | Subiectele unui profesor către Ministerul Educației pentru schimbarea din temelii a examenului maturității

Foto: Inquam Photos / Bogdan Dănescu

E vremea bacalaureatului 2020. Frica de pandemie i-a făcut pe unii să ridice problema renunțării în acest an la examen și a echivalării mediilor din liceu cu media de bac. Desigur, alții susțin că ar fi nedrept să se renunțe complet la examen, deoarece elevii silitori ar putea fi dezavantajați. Poate că un compromis ar fi ajutat: o singură probă, într-o sigură zi, în care să fie subiecte din toate cele trei probe scrise. Am și scris această sugestie ministrului educației, dar până acum nu am primit nici un răspuns.

În calitate de profesor (predau geografie și limba germană), preocupat aproape obsesiv de învățământ, am dezvoltat propunerea și, amintindu-mi de scorul slab obținut recent de elevii noștri la testele PISA, mi-a încolțit o altă idee: ce-ar fi dacă, în anii viitori, am face din bacalaureat soluția pentru reformarea învățământului? Pentru că se pare că reforma de la bază (începând cu planul cadru și profesorii) este una extrem de dificilă, cel mai probabil din motive electorale. Chiar dacă pare că pun căruța înaintea cailor, voi explica cum am putea să urnim reforma prin regândirea examenului de bacalaureat, pentru a da societății absolvenți echipați cu gândire critică și cultură generală, absolut utile pentru cerințele de pe piața muncii și pentru o societate sănătoasă, unde votanții înțeleg oferta politicienilor și nu se lasă duși de nas de către fabricanții de fake news. 

Ideea de bază a unui astfel de examen de maturitate ar fi o singură probă, poate ceva mai lungă (4-5 ore, dar cu pauză), desfășurată integral în fața computerului, în care să fie evaluate toate competențele esențiale, precum și cultura generală. Dincolo de avantajul costurilor mai reduse (mai puțină hârtie, se reduce plata supraveghetorilor etc.), un alt avantaj ar fi că elevii ar putea susține examenul din nou, după o săptămână, dacă la prima participare starea medicală ar defavoriza candidatul. Iar rezultatele ar veni imediat și ar fi mult mai obiective, mare parte din evaluare fiind automată (cazul testelor grilă sau al calculelor), deci elevii și părinții nu ar mai sta cu sufletul la gură zile în șir. Un astfel de bacalaureat ar acoperi trei domenii:

• competențe și cunoștințe de specialitate;
• cultură generală;
• gândire critică și perspicacitate.

La primul domeniu, în funcție de profilul studiat (real, umanist etc.), subiectele ar trebui să evalueze competențele și cunoștințele din aria specializării urmate în liceu. De pildă, la filiera teoretică, profilul real, subiectele de matematică ar rămâne la locul lor, la fel cum stau lucrurile și acum. Ar trebui schimbat, eventual, modul de evaluare, cu accent pe subiecte care să testeze capacitatea absolvenților de a gândi aplicat.

Componenta de cultură generală ar trebui să conțină subiecte din disciplinele considerate de cultură generală (istorie, geografie, economie, științe etc.), indiferent de filieră și profilul urmat în liceu. Doar că cerințele ar trebui să fie mai laxe, având în vedere amploarea domeniilor. De pildă, un subiect istorie ar putea cere ordonarea cronologică a unor conducători de state, nu memorarea perioadelor în care au domnit. Ori s-ar putea cere argumentarea unor afirmații false/adevărate, care ar presupune cunoștințe de bază ale disciplinei, nu detalii memorate. Materiile care nu sunt considerate de specialitate (matematica pentru cei care au urmat specializarea filologie, de pildă) ar putea avea câțiva itemi alocați aici. Nu cred că e normal să existe absolvent de liceu, indiferent ce profil a urmat, care să nu poată citi un grafic simplu sau să nu poată calcula niște procente pornind de la valori absolute. În viață se vor lovi de situații în care este necesară operarea cu numere. Repet: fără cultură generală, chiar în aceste vremuri în care Google se află „în buzunar”, este dificil de navigat prin oceanul de dezinformare. Un absolvent de bacalaureat care are cultură solidă nu va mai crede că Pământul e plat, că Ștefan cel Mare era antivaccinist sau că salariile se pot mări oricât prin tipărire de bani.

Testele PISA pot fi un model de urmat pentru al treilea domeniu (gândirea critică), unde absolventul de liceu ar trebui să poată face raționamente plecând de la situații aplicate. Poate n-ar fi rău ca tot la această parte a examenului să existe și unele cerințe care să solicite creativitate. În loc să cerem absolvenților să știe pe de rost tot felul de date pe care le vor uita ulterior, le vom cere să poată să opereze cu informația. Să o priceapă, să o poată interpreta, să poată trage concluzii folosind informația.

În fiecare dintre cele trei domenii menționate, aș aloca o pondere a itemilor și a răspunsurilor de cca. 60% în limba română, 30% în limba engleză și 10% pentru a doua limbă străină studiată în liceu. În felul acesta ar fi acoperită și competența de comunicare în limbi de circulație internațională. Evident, proba fiind susținută pe computer (scrierea/editarea unor texte, utilizarea meniurilor, realizarea de hărți mentale sau diagrame folosind aplicații ș.a.), s-ar face indirect și evaluarea competențelor digitale fără de care, azi, nu mai poți spera la un job de calitate.

Ați remarcat, probabil, că nu apare nicăieri proba de limba română, obligatorie astăzi la toate profilurile. Consider că itemii pentru evaluarea cunoștințelor și competențelor de limbă maternă pot fi incluși fie la primul domeniu pentru specializarea filologie, fie la domeniul cultură generală pentru celelalte specializări. Apoi, să nu uităm, 60% dintre itemi ar fi în limba română. Oare un elev care scrie un eseu la istorie sau un argument pentru a explica un fenomen geografic, nu o face în limba română? Ortografia, stilistica și celelalte aspecte de limbă vor fi evaluate la toți itemii corespunzători.

Pentru ceea ce propun nu este necesară modificarea planurilor cadru, dar evident, în prezent elevii nu sunt pregătiți pentru un astfel de examen de maturitate. Numărul de ore și manualele pot rămâne aceleași. Ce se schimbă din temelii este modul în care lucrează profesorii și elevii la clasă. În loc să predea materie care trebuie tocită, accentul va cădea pe problematizare, pe interpretarea și prelucrarea informației, pe exprimare argumentată și creativă. Cu aceleași manuale și programe școlare am putea lucra astfel încât la finalul ciclului liceal să avem absolvenți capabili să gândească cu adevărat și să nu mai poată fi păcăliți cu ușurință de știri fără nicio bază reală. 

Consider că problema reală a școlii românești nu constă atât în ce materii facem, ci cum le facem. De ce nu ar fi un astfel de bacalaureat un catalizator pentru reformarea învățământului românesc? O schimbare relativ facilă, dar cu efecte majore, care ar pune bazele unor generații mai bine pregătite pentru incertitudinile lumii de mâine.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp