Foto: Profimedia Images
Donald Trump dă senzația unui animal masiv, bătrân și încolțit. Fața imobilă, privirea îndreptată doar spre moderatori, niciodată spre adversară, poziția corpului rigidă.
Kamala Harris face exces de limbaj nonverbal, face grimase, își privește insistent contracandidatul, îl bagă în corzi, îi spune că este „o rușine”, îl provoacă să intre în zona în care e vulnerabil (atacul Capitoliului, prietenia cu dictatorii, problema avorturilor), își pune mâna la bărbie condescendent și râde zeflemitor când acesta cade în capcanele întinse de staff-ul de campanie democrat.
Trump pare să fi venit prea încrezător că Harris va fi o pradă ușoară și, prin urmare, cade nepregătit pe lângă subiect. Se încurcă în fake news-uri de social media și dă o chiflă monumentală: imigranții care vin cu milioanele în Statele Unite, aducând cu ei criminalitate și sărăcie, s-au apucat să mănânce câinii și pisicile din orășelul Springfield, Ohio (sic!). Kamala Harris îl privește cu milă cum debitează această enormitate. Cu promptitudine, moderatorii de la ABC execută un fact checking cu city managerul din Springfield, Ohio, care spune că nici pomeneală de așa ceva. Echipa lui Donald Trump îi acuză pe cei de la ABC că nu au arătat același entuziasm în a verifica inexactitățile Kamalei Harris și că sunt, la fel ca toată media liberală, partizană.
La CNN, televiziune partizan democrată, e sărbătoare (mai ales după doliul de la ultima dezbatere Biden-Trump): părerea unanimă e că Donald Trump a mușcat fiecare momeală întinsă de Kamala Harris, că s-a încurcat în propriile minciuni (analiștii televiziunii au numărat 33 de afirmații false în dreptul lui Trump și doar una în dreptul Kamalei Harris) și că „bully-ul a fost pus la punct”. Ca bonus, este anunțată susținerea pe Instagram a lui Taylor Swift pentru Kamala Harris. Se prezintă un sondaj în timp real care răspunde la întrebarea „Cine a câștigat dezbaterea?” - 63 la sută Kamala Harris - 37 la sută Donald Trump.
Fox News, televiziune partizan conservatoare, anunță că se oferă să organizeze următoarea dezbatere care să echilibreze lucrurile.
Se pare că aceasta va avea totuși loc la NBC, în octombrie.
Momentul cu imigranții care s-au apucat să mănânce câinii americani cu covrigi în coadă este unul dintre cele mai bizare momente din dezbaterile prezidențiale din Statele Unite pe care eu le-am urmărit.
Al doilea moment ciudat a fost cel în care Donald Trump l-a invocat pe Viktor Orban, „unul dintre cei mai respectați lideri ai lumii”. Mi s-a părut „patetic” (în sensul termenului american) ca liderul lumii libere să afirme cu mândrie că este garantat de prim ministrul… Ungariei, un autocrat sadea și un putinist învederat. Aici Kamala Harris are dreptate când spune: „Râde lumea de noi”.
Dincolo de faptul că a fost mai articulată, mai agilă și mai… tânără, Kamala Harris nu mi-a creat sentimentul că este și prezidențială. Sunt teme la care nu se râde cu gura până la urechi. Sunt dosare în care nu poți să o scalzi, c-o fi, c-o păți. Deși a repetat în permanență că are „un plan”, Kamala Harris nu a punctat decisiv în fața unui Trump care nu are niciun plan, doar fanfaronadă. În problema care ne interesează direct - războiul din Ucraina - nu am aflat mai multe decât știam deja. Aceeași „analiză” a lui Trump că Putin nu ar fi invadat Ucraina dacă el ar fi fost președinte, pentru că l-ar fi oprit. Aceeași „linie Biden” la Kamala Harris că Putin este un invadator care nu se va opri în Ucraina. Cum se va termina războiul? Trump se laudă că-i va pune capăt înainte să depună jurământul (cum?!). Kamala Harris nu are un plan, limitându-se să constate că Trump se iluzionează că va negocia de la egal la egal cu Putin care-l „va mânca la prânz”.
Singurul moment când România a fost pomenită în dezbatere a fost când Kamala Harris a amintit de vizita în Estul Europei pe care a făcut-o în calitate de vicepreședinte după începerea războiului din Ucraina.
Dar nicio problemă domestică sau geopolitică nu pare să-l fi enervat atât de tare pe Donald Trump ca o frază atent pregătită a Kamalei Harris, desprinsă din „Ucenicul”, show-ul găzduit de Trump, frază care sintetizează dinamica dezbaterii în care fostul „master” a trebuit să joace, pentru prima oară, un rol ingrat de „apprentice”: „Donald Trump a fost concediat de 81 de milioane de oameni!”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Totuși, America nu este atât de previzibilă cum pare - există mulți americani care nu uită rezultatele economice foarte bune, se pare, ce s-au obținut în timpul fostei guvernări Trump. Și, cine știe, poate unii chiar cred că emigranții ăia au venit să le mănânce pisicile și câinii. Se pare că fenomenul a existat și în Europa occidentală, după '89 , când unii emigranți- din Balcani dacă îmi aduc bine aminte- au dat iama în lebedele credule de pe lacurile nemțești...
Cred ca nu Kamala Harris are un plan in privinta asta ci serviciile secrete, numeroasele agentii excelente ale Americii ce isi fac datoria indiferent de pezident. Nu cred ca poate spune mai multe in calitatea ei de vicepresedinte al SUA. Trump poate afirma ce vra el. Ea este totusi inca intr-o functie oficiala. Foarte oficiala. E al doilea om in stat. Daca maine Biden cade pe treptele resedintei sale si intra in operatie, ea e presedintele in functie.
Sigur ca exista o tactica verbala si nonverbala adoptata de fiecare candidat. America este mama show-ului, este lumina absoluta, este steaua totala . Normal ca si prezidentiabilii sunt in mijlocul unei cohorte de specialisti in comunicare. Cand Kamala Harris isi pune mana la barbie, scena aia e deja planificata si studiata si analizata de cei ai buni specialisti in comunicare. Nimic nu e intamplator pentru ca mizele sunt uriase. Vorbim de liderul lumii libere, de America. Implcatiile sunt la nivel de planeta.
Faptul ca republicanii nu au fost capabili de mai mult, mi se pare oribil. Sa-l propui pe Trump care poate duce lumea in nebunie nu mi se pare ca lucrurile au fost luate cu discernamant.
Harris a venit ca o ploaie de vara , ca o adiere dinspre ocean in plina canicula, ca o forta si o vitalitate ce poate aduce un echilibru in viata americana divizata de un Trump inconstient ce crede ca America e firma sa. Se duce la birou ia cateva decizii unilaterale, mai concediaza cativa natarai si isi impune vrerea in toate cele. Asta face de cand s-a nascut.
Prietenii si rudele noastre din SUA, si nu sunt doar romani get-beget, deci avem mai multe opinii, ne spun ca democratii s-au axat prea mult pe ideile noi, de stanga. Nu au venit cu proiecte si programe adevarate. Isi pierd timpul cu tot felul de aiureli pseudodemocratice. Iar republicanii s-au pierdut in... Donald Trump. Totul graviteaza in jurul sau.
Impresia mea e ca Partidul Republican s-a dizolvat in personalitatea puternica si daunatoare a unui Trump naravas, plin de toane si de idei personale pe care incearca sa le impuna la nivel de tara. S-au lasat subjugati de acesta si in loc sa fie partidul de dreapta , cealalta greutate care echilibreaza scena politica americana, s-a lasat coplesit si absorbit de personalitatea, caracterul si ideile lui Trump. Odata scapat in lume, greu de controlat.
De ce e important ca Harris sa castige? Pentru ca ea din calitatea de presedinte, din functia suprema a unui stat ce reglementeaza esconomic si politic lumea, n-o sa trimita oamenii in strada sa atace Capitoliul. Trump va face asta si daca pierde si daca nu pierde. Daca pierde va fi un simplu cetatean american ce in virtutea averii mostenite si a vietii duse, in care a facut ce a vrut, va putea influenta niste capete infierbantate (cunoscatorii stiu), dar nu va putea duce America la disperare. Din pacate personajul Trump e destul de nociv si chiar in varianta de perdant poate cauza deranj mare. Republicanii n-au putut mai mult si au mers pe mana unui personaj dubios, cu multa vanitate si idei radicale.
Trump poate avea dreptate in tot felul de probleme (omul nu e idiot si nici prost), dar personalitatea dubioasa, caracterul indoielnic, toanele, parerile radicale ce pot duce la conflicte majore, il fac de neales. Mofturile si rasfatul capatate intr-o viata in care a decis si a hotarat de unul singur totul, il fac nepezidentiabil. E totusi vorba de America si nu de Nauru.
Dar dupa evolutia lui care a pendulat intre ilegal si penibil , mi-e greu sa cred ca poate sa vina cu un suflu nou in economia americana . In acelasi timp democratii ar trebui s-o lase mai moale cu politicile cretine socialiste pentru ca nu asta vrea americanul de rand. Nu trebuie sa fii foarte inteligent sa vezi ce se intampla in Canada , care in 10 ani maxim o sa fie colonizata de indieni si chinezi.