”Ceaușescu n-a fost un om rău, draga mea. Ești tânără și n-ai prins vremea lui, dar să știi că el era doar deconectat de la situația țării, îl mințea ea (n.r. - Elena Ceaușescu) și îl manipula, dar Ceaușescu a fost un lider care și-a iubit țara”. Îmi amintesc și acum discuția asta pe care am avut-o cu un individ de care nu cred că mă despart zece ani, dar care se consideră un mare cunoscător în fenomenul perioadei comuniste din România.
Îmi amintesc că atunci, când îmi povestea despre cât de bun era Ceaușescu, războiul informațional era încă o istorie îndepărtată, din timpul Războiului Rece, pe care nimeni n-o mai credea posibilă. Și nici eu nu m-am revoltat prea tare la momentul acela, pentru că mereu am crezut că oameni precum acest individ sunt rarități din categoria celor care au o pojghiță de cultură, dar nu le folosește la nimic. Și au mai fost voci în jurul meu care mi-au vorbit frumos de-a lungul vremii despre comunism. Dar nu m-am speriat de ele, pentru că am crezut că nu contează prea tare, că sunt voci izolate care nu schimbă percepții și idei la nivel social.
Azi mă trezesc cu o informație: două treimi dintre români cred că Ceauseșcu a fost un lider bun pentru țară și numai 24% dintre ei cred că Ceauseșcu a fost un lider rău.
E greu să citești informația asta și să mergi mai departe ca și cum nimic special nu s-ar fi întâmplat. E greu pentru că aceste două treimi din societatea românească înseamnă enorm. E ca și cum o parte uriașă din țară, formată din oameni care au trăit în dictatura comunistă și din oamenii care n-au apucat-o, dar li s-au spus povești nemuritoare despre ea, vine acum peste noi și ne arată că noi, cei care plângem încă în memoria sacrificiului pentru libertate și democrație de la Revoluție, suntem în minoritate, de fapt. Că țara în care credeam că trăim e, de fapt, alta. E exact și cum nemții ar spune astăzi că Adolf era băiat bun și nu contează că a construit lagăre de concentrare în care a ucis și torturat oameni, doar pentru că erau evrei, pentru că, în timpul lui liber, era foarte pasionat de muzica clasică și asta spune totul despre cât de inteligent era ca stăpân al Germaniei.
Ne-am trezit, la aproape patru decenii de la Revoluție, în situația în care ajungem să ne raportăm la un dictator care ne-a chinuit părinții și bunicii ca la un lider bun de țară. Deci, practic, cel care trimitea Securitatea să te bată dacă aveai câteva inele de aur în casă sau dacă spuneai ceva frumos despre Occident a fost, din punctul de vedere al foarte multor români, un lider bun de țară. E halucinant. E ca un film greu de înțeles din care nici măcar concluzii nu poți trage, pentru că nu arată nimic din evoluția personajelor peste ani. Cum am ajuns aici?
Ei bine, războiul informațional fix din etapa asta a început: cultivarea nostalgiei pentru trecutul comunist. Un trecut pe care unii îl asociază cu propria tinerețe, deci logic că își amintesc subiectiv comunismul și asociază vremea democrației cu zbaterile maturității sau cu durerile bătrâneții. Și atunci a fost simplu de făcut acest pas. Căci un Ceaușescu tolerabil sau chiar agreabil e un loc perfect pentru debutul unor manipulări mai complexe, mai sofisticate.
Când un dictator devine suportabil pentru populație, atunci populația aceea începe să aibă propriile probleme morale. Pe care nu le va judeca și nici nu le va conștientiza. Pe de altă parte, nimeni n-a plătit pentru nimic în țara noastră. Nici măcar pentru crimele Revoluției. Și dacă nimeni n-a plătit, asta înseamnă că nimeni n-a fost vinovat. Iar Ceaușescu a fost împușcat în Ajunul Crăciunului, fapt care a permis multe judecăți de ordin moral, unele justificate, lăsând loc unor dezbateri peste ani, care l-au scos pe Ceaușescu drept inocentul poveștii.
În sfera războiului informațional, salvarea memoriei lui Ceaușescu în forma asta a fost mană cerească. Căci atunci propaganda rusească a putut construi un personaj actual, care să semene dictatorului suficient, încât să le determine pe cele două treimi să lupte pentru el, pentru refacerea unei dreptăți din mintea lor. Așa s-a născut Călin Georgescu la nivel public în anul 2024. Georgescu are, la nivel de expresie publică, limbajul de lemn al lui Ceaușescu, și la nivelul aparenței fizice, o statură care ne amintește de fostul cizmar ajuns dictator de țară. Și, la fel ca Ceaușescu, lui Georgescu i se oferă acum aceleași ofrande care i se ofereau pe vremuri dictatorului: i se pictează tablouri, i se compun cântece, i se închină ode.
Privind acum la comportamentul susținătorilor lui Georgescu, ne dăm seama că oamenii ăia nu se comportau ca membrii unui cult, așa cum mulți am spus-o atunci, ci ca cetățenii unui regim totalitar: spălați pe creier și mândri de obediența lor. Acum îmi explic mai bine, citind sondajul realizat de INSCOP, de ce nimeni nu reacționa la dezvăluirile noastre despre proveniența comunistă a lui Georgescu. Era, de fapt, produsul propagandei rusești, care și-a făcut treaba atât de bine în ultimii zece ani, încât noi nici nu ne-am dat seama ce ne-a lovit.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În loc să ne mirăm de acest procentaj semnificativ de nostalgici, ar trebui analizate resorturile care stau la baza acestui fenomen. Iar răspunsurile nu pot fi ascunse sub PIB-ul care a crescut de nu știu câte ori în ultimii ani, sau de venitul MEDIU pe cap de locuitor. Aceste valori medii trebuie tratate cu mare atenție. Trebuie excluse vârfurile nereprezentative, trebuie luată în calcul dispersia valorilor. Pentru că la o mână de miliardari sunt zeci de mii de muritori de foame, dar media dă bine pentru ignoranți.
Și atunci când vedem acest procent de nostalgici ceaușiști iar noi facem parte din treimea privilegiată, ar trebui să fim mai atenți la cele 2/3 din populație care poate îndură de foame, care poate nu au un loc de muncă în localitatea lor sau în apropiere, care poate îndură frigul iarna și căldura vara și care își amintesc că pe vremea lui Ceaușescu puteau merge un sejur pe litoral fără să facă împrumut la CEC, poate că... multe altele, legate de dreptul la o viață decentă pe care astăzi se pare că nu îl mai au.
Cum pot fi translatați indivizii din grupa de 2/3 în grupa de 1/3, pentru schimbarea proporției? Numai prin investiții care să asigure o dezvoltare uniformă în teritoriu, prin învățarea acestor oameni să pescuiască, nu prin a le mai da câte un peștișor ca ajutor social.
Legat de faptul că noi nu avem dezvoltare uniformă, așa ceva nu se poate niciunde pentru ca noi am plecat de la altă situație și anume cu 45% din populație în mediul rural. Sigur asta s-a schimbat în jurul marilor orașe dar unde nu există astfel de centre, nu au ce investiții să vină. Nu îți face nimeni fabrică într-un UAT cu 2000 de persoane. Lucrurile sunt foarte complexe în ziua de azi iar ca exemplu, dacă Apple și-ar muta producția în California, nu ar fi suficientă populație pentru toată infrastructura. Dar ar trebui învățat de va de la americani, este că trebuie să fii mobil, dar dacă stai cred ca le va face cineva ceva în satul lor pot să uite pentru ca dincolo populația din rural este infimă.
De primit ei primesc mai mulți peștișori, pentru ca ei nu dau 45% la stat ca și noi, ca de TVA nici nu mai vorbim. Ăștia lucrează 3-4 luni pe afara, mai iau ceva ajutor social, mai lucrează cu ziua și nu o duc rău. Oricum o duc mai bine decât pe vremea lui Ceaușescu pentru că cei de genul, și am neamuri, au fost în 2 vacanțe toată viața. Din vecinii de la bloc, la fel, cu 2000 și ceva de lei cumulat, numai dacă primeai ceva prin sindicat, îți permiteai iar alea se dădeau cum se dădeau. Numai că ignoranții cred ca totul era servit pe farfurie și era egalitarism dar ei uită ca era o mare diferență între București și restul orașelor mari, dar între municipii și comune.
Poate că nu este vorba numai de starea materială a celor care oftează acum după Ceaușescu. Poate că aceste 2/3 din populație observă cu indignare o inegalitate mult mai mare în societate. După 40 de ani de societate socialistă multilateral dezvoltată, în avânt către comunism (ca să folosesc limbajul de lemn al epocii de aur), se pare că alți 35 de ani nu au fost suficienți pentru acești indivizi (2/3) să accepte că în capitalism inegalitățile sunt mult mai mari și mai ales inevitabile. E o posibilă explicație...
Ei acum se uită și văd ca sunt mai mulți cu Mercedes decât înainte iar ei ar vrea sa aia a toți Logan-uri, numai ca egalitatea asta va veni cu biciclete pentru toți, cam aste e ideea și atunci iarăși nu le va conveni pentru că ăștia care pot ceva, pleacă. Dar oricum, ei nu sunt în situația actuală de deștepți ce sunt iar dacă se așteaptă să vină cineva în satul lor să le dea de lucru la salarii de oraș, pot să aștepte mult și bine.
Sunt cazuri și cazuri dar la noi problema este că oamenii oricum nu au bani de utilități iar cei care au, le rezolvă pe banii lor. Știu sate care au canalizare iar oamenii nu se conectează. Deci sunt o serie de motive pentru care nu prea au rost investițiile în astfel de zone. Iar cine lucrează remote, nu se duce chiar oriunde. Într-adevăr, acolo unde se justifică și se câștigă ceva are rost dar unde nu, ar însemna să iei de unde se justifică ceea ce ar fi o nedreptate.
Subiectul e „fierbinte”, fără nicio îndoială, chiar dacă au trecut deja 35 de ani de la cea mai mare „rotire de cadre” din istoria Partidului Comunist. Păi ce „revoluție” e aia în care se moare strigând JOS COMUNISMUL și apoi (după nici șase luni de la marea „eliberare”!) poporul suveran îl alege cu urale și ovații (au fost și câteva bâte minerești, da’ alea nu se pun la socoată fiindcă „beneficiarii” erau doar niște „golani”)?
Și uite-așa ne certăm unii cu alții (că discuție nu pot să-i zic!) despre ce „bine” era odinioară. Argumentul suprem al celor luați de valul nostalgiei este că toți aveam un loc de muncă asigurat de stat și toată averea patriei era în mâinile „poporului”. Eram cu toții egali în drepturi, excepție făcând „protipendada” acelor vremuri. Ei erau mai „egali” decât noi…
„Cârcotașii” spun că locul de muncă asigurat de stat nu avea niciun folos, devreme ce ne „alimentam rațional”. Ca să „cumperi” un litru de lapte trebuia să te scoli cu noaptea în cap. Ca să îți iei „rația” de benzină (20 de litri pe lună!) stăteai la coadă cu Dacia 1300 cel puțin două zile. Vorbesc despre anii ’80 ai mileniului trecut.
Ce s-a schimbat între timp? „Poporul” a îmbătrânit fără să se maturizeze. Ne place șmecheria și șperțul, că de-aia îi tot alegem pe băieții descurcăreți…
În urmă cu vreo 9 ani am scris câteva gânduri. Pentru mine sunt valabile și în prezent…
The choice of Romanian people, end of story…
Mi-aș fi dorit nespus să vă spun o poveste frumoasă. Cu zâne, Feți-Frumoși și Ilene-Cosânzene. Sau o măcar o snoavă cu Păcală. Dar azi nu am la îndemână decât niște „povestiri istorice”. Vă rog să citiți aceste rânduri doar atunci când v-ați hotărât să mergeți la culcare…
Pe vremea când Împăratul Roșu stăpânea o jumătate din împărăția Europei (cealaltă jumătate era supusă „dușmanului de clasă”), undeva într-un colț al împărăției se năștea Liviu Dragnea. Nici cele mai optimiste ursitoare nu puteau hotărâ atunci destinul micuțului Liviu.
Dar știți cu toții cum sunt vremurile: schimbătoare. Împăratul e și el muritor. Nu, n-a murit de moarte bună, ci cu spatele la zid și mâinile legate. Și nu într-o zi obișnuită, ci chiar în sfânta zi de Crăciun. Unii dintre supușii lui strigau atunci din toți rărunchii pe străzi „jos cu dictatorul” (de lozinca „jos comunismul” nu mai amintesc) sperând că la „ALIMENTARA” din colțul străzii ar putea cumpăra și altceva în afară de „adidașii” expuși în galantare (pe cei care nu înțeleg sensul unor cuvinte ca „alimentara” sau „adidași” îi rog să caute un dicționar de arhaisme).
Dar m-am luat cu vorba și am uitat să povestesc mai departe…
Așadar, Liviu cel mic se făcu mare, crescând într-o zi câți alții în șapte. Nu a supt nici laptele de la țâța socialistă și nici nu s-a hrănit cu „jăratecul” capitalist. A fost doar un „băiat deștept” încă de mic. Nu știu cum se face că a învățat din fragedă pruncie că adevărul și cinstea nu i se potrivesc. Doar fraierii mai știu ce e ăla adevăr…
N-ați adormit încă? Bine, continui să povestesc…
Făt-Frumos-ul ăsta cu stea în frunte făcu ce făcu și câștigă (cu accentul pe ă) alegerile. Nu vă panicați, le-a câștigat nu pentru că e un Mesia al neamului, ci pentru că majorității supușilor le e lene să-și scoată mintea din buzunar. E mai comod să fii spectatorul unei reprezentații precum „Frumoasa adormită”.
Și uite-așa am schimbat cu mâna noastră pe împăratul Roș´ cu progeniturile lui. Iliescu a fost doar intermediarul.
Ș´-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa… În sfârșit, ați adormit. Somn ușor și vise plăcute…
End of story…
-decembrie 2016-
Dupa care vin si explica cum e cu comunismul..
Din cauza stangi progresiste tembele care macina societatile de vreo 20 de ani..
Contributia unor stangisti ca si dv , nu este de neglijat...
1944, 1946, 1948 până în decembrie 89. Peste patru decenii, timp în care a apărut omul nou. Absența proprietații private, distrugerea elitelor, siluirea demnității firești, izolarea au dus la o lobotomizare aproape clinică. Singurul fir roșu ( licență comunistă această expresie) a rămas obediența pe sub care se strecura '' arta de a te descurca'' Bomboana pe colivă, educația abandonată definitiv in 45. Din toate astea a rezultat un ADN de toată jalea. Concluzia, dacă nu furi ești prost. Așa se aleg primarii. În rest, să auzim numai de bine.
Nu am vederi de stânga, sunt mai degrabă conservator, dar tocmai de aceea mi se pare esențial să păstrăm proprietatea termenilor. Stânga progresistă, în sensul ei real, n-are nicio legătură cu prostia, ci din contră — o combate prin educație. Ca stanga progresista naste si ea deviatiuni este o discutie de avut alta data.
Cât despre iubitorii lui Ceaușescu, hai să fim serioși: în bună parte, sunt aceiași care azi se proclamă „suveraniști”, se înfășoară în tricolor, poartă trei cruci la oglindă și urlă împotriva „globalismului”, în timp ce visează la un Mesia care sa le dea solutii caci ei sunt incapabili sa le gaseasca. Suveranismul de azi este un amalgam de contradicții stridente, care sfârșește, invariabil, în lipsă de discernământ. Iar lipsa de discernământ vine, evident, din lipsa de educație și dintr-un vid de valori autentice — nu dintr-o presupusă influență a „stângii progresiste”.
Adevărul e că stânga progresistă n-ar fi prins niciodată rădăcini adânci într-un sol atât de balcanic și feudal cum este România. Dar nici să ne inventăm, din nou, un Acar Păun imaginar care să poarte vina pentru tot — nu ne ajută cu nimic. Tot ce e bun sau rău în țara asta se datorează în principal PSD-ului și, într-o măsură mai mică, PNL-ului. Iar faptul că această mașinărie cinic-opurtunistă s-a spart în două tabere — una „suveranistă”, cealaltă „europenistă” — nu este decât o strategie de supraviețuire și o formă de a scăpa de răspundere (inclusiv penală).
Cat despre Romania si coloratura ei politica, sa fim seriosi, dupa peste 30 de ani , inca nu avem definitiile corecte in fisa postului.
Problema este ca acest cancer social numit stanga progresista , doreste cu orice pret eliminarea dreptului la exprimare...
Acum , va spun sincer , ce rost are sa va explic dv , care ati pus o intrebare de un truism evident ...?
Cat despre apelativul '' nenica'' nu ar fi mai bine sa il folositi pentru cand v-ati cherchelit nitel ? Va asezati pe cap si basca acea de proletar primita cadou de la doamna , ca sa fie tabloul complet.
Il alta ordine de idei, pot crede că este rea voință in a nu înțelege asta, întrucât, dacă statistică arăta invers probabil aveai cuvinte de laudă. De asemenea, este o deziluzie totală să vii fără argumente dar să susții "adevarul" minoritar si sa ii blamezi pe ceilalți 2/3.
Încă ceva, ar trebui făcută o statistică in rândul celor 1/3 care să arate câți au reușit așa cum ii prezentați dumneavoastră, corect, prin munca si inteligență si câți prin alte "mijloace" si pârghii. Sunt convins ca veți fi la fel de surprins de rezultat. Probabil ca nici măcar 1/3 din cei 1/3 nu au un merit deosebit.
Va supraapreciați ca să va simțiți special deși nu sunteți. Prin prisma aceasta jucatorii "la capitalism" își vând competenta îndoielnică, dar nu contează competenta ci cât cât bine o poți vinde.... asta este modelul capitalist si este exacerbat in cazul mediului corporatist.
- Ceaușescu nu a fost executat în Ajunul Crăciunului, ci chiar în ziua de Cărciun, adică 25.12.1989, asta dacă nu știați când e Crăciunul. Că la progresiști ca Dvs nu mă mai mir de nimic. Dvs aveți X-Mas și alte cele.
- Sub Ceaușescu s-a trăit într-o DICTATURĂ. Iar Revoluția din 1989 a fost pentru ELIBERAREA de această dictatură.
- De aici încolo lucrurile devin foarte nuanțate. Zicea cineva, nu mai știu cine, posibil CTP (dar nu sunt sigur), că Ceaușescu și-a iubit țara dar și-a urât poporul. Sau mai bine zis, adug eu, NU a empatizat cu poporul, nu a simțit pulsul poporului. Deși a fost un dictator, probabil că a crezut, cu mintea lui stranie și alienată, că toate duritățile făcute, toate represiunile, șurubul strâns din ce în ce mai tare, ar fi spre binele poporului și al țării. A fost un dictator neluminat, dar în felul lui, patriot. Practic nu se poate vorbi despre el doar în termeni de alb și negru. De aceea și rezultatul sondajului a fost atât de surprinzător. Lumea a rămas în minte cu multe din lucrurile bune de atunci, în timp ce lucrurile rele, pentru care au susținut și ei moral Revoluția, s-au estompat, sub mizeriile reale ale prezentului.
- Pe vremea lui Ceaușescu se punea accent pe principii, chiar dacă multe din ele greșite (deși unele corecte). Acum se pune accent pe cu totul alte principii și la bază oricum stă BANUL, LĂCOMIA, CHIVERNISIREA. Atunci lăcomia era înfierată la nivel de principiu și era cultivată modestia, reținerea. Acum se spune că lăcomia e legitimă și e de fapt motorul societății capitaliste. Oamenii de rând nu privesc asta cu ochi buni, mai ales când văd cum trăiesc îmbuibații și profitorii sistemului și compară asta cu felul în care trăiesc ei personal. Se acumulează încet-încet un fel de nouă tensiune ”de clasă” socială. Iar asta poate explica nostalgiile pentru vremea când aceste tensiuni de clasă nu existau. Faptul că atunci fruntașii PCR (totuși puțini la număr) fumau Kent și beau whisky, e o copilărie față de ”porcirea” celor bogați de acum. În plus, atunci micile privilegii alimentare se manifestau mai mult în privat, ferite de ochii marelui public, pe când acum ”aroganțele” sunt la vedere și omniprezente. Chiar nu are sens pentru îmbuibați dacă nu se manifestă în public, să le fie necaz ”sărăntocilor” și ”dușmanilor”.
- E adevărat, am câștigat democrația în 1989, dar aceasta a fost repede confiscată de structurile vechii securități. O vreme a fost păstrată o aparență de democrație funcțională, dar începând cu 6 decembrie 2024 orice aparență de democrație s-a cam dus pe apa sâmbetei. Așa că acum avem un regim HIBRID, așa cum a fost definit, absolut corect, de The Economist. Pentru principii minunate și atât de dorite, precum democrația și libertatea (inclusiv economică), am renunțat în 1989 la egalitatea și echitatea socială (chiar așa în sărăcie cum era) și am adoptat regimul capitalist și deschiderea către bunăstare, cu șanse egale pentru toți. Cel puțin așa am crezut cu toții atunci. De fapt am ajuns acum la o relativă sărăcire personală și mai ales a țării pe ansamblu. Deși nivelul de trai MEDIU de acum este net superior celui din perioada comunistă, iar deschiderea către Europa și către lumea largă este enormă, asta s-a realizat în special datorită consumului pe datorie. O datorie care a atins cote nemaiîntâlnite pe vremea comuniștilor (când datoria s-a făcut totuși pentru dezvoltare economică și investiții importante)
- În acest timp corupția a atins cote incredibile. Țara a fost furată și spoliată, înainte de intrarea în UE numai de către români, apoi după intrarea în UE, atât de români cât și de străini. Astăzi România e o țară cu cetățenii din marile orașe având o bunăstare relativă, dar cu cei din mediul rural și urban mic sărăciți și fără niciun rost în viață, mulți plecând și îngroșând rândurile diasporei. Iar țara a ajuns cu resursele date la străini pe nimic, cu politicile economice dictate de interese străine cu care guvernanții noștri corupți sunt de acord și își dau mâna ca mafioții. Cu politiciul o biată păpușă fără importanță, cu politicieni puși și controlați de mafia economică interstatală, cu întreaga țară devenită o colonie modernă.
- Se observă deci, că a vorbi de comunism sau de actualul regim numai în alb sau negru NU este posibil. Fiecare dintre cele 2 regimuri au avut și au și bune și rele. Depinde doar de interpretarea personală a fiecăruia ce anume accentuează. Faptul că azi două treimi din populație e nostalgică după Ceaușescu (deși probabil mulți dintre ei erau adulți în 1989 și s-au bucurat la Revoluție) nu înseamnă că au înnebunit cu toții, ci că viața de acum, pentru ei, e total nesatisfăcătoare, chiar prin comparație cu vechea viață. Cu siguranță adepții suveranismului deintre aceștia s-au grupat inițial, deși acum cele două grupuri nu se identifică total. Fiindcă acum dintre suveraniști fac parte oameni de toate felurile, inclusiv mulți care condamnă vechiul comunism. Eu sunt unul dintre aceștia. Ideea mea e că nu trebuie să tânjim după vechiul comunism, ci să ajungem la un stadiu mai corect, mai bun, mai eficient, mai moral etc al democrației de astăzi. Și evident să repunem țara pe roate, în primul rând lovind corupția internă a țării și terminând cu subjugarea ei intereselor externe. Iar aceste obiective se regăsesc exclusiv la tabăra suveranistă, cea atât de urâtă de mafioții de la putere, care, evident, vor să păstreze staus-quo-ul.
din UE, NATO sau democratică.
În al doilea rând regimul actual este de zeci de mii de ori mai bun decât cel de dinainte pentru că dacă nu îți convine pleci legal din țară și cu asta basta sau votezi cu cap persoane care vor să schimbe ceva, nu pui ștampila pe PSDhAUR PSDPolPOT, PSDSOS ca să scapi de P$DFSN.
Din pacate '' astia '' nu au timp si nici chef sa citeasca ditamai cartoiul , de acea personal incerc sa fiu foarte simplist in exprimare fara detalii care sa oboseasca mintea stangista...
Astora numai daca le explic in detailu pe Marx , cad pe dusumea ..
interventiile dv, ma duc cu gandul la un film in care juca Louis de Funes, si care avec un caine pe nume -Marche...
Putem accepta ca exista un procent de nostalgici, dar pentru cei care habar nu au despre ce vorbesc, nu trebuie sa faci mai mult decat sa te uiti pe youtube la cateva imagini din acele timpuri si cred ca e sufcient. Le urez tuturor celor 60% sa retraisca acele timpuri. Cu siguranta eu nu voi fi prin zona.
La rezultatul acesta incredibil au contribuit cei ce au câștigat, mai mult sau mai putin corect, jocul capitalismului. Suntem o țară a contrastelor, ce sistem economic invarte de butonul contrastului la maxim? Coborâți de pe piedestal, priviți in țară, sunteți toti niste capitalisti mai mari sau mai mici, niste bisnitari mai avuti sau mai amărâți, niste caini scapati din lesă, mai docili sau mai turbați. Capitalismul nu recompenseaza educatia, cinstea, respectul, integritatea si ce mai doriți dumneavoastră la "o țară ca afară". Nu. In esența lui, capitalismul rasplateste doar dreptul divin de a vinde cu profit. Nu contează ce, nu contează cum, nu contează de ce. Am luat esența capitalismului si de 35 de ani o aplicăm. Asta e rezultatul: o treime "s-a ajuns" si două treimi vizează la alt sistem. Ciudat cum la cat de "smart" sunteți, nu vă puteți explica asta fără sa căutați un țap ispasitor.
P.S. cine v-a facut situl v-a tepuit. Pe mobil arata execrabil.