Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Bine ați venit în zona crepusculară Râmnicu Vâlcea, un oraș al săracilor plin de milionari, unde Rolls Royce-uri, Lamborghini-uri și Bentley-uri se integrează firesc pe străzile pensionarilor

Râmnicu Vâlcea hartă

Foto: Profimedia Images

Dacă nu faci un copil de bani gata, nu plantezi un palmier în fața vilei portocalii și nu construiești un bloc, nu te mai poți numi român adevărat în zilele noastre.

Cel puțin, așa-i la mine-n sat, la Râmnicu Vâlcea. Numai fraierii n-au blocuri p-acilișa. Toată lumea bună, în frunte cu primarul, își face minim unu’, să aibă populațiunea unde se pripăși. Cum îți prisosește un milion prin buzunare, cum ridici un ditamai blocul.

Când m-am întors ca deșteptu’ anul trecut în oraș, am crezut că nu văd bine. Băi, nene, zeci de blocuri noi. Au răsărit peste tot, de zici că orășelul ăsta, în care locurile de muncă bine plătite sunt în proporție de 90% la stat, e un fel de Los Angeles.

Nici până acum n-am înțeles bine cine se mută în sutele alea de apartamente noi, în condițiile în care se pleacă din oraș de parcă a dat ciuma-n cetățeni. E un fenomen tare bizar, vă zic. Bine, Vâlcea a fost mereu o zonă crepusculară, în care banii s-au făcut din piatră seacă. Haiduceli pe ebay, clonat carduri, fete la produs, droguri, golăneli politice, Oltchim, CET Govora, corupție grupa mare.

Aici, clanurile de interlopi albesc mai mulți bani decât tot detergentul din galaxie. Încercați să ziceți ceva de Corduneni, Sportivi sau Cămătari în vreo cârciumă de lux din oraș. Se vor întoarce instant niște capete de bombardieri, crezând că au venit șefii în control.

Aici nu te miri când vezi Rolls Royce-uri, Lamborghini și Bentley-uri la șosea. Se integrează firesc în așa-zisul oraș al pensionarilor. Discrepanța între lipsa de perspectivă a urbei, aglomerările triste de blocuri comuniste, sărăcia care strivește viețile majorității cetățenilor și mașinile de lux, vilele opulente și mâna de inși care construiesc blocuri peste blocuri, fără să-i întrebe nimeni de unde au banii ăia care par să nu se mai termine, ar mira doar pe cineva venit din afară.

Localnicii nu mai au de multă vreme mirări ori dileme existențiale. Ei știu cum stă treaba-n bătătură. Niciun băștinaș nu mai face ochii mari la vederea puștanilor care fac zilnic curse pe bulevardele orașului cu bolizi de sute de mii de euro.

Niciun polițist nu se gândește că liniuțele organizate de băieții cu S-uri, M-uri și alte litere din alfabet ar putea omorî oameni sau, pur și simplu, sunt ilegale. Niciun procuror nu se scarpină în cap, întrebându-se de unde a avut puștiul ăla de 18 ani bani de AMG-ul de 150.000 de euro.

Finanțele, în loc să aplice legea spălării banilor și să verifice cum s-au făcut milioanele de euro transformate mai apoi în blocuri de locuințe, terenuri, mașini de lux și cârciumi, au grijă să nu întârzii eu cu câteva sute de lei la impozitul pe microîntreprinderi. 

De fiecare dată, doar eu, cetățeanul rupt în fund, sunt ținta autorităților, nu șmecherul despre ai cărui bani nu știe nimeni nimic. Statul român are o mare durere în organ când vine vorba despre proveniența marilor averi, în schimb, e foarte atent ca eu să justific ăia 50 de lei pe care-i scot din firmă ca să cumpăr hârtie de imprimantă.

Poți cheltui liniștit banii proveniți din droguri și fete băgate la produs în Anglia, Spania ori Italia, bancomate sparte, carduri clonate, bunuri și servicii cumpărate de stat cu prețuri umflate de zeci, sute sau chiar mii de ori, lucrări edilitare cu dedicație, șpăgi cât venitul anual al unui cartier muncitoresc. Nu verifică nimeni, nu îi pasă nimănui.

Așa e în Râmnicu Vâlcea, așa e peste tot. Ținta vor fi mereu amărâții care trăiesc dintr-un butic sau o covrigărie, nu șmecherii. Pe patronul care vinde semințe și pufuleți îl umflă garda, nu pe rechinul care face giumbușlucuri cu milioanele de euro. Amărășteanul care nu mai știe cum să-și achite furnizorul de Borsec sau eugenii e dușmanul declarat al statului, nu tunarul care fură grupa mare.

Până când nu se schimbă paradigma asta nenorocită, de țară sud-americană, o să tot continuăm să trăim nu în București, ci în Bogota, nu în Craiova, ci în Cali, nu în Râmnicu Vâlcea, ci în Medellin. Cu autorități corupte, cu carteluri de golani care și-au luat orașe pe persoană fizică, cu săraci care trăiesc în frică, umilință și în absența oricărei perspective. Vom continua să plecăm unde vedem cu ochii, ca să ne facem un viitor.

Octavian Herța

Eu nu zic acum că toți care fac blocuri, își construiesc vile sau conduc mașini de lux sunt bandiți. În niciun caz. Zic doar că mulți dintre ăștia ar trebui verificați de cineva, într-o bună zi. Așa, de sanchi, să vedem și noi care-i bogat din muncă și care nu. Prea s-au îmbogățit unii peste noapte, prea au devenit stăpâni de orașe după ce au ajuns în funcții publice, prea au ajuns interlopii să facă legea la orice nivel.

Uitați-vă în jurul vostru și o să-i vedeți. Și-au luat străzi, apoi, orașe întregi. Nu le e frică de nimeni, pentru că nu are cine să-i controleze. La o adică, dau cu pumnul, cu pistolul sau cu banul. Omoară oameni în accidente rutiere și scapă de pușcărie. Își cumpără imunități, pedepse cu suspendare și protecție de sus până jos. În cel mai rău caz, intră un an în pușcărie și scapă cu averile intacte.

În timp, își albesc afacerile și se dau mari biznismeni, pozând în inși onorabili. Întreabă-i însă de primii bani pe care i-au investit într-o afacere, de orice tip ar fi ea. De unde sunt, cum i-au făcut, cu cine. Șah - mat scrie pe ei. De acolo trebuie început. Să-i mai lase autoritățile pe amărășteni să respire și să-i ia pe șmecheri la întrebări.

Până când nu se schimbă paradigma asta nenorocită, de țară sud-americană, o să tot continuăm să trăim nu în București, ci în Bogota, nu în Craiova, ci în Cali, nu în Râmnicu Vâlcea, ci în Medellin. Cu autorități corupte, cu carteluri de golani care și-au luat orașe pe persoană fizică, cu săraci care trăiesc în frică, umilință și în absența oricărei perspective. Vom continua să plecăm unde vedem cu ochii, ca să ne facem un viitor.

Până la urmă, vor rămâne în țara asta doar ei, Stăpânii, cu o mână de servitori la cheremul lor. Noi, ceilalți, vom fi într-un exil nesfârșit, întrebându-ne prostește cine ne-a furat țara în care nu mai avem loc de atâta amar de vreme.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Bine de știut, totuși, de unde a pornit totul : https://mcscrib.blogspot.com/2022/01/si-pestele-de-la-cap-se-mpute.html
    • Like 0
  • Nume check icon
    Vad ca sunteți din ce în ce mai supărat de ce vedeți acasă. Nu trebuie sa fiți supărat pe ei, ci pe Dvs. pentru ca v-a mâncat undeva sa veniți în Grădina Maicii Domnului și sa trăiți cu Poporul Ales la lui D-zeu, cel care i-a învățat latina pe romani, cel care se lauda cu mici, palinca și "cele mai frumoase fete din lume". Dar sa nu fiți dezamăgit pentru lucrurile vor sta și mai rău. Mai stați pe aici pana după alegerile din 2024 și o sa vedeți cum ca arata România cu dl. Rafila ca Președinte și PSD + AUR la guvernare cu un prim ministru de la AUR.
    • Like 2
  • Intrebarea mea cine cumpara apartamentele alea de le fac baietii la Valcea? Au preturi de la 90K Euro in sus, intr-un oras unde salariul mediu nu stiu daca depaseste 500Euro. Din ce stiu, nu duc lipsa de cumparatori.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult