Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„- Știi de ce ești la fel de deșteaptă precum colega ta, deși ea are 10 pe linie și tu ai luat 5 în teză?” Copiii care plâng pentru fiecare notă luată

mama si fiica

(Foto Guliver/Getty Images)

Ora de Educație Socială, clasa a VI-a. Elevii tocmai au aflat despre Rosa Parks, cea care a ajutat la inițierea mișcării drepturilor civile din Statele Unite.

Joi, 1 decembrie 1955, în Montgomery, Rosa Parks, în vârstă de 42 de ani, călătorise acasă cu autobuzul după o zi lungă de lucru. Rezidenții negri din Montgomery evitau adesea autobuzele municipale din cauza legii Segregării, care spunea că partea din față a unui autobuz era rezervată cetățenilor albi, iar scaunele din spate, cetățenilor negri. Cu toate acestea, șoferii de autobuz aveau autoritatea de a cere unei persoane negre să renunțe la un loc pentru un călător alb. 

În acea după amiază de joi, într-un moment pe traseu, un bărbat alb nu avea scaun, deoarece fuseseră ocupate toate scaunele din secțiunea „albă” desemnată. Astfel, șoferul le-a spus călătorilor din cele patru scaune ale primului rând din secțiunea „colorate” să se ridice, adăugând în realitate un alt rând la secțiunea „albă”. Trei dintre ei au ascultat. Rosa Parks nu a făcut-o.

„- Să presupunem că sunteți adulți și sunteți în autobuzul cu care circulă Rosa Parks în data de 1 decembrie 1955. Cum ați proceda dacă ați fi martori la acest eveniment nefericit?”, a întrebat profesorul de Educație Socială. Apoi le-a det copiilor câteva minute la dispoziție ca să își scrie răspunsurile în caiet.

„- Părerea mea este în primul rând că acel șofer era rasist. Cred că acea lege trebuia ridicată, deoarece toți suntem oameni și suntem egali. Nu ar trebui să ne discriminăm, pentru că avem o altă culoare a pielii. Eu aș fi spus acel lucru atunci, dar cu respect, pentru a nu isca probleme. Sau, când aș fi văzut că Rosa Parks nu se ridică și știind că va avea probleme, m-aș fi ridicat și aș fi luat-o de mână să stea pe locul meu. Mai bine să nu stau eu jos, decât să meargă ea la închisoare.”

Acesta a fost răspunsul Anei, pentru care a primit nota 10. Am felicitat-o acasă, nu pentru notă, ci pentru felul ei de a gândi. Pentru că acest răspuns a fost plin de empatie. Pentru că a căutat dreptatea. Dreptatea așa cum o vede ea, aliniată cu valorile ei. Pentru că acest răspuns arată credințele ei despre lume, valorile ei, curajul ei. Bunătate, dreptate și curaj. O atitudine de nota 10.

„- Am fost doar 4 copii care am luat zece. Cea mai deșteaptă fată din clasă a luat 6 și a plâns aproape toată ziua.”

„- Adică cum, cea mai deșteaptă fată din clasă?”, am întrebat-o.

„- Păi, e cea mai deșteaptă. Are 10 pe linie din clasa întâi”, mi-a explicat Ana.

Ana are 12 ani. A învățat din mediul de la școală că cei care iau note bune sunt cei mai deștepți. Deși eu i-am spus mereu că notele nu arată cine e, ce poate sau cât este de deșteptă. A venit acasă în ziua aceea cu o sclipire în ochi. Au fost 4 copii care au luat nota 10 și ea a fost unul dintre ei. Și profesorul i-a spus „Bravo!”.

Am spus un Woww din toată inima când mi-a citit ce a scris. Fericită nu datorită notei de 10, ci pentru că am văzut în ea valorile la care s-a aliniat.

„- Știi de ce ești la fel de deșteaptă precum colega ta, deși ea are 10 pe linie și tu ai luat 5 în teză?”, am întrebat-o.

„- De ce?”, a spus ea. Aștepta cu sufletul la gură să o validez. Și a sorbit fiecare cuvințel pe care l-am rostit. Cu sete, precum un pelerin care ia o gură de apă de la cișmeaua ce i-a ieșit în drum după ore multe de când i se terminase apa din butelcă.

„- Pentru că ceea ce ai scris reflectă valorile tale ca om. Ai dat dovadă de empatie, de curaj. Ai arătat că ești un om ce caută dreptatea, că ești un om care prețuiește ființa umană, indiferent ce culoare are pielea ei. Ai găsit o soluție fără să pui pe nimeni în pericol. Ai arătat capacitatea ta de a renunța pentru binele mai mare al altcuiva. Ai dat dovadă de calități care ar fi frumos să se regăsească în orice om...Și, mai mult decât atât, ai înțeles că nota la teză îți arată unde mai ai de lucrat. Și nu mă refer la acumularea de informație, ci la alte aspecte care îți vor fi sprijin toată viața”.

A înțeles, după ce am vorbit împreună despre rezultatul la teză, că are de lucrat la concentrare, la o mai bună organizare a timpului și că a cere ajutor atunci când ai nevoie este absolut ok.

Ana este un copil minunat, vesel, crescut cu dragoste, ca orice copil de altfel. Am vrut pentru ea mai mult decât note bune la școală sau rezultate la concursurile școlare. Am vrut să crească un copil deschis către experimentarea vieții, către cunoaștere. Un copil care să fie capabil să își regleze stările emoționale, să nu caute mereu confirmări în exterior pentru a ști cât de bun sau cât de deștept este. Ana a primit dragostea mea indiferent de nota luată la școală, indiferent de comportamentul ei nepotrivit, indiferent de ce conflicte au apărut între noi.

Ce va face, adult fiind, un copil care astăzi plânge pentru fiecare notă proastă luată? Când o să învățăm să îi vedem și să îi validăm pentru tot ceea ce fac bun, pentru ceea sunt ei, în esență?

Când?

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Fetita cu 10 pe linie, sau aproape, va reusi sa se integreze perfect si fara efort intr-o societate, de oricare tip ar fi ea. Cei atipici, gen Rosa Parks and the like, vor avea de suferit in societate, empatie prezenta sau nu. Vezi aici: Rosa Parks a avut de suferit in lunile care au urmat arestarii ei in Montgomery si boicotului care a urmat. Si-a pierdut slujba iar sotul ei a fost concediat dupa ce seful lui ia interzis sa vorbeasca despre sotia lui si lupta lor in justitie. Incapabili sa-si gaseasca de lucru, in cele din urma au parasit Montgomery; cuplul impreuna cu mama Rosei sa mutat in Detroit, Michigan. Eu i-as spune tot copilului despre Rosa Parks, inlusiv urmarile actiunii ei. De ce asta, knowledge is power. Totul are consecinte in viata ori un copil trebuie sa fie cel putin in cunostinta de cauza. Categoria de oameni care vor sa schimbe ceva in lume, cu incepere de la ei. Ori lumea reactioneaza foarte prost la schimbari.
    Partea cu: Un copil care să fie capabil să își regleze stările emoționale, să nu caute mereu confirmări în exterior pentru a ști cât de bun sau cât de deștept este. Ana a primit dragostea mea indiferent de nota luată la școală, indiferent de comportamentul ei nepotrivit, indiferent de ce conflicte au apărut între noi.
    Aici amestecati lucrurile, una este sa-ti iubesti copilul neconditionat ca parinte normal, alta este ca un copil sa-si intareasca increderea in propria persoana fara validari din afara. Asta este poate cel mai important lucru spre a fi echipat in fata incercarilor din viata. Despre partea cat de bun sau cat de destept este in lipsa unei raportari fata de o referinta clara,toti santem buni si destepti, sau asa credem noi.
    • Like 0
  • Nu intelegeam dece s-a renuntat la note in ciclul primar. Intelegeam eu ceva,dar nu suficient. Pe masura ce inaintez in varsta si citesc tot felul de materiale despre invatamant,incep sa inteleg tot mai mult. Ba,chiar as inlocui si la gimnaziu notele cu calificative. Cred ca multi dintre elevi ar suferi mai putin. Cred ca ar contribui intr-o oarecare masura la "reforma"care se vrea in invatamant. Dar trebuie "reformat"si sistemul de gandire al cadrelor didactice. CRED...
    • Like 0
  • Alien check icon
    Doamna Gabriela, faptul ca va iubiți copilul și îl faceți sa simta asta indiferent de note și concursurile școlare e perfect. Și aveți dreptate, faptul ca e empatic și capabil sa analizeze și soluționeze o problema noua si controversata e o calitate la fel de importanta ca rezolvarea unei probleme de matematica.
    Însă în articol ați căzut în alta capcana tipica a "părintelui roman". Ați căzut în capcana comparației cu alți elevi și cu notele lor, Fata dvs nu este nici mai empatica și nici mai putin empatica, și nu merita mai multa dragoste sau mai putina dragoste funcție de nota luata in comparație cu premianta clasei la materia respectiva. In multe tari notele în școala primara sunt strict personale și asemene comparații nu nici nu le-ați fi putut face.
    • Like 2
  • Mda, copii de zece trebuie blamați, ei se vor face medici, softiști și alte meserii inutile societății românești. Noi avem nevoie de mulți de nota 5, votanți ai Veoricăi și a lacurilor pline de cormorani. Brava Republica, sunt impresionat. Bine ar fi fost să știm ce a răspuns fetița de zece pe linie (câtă muncă! ea merită admirată nu luată în derâdere), poate că a spus simplu: legea trebuie respectată. Scos din context răspunsul e corect, în cazul dat, cu cunoștințele de acum, răspunsul nu e okay, dar e oare de nota 6?
    • Like 5
  • "Aș fi respectat legile statului."
    Oare răspunsul ăsta ce notă ar fi luat?
    Sunt curios cum arată baremul pentru acea întrebare. Cum e stabilit?
    • Like 4
  • Ana check icon
    Wow, sa cenzurati un comentariu care exprimă si punctul de vedere al copiilor de 10, atât de blamați pentru ca exista, asta este cu totul neașteptat din partea Republica. Dacă va plac numai cei care va spun ce cool sunteti si ce răi sunt ceilalți parinti, ce-i drept minoritari, va bateti joc de toată asa-zisă deschidere a dvs pe care o clamati cu atata patos in articol.
    In schimb, permiteți comentarii în care acești copii sunt făcuți praf. Este adevarat ca scoala romaneasca a decăzut în ultimul hal si ca notele de 10 se dau prea usor, dar tot asa se dau si notele de trecere. Si, daca unuia de 4 ii dai 5 sau 6 etc ajungi sa dai in loc de 7 sau 9 , 10 la prea multi.
    Radeti de madam Dancila, dar cenzurati un punct de vedere. Ce sa inteleg?
    • Like 3
  • Bianca check icon
    Adevărul e că-i destul de frustrant să primești o notă care abia e de trecere răspunzând la o întrebare care n-are nicio legătură cu obiectivitatea. Cu atât mai mult în gimnaziu, când mulți copii încă resimt o anumită presiune din partea părinților în ce privește notele. Asta se întâmplă fără ca ei să aibă vreo vină, fără ca gestul de a plânge să le anticipeze viitorul și cariera, fără alte teorii de genul ăsta.

    De altfel, discuția nu are un răspuns corect sau unul greșit, doar un răspuns “empatic” și “mai puțin empatic” în cel mai bun caz, dar mi se pare foarte greu să te folosești de sistemul de notare de la 1 la 10 pentru a testa sensibilitatea copiilor și modul în care percep la 12 ani o situație controversată. Eu de greșeala profesorului m-aș fi legat, fără să apelez la discursuri lacrimogene în care să scot în față ideea că progenitura mea e o ființă minunată și empatică.
    • Like 3
  • fc check icon
    ce poate face sau gândi un copil care trăiește într-o țară în care partidul de guvernământ pulverizează statul? care legalizează hoția? cred că nu poate decât să se maturizeze dureros și inutil de prematur. și să-și dea singurul răspuns: masă critică.
    • Like 0
  • Asta seamănă a oră de educație politică, politică corectă desigur și nu cred că e relevantă. Dacă ar fi fost în acel autobuz ar fi avut cel mai probabil mentalitatea omului alb din acele timpuri și ar fi judecat în consecință. Dacă un elev are nota 6 la matematică sau fizică dar 10 la educație politică poate performa în viața doar ca activist pe la o fundație globalistă, atât.
    • Like 3
  • Ana check icon
    In ultima vreme am observat o adevarata ofensiva impotriva copiilor de nota 10 si a olimpicilor. Ei au devenit, in epoca analfabetilor, cei rai, cei lipsiti de empatie, cei carora nu le pasa de altii, sclavii notelor, plangaciosii de serviciu, cei prost crescuti, dependenti de concursuri, cu parinti ingusti la minte care ii tortureaza acasa pentru o nota de 10, care nu le deschid perspective, obtuzi , parinti care nu sunt cool pentru ca, nu-i asa, nu poti avea si 10 si o sa fii si un caracter minunat.
    Nu va faceti insa prea multe griji, Vor pleca si ei curand din aceasta tara in care s-a declansat un adevarat bullying impotriva lor, Vor fi acceptati de universitati din strainatate care, ce sa vezi, vor lua decizia si pe baza unor interviuri, interviuri care nu sunt in totalitate din materia pe care vor sa o studieze, ci incearca sa afle cum este acel copil dincolo de notele de 10. Si, wow, ce chestie, tocilarul, raul ala de nota 10, olimpicul, are si el sentimente, ba chiar are si opinii.
    Si ramane acolo, in societatea aia care l-a primit cu tot cu notele lui de 10 si cu toate olimpiadele si concursurile lui Cara dupa el in suflet sentimentul de respingere pentru ca a avut curajul de a fi un elev de nota 10. In acest moment, in Romania, iti trebuie curaj sa fii un elev sclipitor.


    • Like 3
    • @ Ana
      Alien check icon
      Nu cred ca ofensiva e impotriva copiilor, e împotriva ideii ca scoala românească este formidabila pentru ca scoate 10 olimpici și nu știu câți premianți pe an, în timp ce majoritatea e submediocra și exista chiar o proporție amenințătoare de copii care termina scoala fără sa învețe nici măcar chestii de baza. Iar lucrurile par sa se înrăutățească de la un an la altul.
      Dacă cineva scrie un articol împotriva unui copil, indiferent ca e premiant sau repetent, sunt de acord cu tine ca respectivul e un idiot.
      • Like 1


Îți recomandăm

Tășuleasa Social

„Este o uriașă sală de clasă și o formă de protest. S-au înscris foarte mulți adolescenți și tineri. Generația noastră le lasă lor o datorie. Și uneori le lăsăm conștient datoria asta, iar ei vor trebui să repare toate problemele care decurg din ea”, spune Alin Ușeriu. (Foto: Facebook Tășuleasa Social)

Citește mai mult

Carmen Avram, BEC - Inquam Photos / Octav Ganea

„Erau fericiți că ajunseseră acolo, doreau să facă ceva. Și din față erau ăia, ca la Hollywood, cu ventilatoare, cu...să îi oprească din a avansa”. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

Citește mai mult