Alegerile au trecut, guvern are țara și noi începem să notăm schimbările cu care trebuie să ne acomodăm. Bănuiam eu că la vremuri noi, vor veni oameni noi, dar nu și că trebuie să o luăm de la capăt cu învățarea instituțiilor care administrează viața țării. Când vor înțelege aleșii acestei țări ce înseamnă stabilitatea și continuitatea?
Guvernul a mai născut patru ministere și a schimbat denumirea câtorva.
Sunt domenii de activitate unde clar trebuie să se schimbe felul în care se gestionează problemele dar, să schimbi din patru în patru ani denumirea ministerelor, să desființezi sau să înființezi altele, pare o schimbare de dragul schimbării. Repetiția este mama învățăturii, nu? Păi degeaba repetăm noi, muritorii de rând denumirea diverselor instituții dacă, cum trec alegerile, aruncăm la gunoi ce știam și o luăm de la capăt cu învățarea.
Apoi, mă întreb ce schimbăm? Nici nu am reușit bine să vedem ce făceau, ce programe derulau, ce contracte trebuiau finalizate și hop, dăm cu ei de pământ! Anulăm tot, schimbăm pe ici, pe colo pe la părțile esențiale și apoi, văzând românii cum umblă amețiți printre instituții, vom susține sus și tare că nu vor schimbarea, nu vor să progreseze!
Confom Ordonanței de Urgență nr.1/2017, pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în vigoare de la 05.01.2017, se prevede:
- se înfiinţează Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social și se desfiinţează Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic.
- se înfiinţează Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin reorganizarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
- Ministerul Culturii îşi schimbă denumirea în Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale.
- Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională îşi schimbă denumirea în Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.
- se înfiinţează Ministerul Turismului prin preluarea structurilor şi a activităţii Autorităţii Naţionale pentru Turism.
- se înfiinţează Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat.
- se înfiinţează Ministerul Economiei prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri.
- se înfiinţează Ministerul Cercetării şi Inovării, prin preluarea activităţii şi structurilor specializate în domeniul cercetării şi inovării de la Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi prin preluarea activităţii şi structurilor de la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare.
- se înfiinţează Ministerul Educaţiei Naţionale prin reorganizarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.
- se înfiinţează Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei .
- se înfiinţează Ministerul Apelor şi Pădurilor prin preluarea activităţii şi structurilor specializate din domeniul apelor şi pădurilor de la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
- se înfiinţează Ministerul Mediului prin reorganizarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.
- se înfiinţează Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul prin preluarea activităţii şi structurilor de specialitate din cadrul Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul, structură cu personalitate juridică.
- se înfiinţează Ministerul pentru Românii de Pretutindeni prin preluarea activităţilor şi structurilor din domeniul relaţiilor cu românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe și Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi" pentru Românii de Pretutindeni trece din subordinea Ministerului Afacerilor Externe în subordinea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.
Datele sunt desigur succinte, dar cine dorește să știe cu precizie fiecare modificare trebuie să intre pe Monitorul Oficial și să se documenteze serios. Până una alta, realitatea este una singură: trebuie să ne obișnuim cu noile denumiri, deși știm că nu denumirea instituțiilor stătea în calea realizării obiectivelor, ci programele sau modul de ducere la îndeplinire a acestora.
Doar iarna nu-și schimbă obiceiurile
Deodamdată, iarna vine cu zăpadă și ger. Și cu breaking news: presa și autoritățile, indiferent de denumirea lor nouă sau veche, trăiesc în zilele cu ger și ninsoare aceeași tradițională stare vecină cu atacul de cord. Totul este dominat de un imperativ al urgenței, dacă nu al catastrofei iminente. „Iadul ab...” știți la ce mă refer...
Deși niciunul dintre cei care acum discută la televizor cum s-a făcut, cum ar trebui să se facă sau cum nu s-a făcut deszăpezirea în ultimele 24 de ore nu a avut nici măcar o dată ocazia și nici dorința de a participa efectiv la o astfel de activitate, totuși cu toții sunt maeștri la a da sfaturi și a-i arăta cu degetul pe cei „vinovați de pierderea bătăliei cu viscolul”.
Unu: deszăpezirea se poate face numai după încetarea viscolului. Ați încercat să mențineți curată aleea din curtea personală când viscolește? Ați reușit?
Doi: după încetarea viscolului, utilajele încep să acționeze, cu condiția ca circulația să nu le îngreuneze activitatea. Când pe o parte și alta a drumului sunt risipite mașini abandonate în mormanele de zăpadă, greu să „tricotezi” cu lama printre ele. Tot așa și când un șofer nedisciplinat depășește coloana formată în spatele utilajlor și se trezește față în față cu utilajul de pe celălalt sens.
Când se anunță viscol și ger și posibilitatea închiderii drumurilor, când știm de ani de zile de problemele pe care le are autostrada A2 de a rămâne deschisă circulației în astfel de situații, la fel și multe drumuri naționale și comunale, unde mai pornești la drum? De ce ne expunem pericolului de a rămâne prinși între nămeți? Nu sunt destule situațiile care apar și așa fără număr și fără a fi vina nimănui? La cei obligați să-și riște viața și sănătatea pentru a-i scoate din necaz pe ceilalți, se gândește cineva? E datoria lor, veți spune. Adevărat, dar și ei au familii care îi așteaptă și este păcat să le cerem imposibilul și să-i blamăm, numai așa că este datoria autorităților. În drum, în viscol și nămeți nu sunt „autoritățile”, sunt oameni. Îngheață ca și voi, tremură ca și voi, le este teamă și lor că nu vor reuși tot ce li se cere să realizeze și totuși, rămân la datorie.
Am făcut într-o iarnă această activitate de deszăpezire. Activitatea în sine presupune existența unui număr suficient de utilaje adecvate zonei unde urmează să acționeze, a unui număr suficient de oameni instruiți și bine echipați și a conducătorilor care știu ce au de făcut și știu ce pot să ceară oamenilor și ce este imposibil. Chiar dacă este o activitate sezonieră, presupune lucru în echipă bazat pe experiență de ani și dotarea cu echipamente eficiente. În afara contractelor cu firmele private, toate primăriile ar trebui să aibă propriile utilaje cu care să poată interveni pe trotuare, pe străzile secundare, înguste, în piețe și în parcuri și în orice alt spațiu public dar și oameni instruiți care să poată acționa imediat potrivit protocoalelor stabilite, încă mult timp după încetarea ninsorii pănă la curățarea tuturor străzilor, aleilor din spatele blocurilor, unde de obicei nu intră niciun utilaj până la sfârșitul iernii. Nu este o activitate simplă și doar uitându-ne peste umăr la vecini nu ne vom rezolva problemele. Și nici dând oamenii afară din sistem pe principiul vine vara și facem economii și apoi așteptăm să vină alții să facă ceea ce trebuie făcut.
Zăpada încă ne ia prin surprindere?
Oricum ierni grele cu viscole timpurii au mai fost în România, nimic din ce se întâmplă astăzi nu este o premieră. Nimic nu ne mai poate lua prin surprindere. Pe majoritatea dintre noi. Poate nu mai sunt mulți dintre cei ce-și pot aminti și pot povesti cum au trecut iarna din 1954, dar amintirea iernii din 1984-1985 când marea a înghețat până departe în larg și când la București erau -23ºC, este încă vie în memoria multora. Deci, autorități și cetățeni, strâns legați unii de alții, vom merge mai departe prin nămeți și viscol și poate-poate vom învăța cândva, că nimic nu este nou sub soare, mai ales viscolul și zăpada în miezul iernii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
altfel, ce putea naste mintea politicienilor si al hotilor ?
romania va arata la caderea guvernului psd ca o casa dupa plecarea hotilor :)
Numele ministerelor se schimba pentru 2 motive foarte pragmatice: 1. nu ne amestecam cu prostiile facute de tehnocrati 2. peste un timp va fi mai usor sa identifici documentele inca din antet.
M-am întrebat întotdeauna de unde răutatea asta agresivă a mass media de la noi? Ce ar trebui să facă autoritățile pt ca jurnalistul român să dea informații corecte despre greutățile iernii nu să critice aiurea. Ei, stimată autoare, aflați că m-a prins iarna în 3 țări: în Slovenia, în Franța și în Finlanda. Despre Franța nu prea am ce spune, nu prea a nins acolo unde am fost eu. În schimb, am trăit iarnă grea în Slovenia și în Finlanda. Aveți cumva impresia că acolo e altfel? Nu. Se degajează arterele principale, străzile secundare nici măcar nu erau vizitate, își făceau cetățenii singuri pîrtie, dacă își făceau. Spre surpriza mea, pe străzile secundare din Helsinki nici măcar unul nu-și degajase mașina din zăpadă și se circula greu.
Aș fi curios să întreb, așadar: de ce atîta răutate în cei care critică felul cum rezolvă autoritățile române problemele iernii? Le rezolvă cum le rezolvă și alții, aproximativ la fel. Da, sînt probleme de civilizație, deoarece multe magazine/firme nu-și degajează trotuarul din față. Aici însă avem de-a face cu „românismul tradițional”, nesimțirea. Da, aici trebuie amenzi dure. Amenzi dure celor care aruncă zăpada în stradă, după ce aceasta a fost degajată de plug. Da, sigur, e greu să o cari un pic mai departe, pe un spațiu verde.
Mă întreb facă există un singur ziarist în țara asta care să facă un reportaj de iarnă ca lumea, cu analize de caz și comparativ cu ce se întîmplă în alte țări. Pe bune, nu iau la mișto, întreb. Ziaristul român are și alte metode de analiză decît cuțitul scos de sub sutană și înfipt aleator în spatele cuiva, numai ca să vadă sînge?
P.S. Am uitat sá menționez un detaliu: în Finlanda, pe aleile din parcuri și dintre blocuri precum și pe străzile relativ circulate se aruncă un fel de pietriș diamant în formă de piramide. Acesta se afundă în zăpadă și, noaptea, cînd temperaturile sînt negative (erau ușor pozitive ziua), formează un fel de crampoane și nu aluneci. Simplu, (relativ) ieftin, ingenios. În loc să pierdem timpul cu tot felul de critici aiurea, prea stimată doamnă, ar trebui să oferim asemenea exemple. Știm că dna Firea nu a ajuns acolo pe baza unor competențe deosebite, dar o putem ajuta cu sfaturi coerente. Dacă ascultă, bine, dacă nu, demisia (ori demiterea). Eu așa cred că trebuie procedat.