Au trecut doar câteva ore de la anunțul că Marea Britanie face primul pas spre separarea de Uniunea Europeană și deja glumeții se întreabă dacă insula va fi anexată de Rusia, euro-scepticii se gândesc la posibila plecare a Olandei și Franței, iar pro-europenii imaginează cum poate să fie reformată UE pentru a evita astfel de momente în viitor.
După o campanie dură, plină de acuzații și marcată de uciderea lui Jo Cox, membră a Parlamentului, 52% dintre votanți au ales Brexit, chiar dacă, pentru o foarte scurtă perioadă imediat după închiderea urnelor, Remain părea opțiunea câștigătoare.
David Cameron a anunțat deja că demisionează din funcția de prim-ministru și că un nou guvern se va ocupa de negocierile legate de ieșire, lira a pierdut din valoare într-un ritm alert, piața de capital britanică a deschis și ea pe minus, diplomații din celelalte țări europene își declară îngrijorarea.
Liderul Partidului Conservator a sugerat că invocarea articolului 50 va avea loc doar spre finalul anului și că o lungă perioadă de negocieri va urma pentru a stabili relația finală dintre Marea Britania și Uniunea Europeană.
Evoluția acestui proces foarte complicat este imposibil de prevăzut dar două scenarii, unul tinzând spre apocaliptic, iar celălalt bazat pe alegeri raționale, ne pot arăta câteva dintre cele mai importante momente și alegeri ale următorilor ani.
Apocalipsa după Brexit
La alegerile convocate de David Cameron UKIP profită de rezultatul referendumului, dar nu are o majoritate, forțând formarea unui guvern cu aripile care au sprijinit Brexit în interiorul Partidului Laburist și Partidului Conservator. Imediat după crearea unei majorități și numirea lui Boris Johnson ca prim-ministru, Mare Britanie trimite o notificare legată de articolul 50 și pornește formal negocierile de ieșire, care pot dura maxim doi ani.
Scoția lansează rapid procedurile pentru un al doilea referndum care să o separe de UK, menționând majoritatea clară pro UE și dorința țării de a rămâne membră a pieței comune. Irlanda de Nord caută și ea o cale de a obține independența, o situație complicată de trecutul violent al zonei.
Uniunea Europeană adoptă o poziție dură de negociere, insistând că rămânerea în piața comună este posibilă doar dacă Marea Britanie continuă să permită mișcarea liberă a muncitorilor și a capitalului.
Boris Johnson nu acceptă această cerință si obține sprijinul laburiștilor pentru o negociere la sânge, promițându-i lui Jeremy Corbyn un referendum legat de o nouă relație cu NATO, în timp ce piața de capital continuă să reacționeze negativ la procesul de Brexit, iar lira este stabilizată după eforturi ale Băncii Angliei.
Guvernul Marii Britanii începe să analizeze toate reglementările și legile pentru a putea elimina influența UE, un proces care este preconizat să dureze cel puțin un an și nu include renegocierea tratatelor externe care sunt afectate de Uniune.
Campania pentru referendumul legat de participarea la NATO duce la divizarea ambelor partide tradiționale, dar publicul alege să rămână în alianța militară.
Negocierile pentru relațiile de după ieșirea din Uniunea Europeană conduse de Michael Gove nu sunt fructuoase, cu ambele părți convinse că au de-a face cu un joc de sumă zero și că trebuie să își înfrângă oponenții pentru a își mulțumi votanții.
Referendumuri legate de ieșirea din UE au loc în Franța, Olanda și Danemarca, cu toate țările alegând să rămână membre ale organizației, în timp ce Marea Britanie încearcă să își crească prezența economică pe piețele din Commonwealth dar și în China și Rusia penru a își menține statutul economic în timp ce Londra rămâne un centru financiar chiar dacă strălucirea ei este în ușor declin.
Pe 5 noiembrie 2018 Regatul Unit părăsește oficial Uniunea Europeană. Negocierile nu au dus nicăieri, Organizația Mondială a Comerțului este chemată să stabilească regulile pentru interacțiuni economice între cele două. NATO le leagă încă militar și Boris Johnson promite o relație specială pe termen lung, chiar dacă termenii ei nu sunt foarte clari.
Pe 30 noiembrie Scoția votează pentru separarea de UK și rămânerea în UE, creând încă o premieră pe scena politică internațională.
Nici unul dintre cei doi actori nu este devastat, financiar, social sau politic, dar întreg procesul folosește resurse masive, financiare și umane, ceea ce face ca și Europa și Marea Britanie să fie expuse și incapabile de coordonare reală pe termen mediu.
Decuplarea rațională dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană
Cameron folosește următoarele trei luni de mandat pentru a crea mecanismul de negociere legat de ieșire și pentru a numi o echipă pro-europeană care să se ocupe de detalii, chiar dacă opinia publică și presiunea rezultatului îl forțează să numească și un număr de suporteri vocali ai Brexit.
Alegerile din toamnă fac din UKIP un partid relevant, dar conservatorii și laburiștii aleg să guverneze împreună (liberal democrații dispar în ambele scenarii) pentru a se ocupa de procesul de ieșire și a obține cel mai bun posibil rezultat pentru cetățean.
Ideea de a replica rezultatul din Marea Britanie în alte țări europene nu atrage suficient sprijin și conducerea UE admite public că este responsabilă, în parte, pentru Brexit și că are planuri clare de consultare a publicului și de reformă.
Procesul de negociere dintre cele două părți pleacă de la ideea păstrării unui spațiu economic comun între cele două entități, acceptând ideea că unele limitări legate de libera mișcare sunt necesare.
Scoția, ca și în scenariul apocaliptic, se va pregăti de un nou referednum și probabil va părăsi UK pentru a păstra avantajele legate de apartenența la Uniunea Europeană.
Marea Britanie își reînoiește eforturile economice legate de Asia, Africa și de Rusia, și își crește eforturile diplomatic și militare legate de NATO, de relația sa specială cu Statele Unite ale Americii și de statele care fac parte din Commonwealth.
Negocierile Marea Britanie - Uniunea Europeană progresează repede, dată fiind complexitatea problemei, și reușesc să creeze un spațiu economic comun cu reguli mai clare și mai simple, chiar dacă grupuri de la fermierii britanici până la bancheri vor o integrare mai strânsă decât restul publicului este gata să accepte.
În iulie 2018 separarea se finalizează, cele două entități politice colaborează pe o varietate de subiecte și își permit să se situeze pe poziții opuse fără ca asta să afecteze elementele centrale ale Uniunii Europene, permitând britanicilor să simtă mândria asociată cu recâștigarea controlului.
Ambele partide mari din Marea Britanie încep să se poziționeze pentru a deveni port stindardul unei posibile reveniri in UE, împinse de la spate de tineri activiști și de datele economic generate de cei doi ani de pregătire a Brexit-ului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Good night U.E! Good morning Chaos!
Intr-o Europa macinata de problema imigrantilor, de frica teroristilor, intr-o Europa naiva, credula si usor indoctrinabila rezultatul Brexit-ul nu reprezinta nimic altceva decat neputinta U.E de a gestiona problema imgriantilor, dar mai ales un vot rasist si prost inteles de catre poporul britanic.
“Unitate in diversitate”. O gluma proasta. Fie el englez, german, roman, omul de rand se simte amenintat de valurile de imgrianti care patrund in tara lui. “Capabilele Guverne” s-au dovedit a fi mediocre in gestionarea acestei situatii, nereusind sa propuna o ideologie clara care sa prezinte o solutie viabila. La englezi se pare ca solutia optima a fost iesirea din U.E.
Dar hai sa intelegem un pic acest vot si sa ne uitam la cum si unde s-a votat. Cum s-a votat in centrele din marile orase britanice, in centrele universitare, in centrele in care nivelul de trai este unul mai mult decat decent? S-a votat pentru a ramane. Din nou frica si lipsa de informatii, si manipularea maselor castiga. Pentru a iesi, au votat nostalgicii marelui imperiu britanic, au votat oamenii care nu inteleg repercusiunile economice, oamenii care inca traiesc in iluzia maretiei propiul regat. Nu pot sa nu ma abtin si sa nu fac o comparatie cu situatia din Romania unde PSD castiga lejer alegerile datorita unei generatii indoctrinate, care insa iese la vot in cel mai mare procentaj. Daca David Cameron ar fi avut abilitatile lui Dragnea, inca ar mai fi fost prim-ministru al U.K. In acelasi timp increzatorul premier a permis acest referendum fiind sigur ca rezultatul ii va fi favorabil. Demisia lui era absolut necesera contextului actual, context creat chiar de domnia sa.
In opinia mea U.E a picat testul maturitatii. Probabil multe state membre, dar in special premierul David Cameron au tratat la inceput cu prea mare usurinta acest referendum. Acum stam si ne uitam uluiti la rezultatul acestui vot si ne intrebam ce urmeaza. In lunile urmatoare se va lua in considerare intrarea Turciei in U.E. Din pacate, pe langa eventualele beneficii, aceasta aderare va deschide o mare poarta pentru imigranti. Imigrranti carora, sa recunoastem, “Mareata” Europa nu e in stare sa le faca fata. Toate acestea sunt rezultatul unui globalism prost inteles, al unei ideologii europene plauzibila doar la nivel ideologic. Ati fi surprinsi cati oameni (mai ales politicieni) vorbesc despre aceasta actiune numita “globalizare” fara sa o inteleaga.
Se pare ca povestea de dragoste dintre Anglia si mirajul U.E dintre Anglia si globalizare se termina aici. Nationalismul englez pus la incercare in repetate randuri a rabufnit ieri si a castigat prin acest referendum. Si-au vazut valorile, traditiile si integritatea culturala pusa in pericol si au decis sa puna punct. Nu au tinut cont de opinile a 650 Mps (echivalentul senatorilor) care au sustinut campania Remain. Fara sa isi dea seama insa au pus o pata neagra pe steagul britanic si un mare semn de intrebare asupra economiei. Cum sa crezi ca vei reusi sa iesi in termeni favorabili din U.E? Poate se saturasera sa stea in umbra Germaniei si a lui Merkel (pentru care aceasta iesire are doua fete), insa o U.E lovita si flamanda nu le va permite o iesire usoara.
Sper sa il deranjam pe domnul presedinte Iohaniss din vacanta si pe domnul Ciolos din amnezie si sa ii tragem de maneca pentru a le atrage antentia ca aceste probleme sunt reale si de actualitate si la noi in tara. Sper sa nu ramanem amutiti in fata acestei situatii, ci sa ne apucam rapid sa intelegem repercusiunile acesteia si sa luam masuri in concordanta.
La final va las cu o intrebare: Nu vi se pare caa traim o opera de Caragiale sau de Shakespeare?
IMPREUNA SALVAM ROMANIA! IMPREUNA SUNTEM MAI PUTERNICI!