Foto: Alberto Groșescu/Inquam Photos
E o confuzie pe care de-a lungul timpului am întâlnit-o frecvent în rândul sportivilor sau al artiștilor străini veniți în România. O confuzie pe care opinia publică a întâmpinat-o uneori cu amuzament, alteori cu indignare. O confuzie foarte rar făcută de politicienii străini. Până de curând. Iar de data asta miza este mult mai importantă și nu este legată de cultura generală a vorbitorului.
Ultimele 12 luni au arătat o tendință din ce în ce mai marcantă a presei europene și a politicienilor din vestul Europei și chiar de peste ocean de a pune România în același grup, la grămadă, cu țări precum Ungaria și Polonia. Cele două țări reprezintă deja studii de caz pentru politicile lor naționaliste și anti-europene. Pentru ele finanțarea europeană este bună, cu condiția însă de a nu veni la pachet și cu respectarea standardelor UE legate de statul de drept sau de soliditatea instituțiilor democratice. De aici până la includerea României în acest grup „select” nu a mai fost decât un pas, prin prisma declarațiilor mai puțin fericite sau interpretabile ale unor oficiali români.
Și totuși, există o diferență importantă. Dacă este să ne referim la exemplul cel mai evident, Ungaria, la alegerile parlamentare din acest an, FIDESZ, partidul d-lui Viktor Orban a câștigat două treimi din locurile parlamentare, după o participare la vot record de aproape 70%.
Procent la care, desigur, tema imigrației a avut și ea o contribuție. Și totuși, 50% dintre maghiarii cu drept de vot au sprijinit un lider eurosceptic, care își face un titlu de mândrie din politica sa iliberală… În Polonia, partidul eurosceptic Lege și Justiție a obținut majoritatea absolută în urmă alegerilor din 2015, după o prezență la urne de peste 50%.
Cred că trebuie să explicăm foarte clar. România nu este în acest film! Bucharest is not Budapest. Pentru că ar fi o eroare majoră să se ignore faptul că, spre deosebire de Ungaria și Polonia, prezența scăzută la vot la ultimele alegeri în România și rezultatul votului sunt departe de a sugera o atitudine majoritar eurosceptică a românilor, ci mai degrabă o frustrare legată de faptul că electoratul român nu s-a regăsit în ofertă politică existentă în acel moment. Deci o cu totul altă poveste...
De altfel, un Eurobarometru publicat în mai 2018 arată că 59% dintre români consideră că aderarea țării la UE este un lucru bun. O creștere spectaculoasă, de 11 puncte procentuale, în comparație cu octombrie 2017. De altfel, această atitudine pro-europeană a fost reflectată în numeroase ocazii de un activism civic intens în sprijinul valorilor europene, pe care nu îl vedem în Ungaria și, într-o măsură mult mai mică, în Polonia. Deci de ce ar fi românii incluși în rândul euroscepticilor?
Ultima dovadă în același sens este rezultatul referendumului de duminică pe care niciun dintre cele două tabere nu ar trebuie sa-l interpreteze în nota unei rezoluții finale, ci mai degrabă că un semnal al înțelegerii generale că România are probleme cu mize mult mai importante de rezolvat în acest moment.
Există un timp al tuturor dilemelor cu care ne confruntăm ca țara, iar acum, rămânerea României în ancora valorilor democratice oferită de UE este de departe cel mai important. Românii, indiferent de convingerile lor intime, au simțit asta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ne amintim cu totii cum Basescu tropaia lingusitor in jurul lui Barosso, tot incercand sa-i arate o hartie in care semnase nu stiu ce ""conventie"" cu Ponta.
Deasemenea ne mai putem aminti cum acelasi fost presedinte Basescu a fost respins cu brutalitate si dispret de presedintele Frantei, la una dintre reuniunile oficialilor UE.
Polonia si Ungaria nu au avut astfel de lideri, care sa stea ""frumos"" si sa ""dea din coada"" pentru a se gudura pe langa sefimea UE.
Pe vremea comunismului, regimurile din Polonoa si Ungaria nu s-au dedat la nelegiuirile si abuzurile ingrozitoare comise de comunistii romani.
Inainte de 1989, Ungaria, Germania de Est si Cehoslovacia pareau raiul pe pamant pentru turistii din Romania.
Astfel ca dl. Radu Crăciun are perfecta dreptate: Romania nu e ca Ungaria, si nici ca Polonia.
Romania, sub conducerea lui Basescu si apoi a lui Johannis, este un membru UE conformist, umil si fara personalitate: daca ploua la Bruxelles, staff-ul politic roman isi deschide respectuos umbrelele, in semn de solidaritate cu UE.
Insa, la adapostul NATO, Romania se incrunta fioros la Rusia sau la China....
Păi cât de tâmpit să fii?!
Uite-atâta!
Nu cred că e vreun român să aibă vreo amintire bună despre marele prieten de la Răsărit.