Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Bunica n-a vrut să meargă la spital

UPU Iași

Foto: Liviu Chirică/ Inquam Photos

Bunica n-a vrut să meargă la spital. A ajuns să nu mai poată face niciun pas prin casă singură, îi paralizaseră o mână și-un picior, dar nu voia să plece. Dacă merg la spital, mor, zicea. Încrâncenarea ei mă îndurera. Și ce-ai să faci? o întrebam, epuizată de zilele în care o-ngrijeam și nopțile în care învățam pentru facultate. Uite, mă așez așa în pat și-aștept moartea. Am dus-o la spital, contrar voinței ei, cu câteva zile înainte să dau examen la Litere. Plecam de-acasă și nu mai avea cine sta cu ea toată ziua, s-o ajute s-ajungă la baie, să se-mbrace, să mănânce... Două săptămâni mai târziu s-a stins la spital. S-ar fi bucurat poate să știe c-am luat examenul. Azi, mă-ntreb, ce folos? Ce folos c-am învățat aici, am muncit aici, am combătut, am scris, am vorbit eu și câți ca mine? 

Într-o zi vom ajunge într-un spital în care 95 la sută dintre bolnavii de COVID internați la ATI mor, în ciuda tuturor eforturilor doctorilor, asistentelor, personalului sanitar. Speranța că am avea o șansă aici e o naivitate. Medicina a evoluat, dar speranța de viață într-un spital, pe care o cunoștea Bunica de acum o sută de ani, nu. Dacă ești vârstnic sau grav bolnav, în România, nu poți miza pe-o îngrijire demnă într-un spital de stat. Iar dacă îngerul te-alege în fărâmele alea de procent al supraviețuitorilor, tot se găsesc niște draci ca să-ți aprindă aici infernul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Servus!

    N-o să scriu argumentat, bine? sper.
    Am experiențe de pacient în unitățile de cazare spitalicești, neplăcute, cu excepții excepționale..
    Mulțumesc! pentru toate eforturile făcute, tuturor ce-au avut de-a face cu ale mele spitalizări,.
    -------------------------------------------------------------------------------------
    Am planul A; ș-am și planul OleAndru:
    -Nu-n-tr-un spital voi muri!

    cele bune,
    purice narcis-teofil

    *Onorată redacţie: nu-i dați voie ăstui comentariu, de nu corespunde respirării societății.
    • Like 0
  • Dând de-o parte nosocomialele și restul belelelor din sistemul sanitar mioritic, pentru un foarte bătrân stresul spitalului poate fi criminal, este și o vorbă, „Vrei să omori un bătrân?!, ia-l din casa lui!”.
    • Like 0
  • Foarte trist, dar cumva adevarat. Tata a murit la spital, a contractat Clostridium Difficile, avea 90 de ani si Alzheimer, asa ca nu putut spune ca se simtea probabil rau. A fost veteran de razboi, dar internarea in spital cred ca l-a dat gata.
    • Like 0
  • Din pacate sunt 2 aspecte pe care asi vrea sa le semnalez,fiind la o varsta si situatie nedicala care ma indreptatesc sa o fac:spitalele de stat sunt la nivelul statutului Romaniei printre statele europene,cu precizarea ca in niciunul din ele contribuie la finantarea sistemului medical cu taxe si impozite numai cca.34% din populatia adulta,dar beneficiza 100%!Si mai se si fura destul de zdravan!Si totusi,probabil datorita dedicarii unei mari parti a personalului medical Romania se situeaza ca numar de decese/mil.de locuitori sub Belgia,SUA,Spania,Italia,UK,Olanda,Cehia tari cu doare medicala net superioara si cu personal medical mult mai numeros,inclusiv cu multi români,bine platit si competent,asa ca nu e corect ca o situatie personala sa fie generalizata,tipic romanesc!
    • Like 1


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult