Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Bunica n-a vrut să meargă la spital

UPU Iași

Foto: Liviu Chirică/ Inquam Photos

Bunica n-a vrut să meargă la spital. A ajuns să nu mai poată face niciun pas prin casă singură, îi paralizaseră o mână și-un picior, dar nu voia să plece. Dacă merg la spital, mor, zicea. Încrâncenarea ei mă îndurera. Și ce-ai să faci? o întrebam, epuizată de zilele în care o-ngrijeam și nopțile în care învățam pentru facultate. Uite, mă așez așa în pat și-aștept moartea. Am dus-o la spital, contrar voinței ei, cu câteva zile înainte să dau examen la Litere. Plecam de-acasă și nu mai avea cine sta cu ea toată ziua, s-o ajute s-ajungă la baie, să se-mbrace, să mănânce... Două săptămâni mai târziu s-a stins la spital. S-ar fi bucurat poate să știe c-am luat examenul. Azi, mă-ntreb, ce folos? Ce folos c-am învățat aici, am muncit aici, am combătut, am scris, am vorbit eu și câți ca mine? 

Într-o zi vom ajunge într-un spital în care 95 la sută dintre bolnavii de COVID internați la ATI mor, în ciuda tuturor eforturilor doctorilor, asistentelor, personalului sanitar. Speranța că am avea o șansă aici e o naivitate. Medicina a evoluat, dar speranța de viață într-un spital, pe care o cunoștea Bunica de acum o sută de ani, nu. Dacă ești vârstnic sau grav bolnav, în România, nu poți miza pe-o îngrijire demnă într-un spital de stat. Iar dacă îngerul te-alege în fărâmele alea de procent al supraviețuitorilor, tot se găsesc niște draci ca să-ți aprindă aici infernul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Servus!

    N-o să scriu argumentat, bine? sper.
    Am experiențe de pacient în unitățile de cazare spitalicești, neplăcute, cu excepții excepționale..
    Mulțumesc! pentru toate eforturile făcute, tuturor ce-au avut de-a face cu ale mele spitalizări,.
    -------------------------------------------------------------------------------------
    Am planul A; ș-am și planul OleAndru:
    -Nu-n-tr-un spital voi muri!

    cele bune,
    purice narcis-teofil

    *Onorată redacţie: nu-i dați voie ăstui comentariu, de nu corespunde respirării societății.
    • Like 0
  • Dând de-o parte nosocomialele și restul belelelor din sistemul sanitar mioritic, pentru un foarte bătrân stresul spitalului poate fi criminal, este și o vorbă, „Vrei să omori un bătrân?!, ia-l din casa lui!”.
    • Like 0
  • Foarte trist, dar cumva adevarat. Tata a murit la spital, a contractat Clostridium Difficile, avea 90 de ani si Alzheimer, asa ca nu putut spune ca se simtea probabil rau. A fost veteran de razboi, dar internarea in spital cred ca l-a dat gata.
    • Like 0
  • Din pacate sunt 2 aspecte pe care asi vrea sa le semnalez,fiind la o varsta si situatie nedicala care ma indreptatesc sa o fac:spitalele de stat sunt la nivelul statutului Romaniei printre statele europene,cu precizarea ca in niciunul din ele contribuie la finantarea sistemului medical cu taxe si impozite numai cca.34% din populatia adulta,dar beneficiza 100%!Si mai se si fura destul de zdravan!Si totusi,probabil datorita dedicarii unei mari parti a personalului medical Romania se situeaza ca numar de decese/mil.de locuitori sub Belgia,SUA,Spania,Italia,UK,Olanda,Cehia tari cu doare medicala net superioara si cu personal medical mult mai numeros,inclusiv cu multi români,bine platit si competent,asa ca nu e corect ca o situatie personala sa fie generalizata,tipic romanesc!
    • Like 1


Îți recomandăm

Ilie Bolojan si Dominic Fritz / sursa foto: Inquam Photos

Deși e nedrept ceea ce i se întâmplă lui Dominic Fritz, prin legea cu dedicație, cu aplicabilitate retroactivă doar pentru a fi îndepărtat din funcția de primar al Timișoarei, nu mă reped la gâtul lui Ilie Bolojan pentru că a votat legea. Omul era între ciocan și nicovală. Orice ar fi votat, era sfâșiat de o parte dintre oameni.

Citește mai mult

David Popovici 2024 / sursa foto: Profimedia

David Popovici face parte din categoria celor care fac performanțe care ne tulbură și ne bucură în aceeași mișcare. Nu doar pentru că înoată foarte repede, uneori mai repede decât toți oamenii care au înotat vreodată, dar și pentru că succesul lui ne pune într-o situație ușor incomodă, de a încerca să deslușim cum a fost posibil. Când apare un astfel de sportiv, avem tendința să-l numim „fenomen”. Cuvântul este măgulitor, dar are și calitatea de a ne scuti de o anchetă pentru a dobândi înțelegere și explicații. Pentru că un fenomen este ceva ce survine, prin urmare nu trebuie să știm cine l-a produs și în ce condiții. Îl consemnăm, eventual ne minunăm, dar nu-i cerem socoteală.

Citește mai mult