Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Bunica n-a vrut să meargă la spital

UPU Iași

Foto: Liviu Chirică/ Inquam Photos

Bunica n-a vrut să meargă la spital. A ajuns să nu mai poată face niciun pas prin casă singură, îi paralizaseră o mână și-un picior, dar nu voia să plece. Dacă merg la spital, mor, zicea. Încrâncenarea ei mă îndurera. Și ce-ai să faci? o întrebam, epuizată de zilele în care o-ngrijeam și nopțile în care învățam pentru facultate. Uite, mă așez așa în pat și-aștept moartea. Am dus-o la spital, contrar voinței ei, cu câteva zile înainte să dau examen la Litere. Plecam de-acasă și nu mai avea cine sta cu ea toată ziua, s-o ajute s-ajungă la baie, să se-mbrace, să mănânce... Două săptămâni mai târziu s-a stins la spital. S-ar fi bucurat poate să știe c-am luat examenul. Azi, mă-ntreb, ce folos? Ce folos c-am învățat aici, am muncit aici, am combătut, am scris, am vorbit eu și câți ca mine? 

Într-o zi vom ajunge într-un spital în care 95 la sută dintre bolnavii de COVID internați la ATI mor, în ciuda tuturor eforturilor doctorilor, asistentelor, personalului sanitar. Speranța că am avea o șansă aici e o naivitate. Medicina a evoluat, dar speranța de viață într-un spital, pe care o cunoștea Bunica de acum o sută de ani, nu. Dacă ești vârstnic sau grav bolnav, în România, nu poți miza pe-o îngrijire demnă într-un spital de stat. Iar dacă îngerul te-alege în fărâmele alea de procent al supraviețuitorilor, tot se găsesc niște draci ca să-ți aprindă aici infernul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Servus!

    N-o să scriu argumentat, bine? sper.
    Am experiențe de pacient în unitățile de cazare spitalicești, neplăcute, cu excepții excepționale..
    Mulțumesc! pentru toate eforturile făcute, tuturor ce-au avut de-a face cu ale mele spitalizări,.
    -------------------------------------------------------------------------------------
    Am planul A; ș-am și planul OleAndru:
    -Nu-n-tr-un spital voi muri!

    cele bune,
    purice narcis-teofil

    *Onorată redacţie: nu-i dați voie ăstui comentariu, de nu corespunde respirării societății.
    • Like 0
  • Dând de-o parte nosocomialele și restul belelelor din sistemul sanitar mioritic, pentru un foarte bătrân stresul spitalului poate fi criminal, este și o vorbă, „Vrei să omori un bătrân?!, ia-l din casa lui!”.
    • Like 0
  • Foarte trist, dar cumva adevarat. Tata a murit la spital, a contractat Clostridium Difficile, avea 90 de ani si Alzheimer, asa ca nu putut spune ca se simtea probabil rau. A fost veteran de razboi, dar internarea in spital cred ca l-a dat gata.
    • Like 0
  • Din pacate sunt 2 aspecte pe care asi vrea sa le semnalez,fiind la o varsta si situatie nedicala care ma indreptatesc sa o fac:spitalele de stat sunt la nivelul statutului Romaniei printre statele europene,cu precizarea ca in niciunul din ele contribuie la finantarea sistemului medical cu taxe si impozite numai cca.34% din populatia adulta,dar beneficiza 100%!Si mai se si fura destul de zdravan!Si totusi,probabil datorita dedicarii unei mari parti a personalului medical Romania se situeaza ca numar de decese/mil.de locuitori sub Belgia,SUA,Spania,Italia,UK,Olanda,Cehia tari cu doare medicala net superioara si cu personal medical mult mai numeros,inclusiv cu multi români,bine platit si competent,asa ca nu e corect ca o situatie personala sa fie generalizata,tipic romanesc!
    • Like 1


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult