Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Bunica n-a vrut să meargă la spital

UPU Iași

Foto: Liviu Chirică/ Inquam Photos

Bunica n-a vrut să meargă la spital. A ajuns să nu mai poată face niciun pas prin casă singură, îi paralizaseră o mână și-un picior, dar nu voia să plece. Dacă merg la spital, mor, zicea. Încrâncenarea ei mă îndurera. Și ce-ai să faci? o întrebam, epuizată de zilele în care o-ngrijeam și nopțile în care învățam pentru facultate. Uite, mă așez așa în pat și-aștept moartea. Am dus-o la spital, contrar voinței ei, cu câteva zile înainte să dau examen la Litere. Plecam de-acasă și nu mai avea cine sta cu ea toată ziua, s-o ajute s-ajungă la baie, să se-mbrace, să mănânce... Două săptămâni mai târziu s-a stins la spital. S-ar fi bucurat poate să știe c-am luat examenul. Azi, mă-ntreb, ce folos? Ce folos c-am învățat aici, am muncit aici, am combătut, am scris, am vorbit eu și câți ca mine? 

Într-o zi vom ajunge într-un spital în care 95 la sută dintre bolnavii de COVID internați la ATI mor, în ciuda tuturor eforturilor doctorilor, asistentelor, personalului sanitar. Speranța că am avea o șansă aici e o naivitate. Medicina a evoluat, dar speranța de viață într-un spital, pe care o cunoștea Bunica de acum o sută de ani, nu. Dacă ești vârstnic sau grav bolnav, în România, nu poți miza pe-o îngrijire demnă într-un spital de stat. Iar dacă îngerul te-alege în fărâmele alea de procent al supraviețuitorilor, tot se găsesc niște draci ca să-ți aprindă aici infernul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Servus!

    N-o să scriu argumentat, bine? sper.
    Am experiențe de pacient în unitățile de cazare spitalicești, neplăcute, cu excepții excepționale..
    Mulțumesc! pentru toate eforturile făcute, tuturor ce-au avut de-a face cu ale mele spitalizări,.
    -------------------------------------------------------------------------------------
    Am planul A; ș-am și planul OleAndru:
    -Nu-n-tr-un spital voi muri!

    cele bune,
    purice narcis-teofil

    *Onorată redacţie: nu-i dați voie ăstui comentariu, de nu corespunde respirării societății.
    • Like 0
  • Dând de-o parte nosocomialele și restul belelelor din sistemul sanitar mioritic, pentru un foarte bătrân stresul spitalului poate fi criminal, este și o vorbă, „Vrei să omori un bătrân?!, ia-l din casa lui!”.
    • Like 0
  • Foarte trist, dar cumva adevarat. Tata a murit la spital, a contractat Clostridium Difficile, avea 90 de ani si Alzheimer, asa ca nu putut spune ca se simtea probabil rau. A fost veteran de razboi, dar internarea in spital cred ca l-a dat gata.
    • Like 0
  • Din pacate sunt 2 aspecte pe care asi vrea sa le semnalez,fiind la o varsta si situatie nedicala care ma indreptatesc sa o fac:spitalele de stat sunt la nivelul statutului Romaniei printre statele europene,cu precizarea ca in niciunul din ele contribuie la finantarea sistemului medical cu taxe si impozite numai cca.34% din populatia adulta,dar beneficiza 100%!Si mai se si fura destul de zdravan!Si totusi,probabil datorita dedicarii unei mari parti a personalului medical Romania se situeaza ca numar de decese/mil.de locuitori sub Belgia,SUA,Spania,Italia,UK,Olanda,Cehia tari cu doare medicala net superioara si cu personal medical mult mai numeros,inclusiv cu multi români,bine platit si competent,asa ca nu e corect ca o situatie personala sa fie generalizata,tipic romanesc!
    • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Psihologii trag un semnal de alarmă cu privire la proiectul de redefinire a profesiei lor: „Dacă un șofer lucrează într-un sat unde oamenii nu au bani, statul i-ar spune că el nu a condus niciun kilometru în acel an, deși a salvat vieți în fiecare zi!”

În prag de sărbători, pe sub radarul opiniei publice, a fost depusă în Parlament o propunere legislativă (B708/2025) care promite să „organizeze” profesia de psiholog. În realitate, analiza documentelor și vocile experților din domeniu conturează un scenariu alarmant: un amestec de birocrație sufocantă, bariere financiare absurde și o centralizare a puterii care transformă Colegiul Psihologilor într-un „stat în stat”. sursa foto: Profimedia

Citește mai mult

sursa foto: Profimedia

Discuția despre legalizarea prostituției în România revine periodic, dar de fiecare dată ne împotmolim în aceleași prejudecăți. Ne place să moralizăm, să arătăm cu degetul, să ne prefacem că fenomenul nu există chiar dacă el este super-prezent și la vedere. Și în ciuda faptului că nu vorbim de ea, și că nu o legalizăm, România este, de vreo 30 de ani, în topul țărilor din UE care exportă lucrători sexuali.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon străzi in Bucuresti - iarnă 2026

„Poliția rutieră e ca și cum nu ar exista în România, nu are cine să aplice legile. E un fel de Mad Max pe străzi, sub blânda oblăduire a autorităților. Deficitul de infrastructură este și el important, însă vine pe planul 2.” (Circulație în condiții de iarnă în București, ianuarie 2026/ Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro