Ca mic antreprenor în domeniul horeca, nu cred că salvarea stă în credite cu dobândă subvenționată de stat pentru baruri și restaurante. Ceea ce ar ajuta ar fi scutirea pentru câteva luni la plata contribuțiilor pe salarii

Foto Guliver/Getty Images

Tatăl: - Înainte se putea fuma în baruri.

Fiul: - Ce sunt barurile, tati?

Tatăl: ........

Fiul: - De ce plângi?

(furată de la Emanuel Ciocu)

Dau cu mopul, car marfă, o fac pe-a inabordabilul cu furnizorii și semnez hotărâri AGA. Spunând-o ca pe LinkedIn, sunt managerul unei berării. Comercializând doar bere artizanală, business-ul de care mă ocup a crescut simultan cu generația celor 70 de făbricuțe de craft beer din România. V-ați gândit vreodată că perlajul acela minunat activează activități economice cam câte bule are?

Scurtă trecere în revistă: echipamente de producție, apă, malț, drojdie, hamei, sticle sau doze, etichete, designer pentru etichete, capace, marketing, transport, chirii, utilități, servicii de telefonie, de supraveghere video, softuri de gestiune, taxe obligatorii la 2-3 organizații ale artiștilor și compozitorilor de unde ei înșiși nu primesc nimic, servicii de salubritate, contabilitate, produse de curățenie, taxe anuale pentru autorizația de funcționare. În afara impozitelor aferente oricărei afaceri, în industria berii se plătesc suplimentar taxă de ambalaj/mediu și accize. Bani colectați la bugetul de stat.

A doua zi după ce a închis barurile și restaurantele, Guvernul a promis măsuri de sprijin pentru sectorul horeca. La începutul lunii aprilie a fost aprobată mult așteptata ordonanță de urgență 42. Surpriză: la punctul 9 din textul ordonanței se menționează că „nu sunt eligibile pentru acordarea de garanții ... întreprinderile din domeniile... alcool...”. În această categorie intră și barurile sau restaurantele. Printre altele, comercializează alcool. E o formulare preluată din contractele pentru fonduri europene. Am sunat la bănci, la instituții ale statului și prieteni avocați. Nu am primit răspunsuri ferme, că e albă sau e neagră, dar acestea tind mai degrabă spre nu. Băncile nu și-au elaborat norme interne pentru aceste credite, deoarece încă așteaptă clarificări din partea Guvernului.

Ce aș face cu un credit de 100.000 de lei: o treime s-ar duce pe facturile restante la furnizori plus ceva în avans. Mulți dintre ei nu mai acceptă plata la termen. Cu altă treime aș plăti chiria, o lună restanță plus cea actuală. Mi-ar rămâne un tampon de 30.000 de lei pentru salarii. Cazurile de infectări s-au rărit, dar nu au dispărut. Oamenii vor fi reticenți la baruri și restaurante, așa că mă aștept la 25-40% din încasările de dinainte de izbucnirea pandemiei. Netul pentru cei 7 angajați este de 10.500 de lei, la care se adaugă încă 8.000 contribuțiile pe salarii către stat. Pe băieți nu îi pot plăti cu minimul pe economie. Legislația mă obligă să le dau un spor de 25%, pentru că lucrează și după ora 22.00. Activitatea în week-end mai implică un spor de 1%.

Așadar, din 100.000 de lei, după doar o lună, aș mai rămâne cu maximum 15.000 lei. După trei luni, datoriile față de furnizori și pentru chirie ar crește. Faliment. Statul ar trebui să plătească băncilor 80.000 din cei 100.000, pentru că a garantat. Pentru restul de 20.000, un executor judecătoresc va lua un comision gras dacă va reuși să-i scoată de la mine. Aș putea concedia o parte din personal, poate aș obține un mic discount de la unii furnizori, chiria este deocamdată intangibilă. Nu e suficient, doar aș prelungi agonia cu 1-2 luni.

Ca mic antreprenor în domeniul horeca, nu cred că salvarea stă în credite cu dobândă subvenționată de stat pentru baruri și restaurante. Le consider toxice. În China au fost ridicate restricțiile, oamenii ies în public, dar evită restaurantele. Am un prieten care locuiește într-un oraș cu un singur deces asociat Covid, aflat la 1.000 de kilometri de Wuhan. Mi-a spus că traficul în baruri și restaurante s-a redus cu până la 75%. Și la noi, localurile vor fi evitate o perioadă. Nu pentru că acestea ar avea nevoie de investiții, ci pentru că panica nu poate să dispară brusc.

Sunt business-uri cu un istoric bun, care au fost surprinse de pandemie în timp ce investeau masiv. Se bazau pe un cash-flow care s-a evaporat instantaneu. Astfel de cazuri au nevoie de instrumentul creditării. Există multe locații deschise cu 2-3 luni înainte de izbucnirea pandemiei. Neavând istoric, aceste societăți nu sunt bancabile. Ceea ce ar ajuta horeca, indiferent de vechimea afacerii, ar fi scutirea pentru câteva luni a plății contribuțiilor pe salarii. Măcar a unei părți. Eliminarea, doar în acest an, a taxei pentru autorizația de funcționare este tot o gură de oxigen. De ce nu, scăderea TVA la alcoolul consumat în localuri. Antreprenorii nu vor fi tentați să intre într-un carusel al datoriilor, iar statul nu va trebui să garanteze pentru credite cu un grad ridicat de risc.

Nu se poate, s-ar crea un precedent periculos, ar spune unii. Nu precedentul, oricum temporar, ci tsunami care a lovit acum horeca este cu adevărat periculos. Guvernul ar trebui să se abțină să ia din ceea ce oricum e prea puțin. Dacă va continua să taxeze domeniul, în câteva luni nu va mai avea de la cine să ia bani.

Ronald Reagan spunea că cele mai înfricoșătoare cuvinte din limba engleză sunt ”I'm from the government and I'm here to help”. După cum s-a mișcat Guvernul până acum, cu poticneli, neclarități, răzgândiri zilnice, amenințări proliferate la adresa firmelor înainte de a le întinde o mână de ajutor, aceste cuvinte încep să sperie și în limba română.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp