Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Căderea în barbarie: ce fel de om ar putea să-i facă așa ceva altui om?

Masacru la Bucea

Foto: Un lucrător comunal dezleagă mâinile unui bărbat ucis de ruși în localitatea Bucha (Bucea). Președintele Volodimir Zelenski a numit drept „genocid” uciderea civililor în Bucha (Profimedia Images)

Masacrele comise de soldații ruși la Bucha și în alte localități din Ucraina repun în cauză toată umanitatea noastră.

Au trecut aproape optzeci de ani de la ultimele crime de război, dar aceste opt decenii au fost presărate de nenumărate orori comise în Europa, la marginea ei sau în afara ei. Crimele comise de regimurile staliniste sau de cele occidentale în fostele colonii, masacrele din Rwanda sau Bosnia și, iată, cruzimea barbară a armatei rusești din aceste zile ne dau de înțeles că progresul moral al societăților este o iluzie.

Dacă ultimele decenii au fost un moment important de dezvoltare economică și tehnologică în istoria omenirii, suntem nevoiți să admitem că aceasta nu a fost însoțită de o evoluție similară în respectarea demnității umane și în evitarea suferințelor extreme provocate în numele și sub comanda unor scelerați. Înființarea unor instanțe internaționale (CPI, TPI) a însemnat un mare pas înainte în judecarea criminalilor de război, dar capacitatea lor de a face față sălbăticiei și numărului crimelor împotriva populațiilor civile rămâne foarte limitată. Ceea ce vedem azi în Bucha, Irpin, Mariupol și alte locuri ale cruzimii extreme sunt fapte comise de oameni simpli împotriva altor oameni simpli, cu diferența că unora li s-a dat o armă și un ordin cu care să ucidă, să tortureze sau să violeze. 

Unde e granița dintre capacitatea de a provoca suferință extremă și refuzul de a face? S-a mutat această graniță în ultimele decenii astfel încât oamenii sunt mai puțini capabili de a tortura și a ucide decât au fost acum o sută de ani? A învățat omenirea ceva din crimele în masă, holocaust și genocidele acestor ultime decenii? Pare greu de crezut.

Ce îl poate face pe un om să provoace suferință sau să omoare un alt om, nevinovat și lipsit de apărare? Un ordin? Dar atunci unde e discernământul lui, unde e judecata lui morală? O convingere? Dar ce convingere e deasupra lipsirii de viață a semenilor? Un crez, o credință, o lașitate, o nebunie? Poate câte ceva din toate. Cât de feriți suntem noi, ca societate, și fiecare dintre noi, de căderea în barbarie? Cât de mulți dintre noi ar fi gata să ia viața unor civili dacă li s-ar da o armă și li s-ar spune că acei civili ne sunt inferiori, sunt periculoși sau nedemni să trăiască?

Cred că avem în modul cel mai urgent și mai grav nevoie de educație socială și etică. Lăsăm prea ușor să treacă printre noi liniile de fractură ale urii, intoleranței sau ale tututor delirurilor identitare cu risc criminogen. Recunoaștem încă prea puțin deplina demnitate a oricărei ființe umane ca ființă umană (și nu ca alb, creștin, român etc.). De aceea, trebuie să fim deosebit de vigilenți la toate sursele de propagare a urii și violenței din societate. Căci ceea ce azi este discriminare, înjurătură, calomnie, atac verbal la persoană, mâine, într-o zi, pe neașteptate, devine glonț, cuțit sau viol.

Nu avem voie să obosim etic, mai ales în epoci de restriște ca acum.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Extrapolați :”Un cioban din Vrancea a fost sechestrat și tâlhărit de cinci persoane pentru telefonul mobil,...”
    • Like 0
    • @ Mihai Micutu
      ai aflat și tu care e treaba cu copy-paste și ne obosești pe-aici...
      • Like 2


Îți recomandăm

Ciolacu și Grindeanu

PSD-ul refuză să mai fie progresist. A fost destul progres acolo ca să vină și timpul unei stagnări binemeritate, nu? Nu se poate nici cu progresul constant! Iar rezultate au tot fost și au culminat în vremea lui Ciolacu, când PSD-ul chiar a progresat serios și a reușit să vâre cel mai adânc ghearele în fondul de rezervă, oferind o imagine clară și definitorie a ceea ce poate însemna o guvernare pesedistă determinată. Foto: George Călin/Inquam Photos

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult