Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Căderea în barbarie: ce fel de om ar putea să-i facă așa ceva altui om?

Masacru la Bucea

Foto: Un lucrător comunal dezleagă mâinile unui bărbat ucis de ruși în localitatea Bucha (Bucea). Președintele Volodimir Zelenski a numit drept „genocid” uciderea civililor în Bucha (Profimedia Images)

Masacrele comise de soldații ruși la Bucha și în alte localități din Ucraina repun în cauză toată umanitatea noastră.

Au trecut aproape optzeci de ani de la ultimele crime de război, dar aceste opt decenii au fost presărate de nenumărate orori comise în Europa, la marginea ei sau în afara ei. Crimele comise de regimurile staliniste sau de cele occidentale în fostele colonii, masacrele din Rwanda sau Bosnia și, iată, cruzimea barbară a armatei rusești din aceste zile ne dau de înțeles că progresul moral al societăților este o iluzie.

Dacă ultimele decenii au fost un moment important de dezvoltare economică și tehnologică în istoria omenirii, suntem nevoiți să admitem că aceasta nu a fost însoțită de o evoluție similară în respectarea demnității umane și în evitarea suferințelor extreme provocate în numele și sub comanda unor scelerați. Înființarea unor instanțe internaționale (CPI, TPI) a însemnat un mare pas înainte în judecarea criminalilor de război, dar capacitatea lor de a face față sălbăticiei și numărului crimelor împotriva populațiilor civile rămâne foarte limitată. Ceea ce vedem azi în Bucha, Irpin, Mariupol și alte locuri ale cruzimii extreme sunt fapte comise de oameni simpli împotriva altor oameni simpli, cu diferența că unora li s-a dat o armă și un ordin cu care să ucidă, să tortureze sau să violeze. 

Unde e granița dintre capacitatea de a provoca suferință extremă și refuzul de a face? S-a mutat această graniță în ultimele decenii astfel încât oamenii sunt mai puțini capabili de a tortura și a ucide decât au fost acum o sută de ani? A învățat omenirea ceva din crimele în masă, holocaust și genocidele acestor ultime decenii? Pare greu de crezut.

Ce îl poate face pe un om să provoace suferință sau să omoare un alt om, nevinovat și lipsit de apărare? Un ordin? Dar atunci unde e discernământul lui, unde e judecata lui morală? O convingere? Dar ce convingere e deasupra lipsirii de viață a semenilor? Un crez, o credință, o lașitate, o nebunie? Poate câte ceva din toate. Cât de feriți suntem noi, ca societate, și fiecare dintre noi, de căderea în barbarie? Cât de mulți dintre noi ar fi gata să ia viața unor civili dacă li s-ar da o armă și li s-ar spune că acei civili ne sunt inferiori, sunt periculoși sau nedemni să trăiască?

Cred că avem în modul cel mai urgent și mai grav nevoie de educație socială și etică. Lăsăm prea ușor să treacă printre noi liniile de fractură ale urii, intoleranței sau ale tututor delirurilor identitare cu risc criminogen. Recunoaștem încă prea puțin deplina demnitate a oricărei ființe umane ca ființă umană (și nu ca alb, creștin, român etc.). De aceea, trebuie să fim deosebit de vigilenți la toate sursele de propagare a urii și violenței din societate. Căci ceea ce azi este discriminare, înjurătură, calomnie, atac verbal la persoană, mâine, într-o zi, pe neașteptate, devine glonț, cuțit sau viol.

Nu avem voie să obosim etic, mai ales în epoci de restriște ca acum.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Extrapolați :”Un cioban din Vrancea a fost sechestrat și tâlhărit de cinci persoane pentru telefonul mobil,...”
    • Like 0
    • @ Mihai Micutu
      ai aflat și tu care e treaba cu copy-paste și ne obosești pe-aici...
      • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult