Foto: Federico Perruolo / Shutterstock Editorial / Profimedia
Cred că nu există un context mai potrivit de a discuta despre cadouri decât apropierea unor momente în care ar trebui să dăruiești, ca de exemplu Crăciunul, Paștele, o zi de naștere, o onomastică. Și evident că nu discutăm despre cadourile pentru copii, ei sunt în altă categorie. Mai cred că ar fi necesară introducerea unror cursuri în programa școlară despre ce înseamnă cu adevărat să dăruiești un cadou și despre cum ar trebui să primești un cadou, despre cadouri adecvate vârstei și sexului persoanei căreia îi este oferit.
Esența de la care ar trebui să plece discuția despre cadouri sunt spusele lui Tarkovski, care credea că atunci când faci un cadou ar trebui să îți smulgi acel cadou din suflet. Cu alte cuvinte, când achiziționezi un cadou, trebuie să te gândești că îl cumperi pentru tine. Câte persoane procedează astfel?!
Am văzut de-a lungul anilor foarte multe cadouri total nepotrivite, ridicole, superficiale, care nu aveau absolut nicio legătură cu persoana respectivă sau, uneori, cu mine. De cele mai multe ori, cadourile sunt alese alandala. Se intră pe fugă într-o librările, pentru că nu avem niciodată timp suficient, se cumpără o carte inutilă, un CD, un DVD sau o altă prostioară, vreo cravată de la cine știe ce magazin obscur, cămăși de bumbac egiptean, ciocolată de la supermarket, băutură sau parfum de la duty free, haine de la mall, un buchet ofilit de la colț de stradă și gata, ne-am achitat de datorie. Alteori nu se mai cumpără nimic, pentru că avem deja, rătăcite prin casă, o sticlă de șampanie sau vin spumant, o dublură la câte o carte, alte cadouri primite în anii trecuți.
Urmează povestea fabuloasă legată de flecușteț. Cât ne-am străduit, cât am alergat, cât am căutat, ce noroc ai avut, pentru că era ultima bucată din cadoul respectiv. Povești mari și neverosimile pentru cadouri meschine. Intervine multă ipocrizie și din partea celui care oferă și, într-o oarecare măsură, și din partea celui care primește. Nu te poți extazia în fața meschinului sau în fața buchetului învelit în plasă de plastic.
Se spune că gestul contează. Corect! Faptul că ai oferit ceva este important, dar pentru faptul că oferi ceva meschin, pur și simplu desconsideri persoana respectivă.
O întrebare de-a dreptul enervantă este: „Ce vrei de Crăciun/ de ziua ta/ de Paște?”. Enervantă deoarece arată cât de superficială este o relație. Este ca și cum ai întreba un copil: „Ce ai vrea să îți aducă Moș Crăciun?”.
Un cadou presupune în primul rând o surpriză. Dacă vrei să surprinzi pe cineva, nu trebui să îl întrebi ce își dorește. Dacă îl întrebi, răspunsul nu poate fi onest 100%. Dacă vrei să surprinzi pe cineva, trebuie să îi faci cadoul la momentul potrivit. Nu vii cu scuze că ai fost ocupat, că nu ai avut timp, că l-ai comandat, dar nu a ajuns, că nu știi ce îi place, că nu ai știut pe unde să cauți. Dacă vrei să surprinzi pe cineva trebuie să îi faci un cadou exclusiv! Nu îi spui: ți-am cumpărat o sticlă de vin excepțional ca să îl bem împreună!
În preajma sărbătorilor, se intră în frenezia cumpărăturilor și nu mai există un timp rezonabil în care să ne gândim cu adevărat la cadouri și la persoana căreia dorim să îi oferim. Prevalează porcul, jumările, cârnații, caltaboșul, vinul și țuica în fața unor gesturi tandre, intime, care să producă emoție. După ce coșul de cumpărături este plin de nu îl mai putem împinge, ne gândim și la cel de lângă noi și mai dăm o tură printre rafturi ca să îî cumpărăm ceva. Sau mergem să cumpărăm un cadou împreună cu destinatarul cadoului. Petrecem un timp infinit, pentru că atunci când cauți, nu găsești, și asta nu poate să producă decât stres, tracasare, iritare. Și ne mai întrebăm de ce avem toane sau de ce suntem bosumflați.
Sunt împotriva cadourilor superficiale, a cadourile făcute de dragul de a fi făcute. Atât de mult ții la o persoană, încât nu ai avut timp să îi cumperi un cadou adecvat?! Nu vreau să dau sfaturi nimănui, dar cred că atunci când vrei să faci un cadou trebuie să dedici un anumit timp liniștit identificării cadoului respectiv, achiziționării lui, ambalării cadoului. Dar înainte de toate astea, trebuie să încerci, măcar puțin, să cunoști persoana căreia dorești să îi oferi un cadou, să înțelegi ce îi place, ce își dorește, ce pasiuni are, ce planuri de viitor are.
În aceste condiții există șanse mai mari să dăruiești un cadou potrivit, exact un cadou rupt din propriu-ți suflet, un cadou pe care ți-ar plăcea ție să îl primești!
Tu ce cadou ai cumpărat de Crăciunul acesta?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Personal pun accent pe utilitate, dacă un cadou (standard ori nu) va zăcea într-un sertar nu mi-am atins scopul. Nu-mi place să dau bani de pomană. Între persoane apropiate și între care convențiile generale nu-și mai au rostul, se poate merge pe utilitate. Și aici contrazic, întrebarea moarte n-are. Alternativa e sertarul ori praful...De exemplu, în ultimii ani în familie am primit chestii utile pe care le folosesc des și care-mi aduc aminte cu drag de cel care mi l-a dăruit, fiindcă am fost întrebată ce mi-aș dori- și nu vreun parfum așa ca până acum (am primit și din alea de nu prea-mi plac).
Mă bucur de asemenea de orice cadou, prin faptul că-l primești deja înseamnă că cineva se gândește la tine, deci regulile nu sunt chiar așa de fixe.
Sau ii iei o carte care tie iti place mult, dar lui nu-i spune nimic. Uite asa se ajinge la cadouri ridicole sau la o suma de bani intr-un plic.