Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cancelarul-omoară-timp

Cancelarul Karl Nehammer

Foto: Profimedia Images

Acum 10 ani, soacra mea a murit, după o luptă dură cu o boală ce ucide anual milioane de oameni. Am avut șansa de a avea în soacra mea o a doua mamă, iar cancerul criminal mi-a răpit-o. Țin minte cum i-am strâns mâna și m-am dus să îi aduc un pahar cu apă, spunându-i „Mă-ntorc într-o secundă!", dar, când m-am întors, după doar câteva minute, era deja prea târziu...

De atunci mă gândesc cum îți dai seama de importanța minutelor de viață abia atunci când vrei încă doar câteva clipe în plus, încă puțin timp să le spui celor dragi că îi iubești. Înțelegi că, dacă ai mai avea timp, sigur ai avea grijă mare de el, ai încerca să-ți folosești timpul tău cât mai înțelept, cât mai economic, trăind fiecare moment.

La poarta Schengen, românii, turiști sau în delegație, copii sau vârstnici, vara sau iarna, la Nădlac sau la Otopeni, o dată la câțiva ani sau de mai multe ori într-o lună, toți pierd în medie 1 oră din viața lor (unii doar 15 minute, alții zeci de ore...).

Plecările vizitatorilor români în străinătate, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în perioada 01.01-31.10.2022 de 14.737,1 mii persoane (INS, comunicat de presa nr. 301/06.12.2022). Calculând cu media statistică a timpului petrecut la vamă de 1 oră, rezultă aproximativ 15 milioane de ore viață. Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în perioada 01.01.-31.10.2022 de 10.710,0 mii persoane. Adică alte 10 milioane de ore. Dacă mai adăugăm orele de viață din timpul serviciului ale vameșilor români, precum și cele rezultate din alte activități conexe, estimez că ajungem, fără să exagerăm, la peste 30-35 de milioane de ore anual...

Speranţa de viaţă a românilor a ajuns la puţin peste 74 de ani (conform raportului "Starea Sănătății în Uniunea Europeană", publicat de Comisia Europeană), adică aproximativ 650.000 ore.

Orele de viață pierdute „la vamă", acele zeci de milioane de ore, înseamnă deci total orelor de viață aproximativ a 50 de români.

Cancelarul-omoară-timp își face calculele lui politice și electorale pe timpul și pe viața noastră.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Consider acest articol total absurd: daca acest criteriu il aplicam (timpul nostru pierdut ca animalele fara schengen), poate autorul va aplica acest criteriu si in romania: cit timp pierdem in ROMANICA mergind pe drumuri de doi lei fara a avea autostrazi, cit timp pierdem mergind cu dosarul cu shina la anaf, cit timp pierdem blocati in trafic, cit timp pierdem mergind de la un spital la altu ca animalele... cit timp pierdem mergind cu trenul de la satu mare la capitala cea superba, si in general cit timp pierdem umiliti in scumpa tzara.

    De ce autorul nu urla din toti bojocii impotriva romaniei blocata in timp si in bataie de joc si in nepasare unde ne pierdem toti viata??? Ah, in romania nu e problema ca ne piedem timpul si viata... in schengen sa avem covor rosu si linie prioritara, cu aia rezolvam tot...
    • Like 2
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

ChatGPT liceu / sursa foto: Profimedia

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Citește mai mult

Sondaj generatii / sursa foto: Profimedia

Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Dacă tot rezolvăm probleme de logică, iată un exemplu de logicăreală cruntă pe ecranele televizoarelor noastre. Într-un clip publicitar pentru sistemul medical MedLife, o tânără care practică boxul profesionist este introdusă în echipament de ring, cu partea de sus a corpului, în tubul computerului tomograf. Pe față are puncte luminoase roșii – reperele de încadrare. Ce face boxerița când se întâmplă asta?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon batran pe canapea

Când eram copil, credeam că părinții sunt neclintiți în fața timpului. Nu nemuritori, dar suficient de puternici încât lumea să stea sprijinită pe ei fără să se clatine. Apoi vine ziua în care unul îți lipsește. Nu pleacă pur și simplu, ci dispare din structura invizibilă a vieții tale, ca o grindă de siguranță scoasă dintr-o casă care continuă, totuși, să stea în picioare.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro