Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Cancelarul-omoară-timp

Cancelarul Karl Nehammer

Foto: Profimedia Images

Acum 10 ani, soacra mea a murit, după o luptă dură cu o boală ce ucide anual milioane de oameni. Am avut șansa de a avea în soacra mea o a doua mamă, iar cancerul criminal mi-a răpit-o. Țin minte cum i-am strâns mâna și m-am dus să îi aduc un pahar cu apă, spunându-i „Mă-ntorc într-o secundă!", dar, când m-am întors, după doar câteva minute, era deja prea târziu...

De atunci mă gândesc cum îți dai seama de importanța minutelor de viață abia atunci când vrei încă doar câteva clipe în plus, încă puțin timp să le spui celor dragi că îi iubești. Înțelegi că, dacă ai mai avea timp, sigur ai avea grijă mare de el, ai încerca să-ți folosești timpul tău cât mai înțelept, cât mai economic, trăind fiecare moment.

La poarta Schengen, românii, turiști sau în delegație, copii sau vârstnici, vara sau iarna, la Nădlac sau la Otopeni, o dată la câțiva ani sau de mai multe ori într-o lună, toți pierd în medie 1 oră din viața lor (unii doar 15 minute, alții zeci de ore...).

Plecările vizitatorilor români în străinătate, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în perioada 01.01-31.10.2022 de 14.737,1 mii persoane (INS, comunicat de presa nr. 301/06.12.2022). Calculând cu media statistică a timpului petrecut la vamă de 1 oră, rezultă aproximativ 15 milioane de ore viață. Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în perioada 01.01.-31.10.2022 de 10.710,0 mii persoane. Adică alte 10 milioane de ore. Dacă mai adăugăm orele de viață din timpul serviciului ale vameșilor români, precum și cele rezultate din alte activități conexe, estimez că ajungem, fără să exagerăm, la peste 30-35 de milioane de ore anual...

Speranţa de viaţă a românilor a ajuns la puţin peste 74 de ani (conform raportului "Starea Sănătății în Uniunea Europeană", publicat de Comisia Europeană), adică aproximativ 650.000 ore.

Orele de viață pierdute „la vamă", acele zeci de milioane de ore, înseamnă deci total orelor de viață aproximativ a 50 de români.

Cancelarul-omoară-timp își face calculele lui politice și electorale pe timpul și pe viața noastră.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Consider acest articol total absurd: daca acest criteriu il aplicam (timpul nostru pierdut ca animalele fara schengen), poate autorul va aplica acest criteriu si in romania: cit timp pierdem in ROMANICA mergind pe drumuri de doi lei fara a avea autostrazi, cit timp pierdem mergind cu dosarul cu shina la anaf, cit timp pierdem blocati in trafic, cit timp pierdem mergind de la un spital la altu ca animalele... cit timp pierdem mergind cu trenul de la satu mare la capitala cea superba, si in general cit timp pierdem umiliti in scumpa tzara.

    De ce autorul nu urla din toti bojocii impotriva romaniei blocata in timp si in bataie de joc si in nepasare unde ne pierdem toti viata??? Ah, in romania nu e problema ca ne piedem timpul si viata... in schengen sa avem covor rosu si linie prioritara, cu aia rezolvam tot...
    • Like 2


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult