Foto: Inquam Photos / Liviu Florin Albei
Foarte mulți analiști au fost surprinși de cât de mult a schimbat Trump peisajul global: au anticipat o schimbare, dar nu o bulversare majoră. Realitatea este însă că firea mercurială a miliardarului ajuns președinte a acționat ca un uragan în America și pe scena internațională.
Riscul cel mai mare este legat de prăbușirea hegemoniei americane în lume și schimbarea de paradigmă în ordinea mondială, după ce timp de un secol Statele Unite au lucrat cu convingere la marea ordine liberală. Nimeni nu știe dacă acțiunile lui Trump sunt doar niște nazuri pasagere sau reprezintă o mișcare tectonică de fond în conștiința Americii.
Rezultatele mid-term-ului american nu au fost decisive, ci au subliniat bipolaritatea crescândă a continentului american, împărțit între consevatorii de dreapta și democrații în căutarea unei identități de stânga.
Într-un timp relativ scurt, Trump a acționat că un buldozer pe toate fronturile: a ieșit din parteneriate comerciale, a tensionat relațiile cu aliații din NATO, a retras abrupt trupele din Siria, lăsând un vid de putere în regiune care va provocă un nou tip de conflict. Pe plan economic a forțat o politică fiscală prociclică, care a acționat ca un drog pentru piețe, iar acum a pornit un război, deocamdată pe twitter, cu Fed-ul condus de Powell, aflat în poziția ingrată să conducă o economie despre care iar nu știe nimeni în ce moment al ciclului economic se află. Pe de altă parte, restartarea relațiilor cu Coreea de Nord au detensionat pericolele nucleare, iar asta e mai degrabă un punct pozitiv al relațiilor internaționale.
Cu foarte multe zone de penumbră, Trump rămâne cel mai mare pericol pentru ordinea mondială, mai ales în contextul actual, în care se simte și este tot mai izolat, cu o administrație în care demisiile sunt la ordinea zilei și în căutarea unei noi popularități. Promisiunile populiste din campanie, printre care celebrul zid, vin acum să-l hăituiască, pentru că baza de suporteri nu va acceptă un eșec pe acest front.
În acest vid de putere lăsat de Statele Unite pot crește noi jucători globali. Primul dintre ei este China, în mod simbolic deocamdată în conflict comercial cu SUA, însă ambițiile Chinei încep să prindă un contur din ce în ce mai vizibil. Strategia se articulează în prezent pe două fronturi: o investiție masivă în noile tehnologii și inteligența artificială și în al doilea rând creșterea influenței în lume prin crearea unui sistem de state-satelit prin finanțarea infrastructurii în țările în dezvoltare (peste 400 de miliarde de dolari a investit guvernul chinez în această strategie). Dimensiunea militară a ambiției chineze este deocamdată un mister, însă e de așteptat că se vor mișcă lucrurile și pe acest front.
Economia
Toate datele și opiniile specialiștilor conduc către ideea că ne apropiem de o recesiune. Că se va întâmplă în 6 luni, într-un an sau în doi, ideea este că nu vom putea scăpa de ea, în condițiile în care ciclul de îndatorare a crescut semnificativ în raport chiar cu 2008. Datoria globală a crescut de la 160 de trilioane în 2008 la 237 de trilioane dolari în 2017. În acest context, creșterea mondială este în decelerare, cu principalele piețe așteptând o încetinire a ritmului în 2019.
Statele Unite se confruntă cu o situație paradoxală a unei politici fiscale prociclice, care adaugă la datoria publică deja enormă, contracarată de o politică anti-ciclica a Băncii centrale, care mărește ratele de dobândă. Creșterea ratelor este un semnal de încetinire viitoare a creșterii economice, deci de reducere a profiturilor companiilor, ceea ce face că valorizarea bursieră să scadă. Ceea ce se și întâmplă de fapt cu volatilitatea ridicată pe piață de capital.
Nici China nu stă mai bine economic, cu un regres al consumului în ultimul trimestru, iar Uniunea Europeană suferă de un deficit de creștere economică coroborat cu un sfârșit al politicii monetare de susținere a lichidității de către Banca Centrală Europeană. Asta înseamnă că datoriile vor deveni mai scumpe, se vor refinanța mai greu, și țări precum Italia, Spania, Grecia vor avea iar de suferit, și cu ele și zonă euro. De asemenea, companiile americane au început deja să repatrieze dolarii din Europa, lăsând un gol de lichiditate pe continent care se vede prin creșterea ratei LIBOR.
Pericolul poate veni și din zonă economiilor emergente, printr-o realocare de capitaluri ale marilor investitori instituționali, în condițiile în care dobânzile cresc în economiile dezvoltate și prima de risc nu se mai justifica în economiile emergente. S-a întâmplat deja în Argentina și Brazilia, probabil se va întâmplă în Mexic.
România
Noi am ajuns la un moment în care trebuie să recunoaștem eșecul educării civilizației românești după 1989. Am marcat niște ținte esențiale în istoria noastră, aderarea la NATO și UE însă mai mult de nevoie și trași de mânecă. În interior, am rămas aceeași populație complăcută într-o tranziție rece, cu salturi sporadice de nivel de trai, și cu o creștere teribilă a inegalităților între o clasă politică și camarila acesteia și restul populației, mai ales în provinciile istorice din Moldova și Muntenia. Din fericire, sindromul naționalist și extremist nu a prins încă la noi, așa cum a prins în Ungaria sau Polonia, însă puterea oportunistă a partidului PSD s-a construit printr-un gen de sindrom Stockholm care a atins populația zombie, acea populație care trăiește între cele două regimuri, cel comunist și promisiunea capitalismului.
Manipularea populației s-a produs cu ușurință, banul public a fost direcționat ușor spre corupție în absența unor gardieni ai democrației puternici, cum ar fi presa și justiția. Chiar și acum, la 30 de ani de la revoluție, PSD ne arată cât de ușor e să manipulezi toate pârghiile statului, să caricaturizezi actul de justiție, să folosești instrumente de manipulare grosolane precum taxa pe lăcomie și să te hrănești din această strategie primitivă.
Opoziția e încă nedezvoltată, cu oamenii plecând masiv din țară, PNL prins între problemele propriilor membri și o încercare de a redeveni relevant. Speranța în politică vine de la oamenii noi ai noilor partide, aflate într-un intens proces de creație și care trebuie susținute pentru a construi o opoziție solidă.
Economic suntem încă ajutați de o datorie publică rezonabilă, dar în creștere, de rezerve valutare importante ale BNR și de o conjunctură de creștere favorabilă. Din păcate, lipsa investițiilor, populația în scădere, productivitatea redusă și tehnologizarea limitată, precum și o acțiune fiscală iresponsabilă a guvernului, vor face ca atunci când criză economică va lovi, să rămânem rapid fără fonduri pentru plata pomenilor PSD, pentru pensii și salarii ale bugetarilor, cu un șomaj care va crește rapid, cu investiții abandonate, mai ales cele private, cu o piață imobiliară în colaps și în final cu mâna întinsă la FMI.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Problema esențială e că statul român nu are mijloace de auto-reglare. Că încă se poate ca un grup mic să ia puterea. Justiția a putut fi mereu aservită puterii iar de la presă nu se poate aștepta mult, în situația în care jurnalismul serios e pus la colț- sau puțini îl mai iau în seamă- în timp ce marea masă a presei, săracă sau sărăcită, stă sluj în fața celor care cât de cât o plătesc.
Stați liniștiți, nu vine nicio criză, asta am mai auzit-o in urmă cu 10 ani. " Dormiți liniștiți, FNI lucrează pentru voi".
Autorul articolului poate fi comparat cu femeia care plânge de teama ca nu cumva bobul de sare de pe sobă, să cadă în capul copilului și să-l omoare, din Povestea prostului, de Ion Creangă.
Eu zic să fim mai optimiști.Românii s-au descurcat întotdeauna în istorie și se vor descurca.Așa că, fiți liniștiți!