Foto: Profimedia
Se amorsează zilele acestea o bombă cu ceas care va produce cea mai mare explozie socială din memoria recentă, iar consecințele politice nu vor întârzia să apară.
În aprilie anul viitor când expiră plafonarea prețurilor la energie vom descoperi că ele sunt în realitate de 3 ori mai mari și că schema asta în care aruncăm cu bani în toată lumea (în loc să-i ajutăm pe cei mai puțin avuți) nu poate ține mult. Cam tot pe atunci va expira și moratoriul stupid al ratelor bancare și cei care le vor amâna, vor descoperi la ghișeu că dobânzile sunt și mai mari, că s-au adunat și că povara datoriei lor a crescut. Până atunci inflația va fi mâncat și mai mult din venituri mai ales că ne paște o criză alimentară. Sigur, Europa nu e Africa, dar mâncarea se va scumpi în următoarea perioadă. Toate acestea vor prinde Guvernul și mai vulnerabil și cu o pușculiță golită, iar statul nu poate mări semnificativ taxele într-un mediu în care și Banca Națională trebuie să crească rata dobânzii.
Dacă ce e mai sus nu e suficient, justiția este și ea ciopârțită în continuare, pas cu pas. Uitați-vă la ultima decizie a CCR. Fără justiție nu poate exista încredere și fără încredere o să navigăm crizele cu furcile în mâini. Evaziunea fiscală este sport național și țevile pe unde se scurg miliarde de euro sunt ferite de control cu protecție politică. Încrederea în politicieni e la cote de avarie și nu avem opoziție în schimb avem un partid extremist care de abia așteaptă să se urce pe cadavrul unei societăți intrate în criză acută, iar televiziunile sunt deja ca niște corbi înfometați. Președintele, singurul actor care poate echilibra cât de cât Parlamentul și Guvernul, a fost convins (sau s-a convins singur) de teoria ”liniștii”. E criză, e război, e bine să fie liniște. Oamenii nu vor scandal. Sigur că nu vrem scandal, decât dacă scandalul e prețul democrației și al libertăților noastre.
Singurele ancore puternice sunt Uniunea Europeană și NATO și mă bucur că în ultimele luni încrederea în aceste două instituții a crescut (prețul e război la granițele noastre). Ele nu sunt însă scut infailibil. Mai avem încă puțin timp să conștientizăm că dacă tot ce facem este să punem bandaje pe termen scurt și împingem problemele în viitorul apropiat (doar, doar dispar cumva) construim un punct de acumulare al lor și riscăm să ne explodeze în față și toate deodată. Încă mai e timp să dezamorsăm bomba. Nu mult.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Parerea mea, fara sa intru in detalii pentru ca nu s-au oferit amanunte, este exact pe dos. Masuri permanente care sa dezamorseze o situatie care este totusi de criza ar insemna o interventie brutala a statului in economie prin masuri de reglementare. Odata reglementarea permanentizata ar fi puternic afectate mecanismele pietei cu un impact negativ pe termen lung.
Eu apreciez ca ceea ce face acum statul este corect - o interventie temporarara pana cand se vor linisti lucrurile. Dupa ce se vor fi linistit lucrurile, vor aparea intradevar problemele serioase, pentru ca vulnerabilitatile descoperite si/sau accentuate in perioada asta vor trebui indreptate si, de data asta, cu masuri permanente.
Este adevarat ca o apreciere a monedei nationale descurajeaza exporturile. In cazul de fata avem o mentinere a cursului prin interventia BNR care, in conditiile in care costurile interne cresc in lei, se traduce printr-o crestere a preturilor la export. Ceea ce ar trebui sa fie OK in conditiile in care in termeni nominali acestea cresc undeva la media inflatiei din tarile de export.
Preturile dvs. au fost acceptate usor pentru ca firmele romanesti nu au putere de negociere, vin cu preturi mici dar si activeaza (de regula) in zone cu valoare adaugata mica.
Sper ca nu va veti supara pe mine daca zic ca sunt de acord cu o politica care descurajeaza zona asta. Sper sa fie o politica (nedeclarata) si nu doar un side-effect. Romania TREBUIE sa iasa din paradigma arbitrajului salarial si sa incurajeze activitatile/investitiile care creaza valoare adaugata ridicata. Altfel, vom ramane mereu saracii Europei. Bineinteles, o astfel de politica va creea si victime
produsele alimentare nu au o valoare adaugata mare si se vand pe o piata foarte competitiva - nu trebuie multa inovatie pentru a le realiza, procesele tehnologice nu sunt extrem de complexe, practic orice tara care are resursele primare le poate usor produce. dar piata fiind foarte competitiva, strategia de cost este cea care asigura succesul, ma refer la bunurile de masa, nu la cele din categoria premium. iar daca un business nu se preocupa sa caute tot timpul solutii de reducere a acestora, mizand pe pastrarea status quo-ului in perpetuitate, la o schimbare semnificativa poate avea probleme. banuiesc doar ca asta se intampla cu firma dvs. acum.
bineinteles ca nu este rau sa vinzi si materii prime. este rau daca nu te preocupi ca tara sa incerci sa le valorifici la parametri superiori, adica sa produci si sa exporti valoare adaugata cat mai mare. m-ati nimerit la fix cu reply-ul dvs. - tocmai am descoperit pe un site aluat de pizza ambalat la vanzare. nimic deosebit pana aici. dar este produs si importat din... Australia
Am lucrat în minerit și am plătit taxe mai mari decât aveau unii tot venitul. Și la ce mi-a folosit? La urgență am dat „dreptul” ca să fiu băgat în seamă. La orice ghișeu sunt privit ca un intrus. Străzile sunt tot horror. Mai vrei?
Așa că mi s-a scârbit și mie și-am tăiat-o o vreme. Acum sunt înapoi și se pare că rahatul e mai sus de streașină, dar vajnicii bolșevici locali n-or să recunoască asta.
Hai să fim serioși și să respectăm adevărul simplu: avem liderii de tot rahatul pe care îi merită un neam de tot rahatul. Exact atât de simplu.
"...În fine, după ce a încasat taxa de 605 euro, doamna consul m-a întreabat care este motivul pentru care renunț la cetățenie."
Intre timp au crescut preturile. Sa imi ceri bani pe studii, pe ucenicie ? Pai am platit de 10 ori nu o data, toate cele enumertate de tine. In primul rand, zeci de ani ( ~22 ) de platit taxe fara sa primesc nimic inapoi. O viata de om, pe care aici o voi lua de la zero, tot multumita statului roman. Ani pe care probabil nu voi fi incasat nici un cent de pensie in romania, ca au fost SRL / PFA si statul roman nu recunoaste munca aia ca vechime in munca si taxe platite. Pana si 1 euro e munca mea, si estimativ vor fi peste 4000 de euro pentru ca am 2 copii si suntem 2 adulti. Cu drumuri si nervi, vor fi binisor peste 400o de euro, bani pe care eu i-am muncit, nu i-am primit pomana ca un bugetar. Daca tu "ieseai in oras cu 900 de euro", pentru mine reprezinta 1 luna de chrire de exemplu, cand cresc 2 copii. Momentan, pana vand casa din romania ( construita tot pe banii mei munciti ) si cumpar aici. Dar in fine, banii mei, munca mea, simplu fapt ca bugetarii iau bani de la cei care vor sa scape de cetatenia romana e o mizerie revoltatoare. Si da, am dreptul sa comentez cat vreau atata timp cat am cetatenia romana. Cand voi scapa de ea, atunci nu voi mai zice nimic.
1 : Romanii se grabesc sa dea cetatenie vreunui strain ?
2 : Ca cetatean trebuie sa stii chestii despre tara respectiva. Iti trebuie timp sa inveti. Stiu ca e un concept greu, voi nu aveti notiunea, aveti impresia ca stiti totul din start. De asta nu aveti ce cauta aici.
La o astfel de " dezvoltare " a sistemului privat ce așteptați? Omul sătul de muncă cu cârca și prost plătit își întinde toate antenele să pupe ceva mai bun și asta se poate la buget. Numai că sistemul te înghite și te corupe și la sfârșit ajungi să faci ca toți ceilalți.
Pe scurt, suferiți (și se vede) că ați acumulat mult prea multă ura și frustrare. Dvs nu aveți rude pesediste? Sunteti pentru altceva decât un sistem liberal? Credeți că există vreun partid perfect? Credeți că ura asta va face bine?
Așteptați un pic. Când veți fi din nou în România cel mai probabil veți vedea lucrurile altfel.
Uitați-vă la Rusia. Credeți că rușii, abuzați și abuzatori în același timp mai au vreo șansă pentru democrație și o societate corectă? Vă zic eu, nu. Poate în 200 de ani în care ar fi un control dinafară și democrație cu anasâna poate, altfel nu. Noi am avut mai puțin comunism și tot mai tragem ponoasele. E un drum fără scurtături. Un chin, nu ca al lui Sisif fiindcă direcția în sus se vede. Suntem totuși pe un drum ceea ce e mult mai bine. Dar durează și problemele sunt inerente.
Nu știu cât v-ar ajuta renunțarea la cetățenia română. Eu personal al lua altă cetățenie doar dacă aș putea s-o păstrez și pe cea română. Știu pe mulți care n-au de gând să se mai întoarcă vreodată însă n-au renunțat la cetățenie fiindcă știu bine că altceva nu vor fi.
Nu trebuie numai timp să înveți că nu-i o abilitate pe care o poți învăța din manuale. Sunt de asimilat modul de gândire, a vedea ce au ei bun dar și defectele lor, că au, orice popor are. Timp să te amesteci cu oamenii, să le guști mâncărurile, etc. Treptat apare simpatia pentru acel alt popor cu urmarea că veți privi și propria țară altfel. Cu înțelegere și îngăduință. Lăsați-vă timp de chibzuit. Renunțați la comparații și ură o vreme, dacă puteți. Veți vedea nu că lucrurile se vor îndrepta ci le veți privi altfel. Și asta schimbă totul.
La punctul 2 aș adăuga că îți trebuie timp nu numai să înveți una și alta despre țara de adopție, dar scopul final ar trebui să fie să câștigi o minimă afecțiune (nematerialistă) față de acea țară. Pentru că pe asta se bazează în viitor LOIALITATEA. Deci statul de adopție vrea în final cetățeni LOIALI, care își iubesc țara de adopție, și nu care caută doar avantajele materiale. Cu cei care s-au născut acolo n-au ce face, oricât de aiurea ar putea fi ei, dar cu cei care vor să se integreze venind din exterior, pot să pună astfel de filtre, care sunt foarte normale și firești.
Și ca o ultimă observație, ar trebui să specifici la care ”VOI” te referi când spui că e greu pentru ei și nu au noțiunea....sau că au impresia că știu totul din start. Mie mi se pare dimpotrivă, că TU ai impresia că știi totul din start.