Foto: Getty Images
Nu cred că reușim să ne punem de acord cei care susținem cota unică și o impozitare mai redusă cu cei care se uită la impozitarea progresivă și cote ridicate. Încercăm să rezolvăm probleme diferite. „Unicii” vor să stimuleze activitatea economică pentru a închide rapid decalajul cu Europa de Vest. „Progresiștii” vor să aplatizeze din inegalități și ca cei cu venituri mari să contribuie și mai mult la cufărul public. Există un punct de întâlnire, dar și o mare capcană pentru „progresiști”: este greu de crezut că poți să crești rapid salariile și să aplici cote progresive în același timp.
Dacă mă uit cu lupa liberală, cota unică este un avantaj competitiv pentru România. Este simplu de administrat într-o țară unde ANAF-ul încă este nereformat și nedigitalizat și unde economia informală este la un nivel îngrijorător, iar frânele pe care politicienii le pun unei justiții independente au și efectul că se plătește la negru, se fură TVA cu nemiluita și se fac multe scheme la limita legii care scad povara fiscală.
Lupa democratică îmi spune că există virtute într-o societate mai egalitară și impozitul progresiv duce în această direcție. Democrației îi este greu să gestioneze societăți pronunțat inegale. Pe de altă parte îi este greu să gestioneze și societăți sărace și dacă punctul în care introduci așa ceva este prost ales sau prost desenat riști să rămână locomotivele fără cărbuni. Nu prea văd nici cum ANAF-ul nostru, într-o țară cu analfabetism funcțional ridicat poate gestiona un sistem cu deductibilități de tot felul. Numărul de fente va crește și cotele mari vor fi doar pentru fraieri. Eu sunt foarte sceptic că vor crește veniturile bugetare.
Unde ne putem întâlni? Vrem să creștem veniturile bugetare ale României. Primul pas ar fi să redevină cota unică, unică. Astăzi e cam ciuruită. Asta ar crește gradul de impozitare în special în rândul celor mai înstăriți și ar aduce destul de repede bani la buget și ar fi și un semnal de echitate. Apoi să nu ne mai furăm căciula. E cam ridicol când aceeași politicieni care vor să țină justiția cumințică se miră că avem evaziune fiscală. Legea nu domnește selectiv. ANAF-ul și ITM-ul să pună mâna și biciul pe șmecheri. După ce vedem cât se strânge din cele două măsuri cred că putem discuta dacă cota ideală este 16% sau 18% sau 19% în funcție de gradul de colectare din PIB la care vrem să ajungem. Altfel punem carul înaintea boilor.
Ce lipsește din toată această dezbatere este o privire aruncată mai atent în viitor. E foarte mult mimetism (ce face Germania, ce face Bulgaria etc.) ceea ce este de înțeles, că n-am inventat noi taxarea, dar mult prea puțină dezbatere despre România următorilor 10 ani, cum va arăta ea și ce ne propunem să taxăm și de ce. Cum schimbă automatizarea ecuația? Ce se automatizează în România? Ce meserii dispar și pe care vrem să le stimulăm să apară? Ce industrii încurajăm și pe care le descurajăm în contextul reașezărilor globale? Cum ne creștem autonomia strategică fără să ne închidem în noi înșine? Dacă dezbaterea rămâne atât de ancorată în trecut și în cum fac alții mi-e că o să ajungem să impozităm o economie pe care nu o avem și în scopuri pe care nimeni nu le înțelege.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.